Putem „îmbătrâni cu sens”? Ce spune un psihoterapeut

Deși societatea glorifică tinerețea eternă, psihoterapia ne arată că acceptarea trecerii timpului este, de fapt, cheia unei vieți împlinite.

Într-o după-amiază obișnuită petrecută într-o cafenea, o reclamă pentru un curs de barista destinat „tinerilor interesați de o carieră în băuturi calde” a declanșat un moment de introspecție neașteptat. La o privire mai atentă, se pot citi și cuvintele tipărite mărunt: „tineri cu vârste între 18 și 24 de ani”.

• Astronomii au descoperit o structură bizară care emite căldură sub suprafața Lunii
• De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?

„Brusc, am simțit un nod în stomac. Nu doar lipsa îndemânării în a turna lichide era problema, ci o realitate personală pe care o evitasem: trecerea ireversibilă a timpului”, spune psihoterapeuta Moya Warner.

Această „dezrădăcinare” temporală, cum o numesc psihologii, poate deveni un obstacol major pentru cei care își doresc să-și îmbunătățească viața. Deși îndemnul popular ne spune să „rămânem tineri pentru totdeauna”, fie prin melodii, citate motivaționale sau decorațiuni pe penare, experiența psihoterapeutei (ca pacientă și specialist în psihanaliză) i-a arătat contrariul: conștientizarea și acceptarea timpului care trece este esențială pentru sănătatea mintală.

Fiecare etapă a vieții (de la copilărie la adolescență, maturitate timpurie, mijlocie și vârsta a treia) aduce cu sine oportunitatea de a ne plânge pierderile, dar și de a crește și de a ne transforma, notează The Guardian.

„A trăi în ideea că „vârsta e doar un număr” înseamnă, de fapt, a fugi de realitate și a pierde contactul cu propriul fir al vieții. Iar fără această ancorare în timp, riscăm să rămânem suspendați între iluzii”, spune specialista.

Percepută adesea ca o perioadă ternă, maturitatea mijlocie poate deveni, paradoxal, un teren fertil pentru transformare. Intervievând oameni pentru o carte despre evoluția personală la vârsta adultă, Moya Warner a descoperit că mulți dintre ei trăiau cu mai multă intensitate decât în anii tinereții. Conștienți că viitorul nu se mai întinde nesfârșit în fața lor, își redirecționau energia spre lucrurile care chiar contau.

„Pe măsură ce pășesc în propria mea etapă de mijloc a vieții, recunosc că mi-e greu să accept că am încheiat capitolul tinerețe. Pierderile implicite, deseori neexprimate, mă dor mai mult decât anticipasem”, mai arată ea.

Aceste momente de șoc, la fel ca revelația din cafenea, au darul de a sparge bula confortabilă în care trăim. Iar odată spartă, apare spațiu pentru creștere. Dacă ne permitem să ne mișcăm liber prin etapele vieții, să ne întoarcem uneori în trecut și să ne proiectăm în viitor, ne putem dezvolta fără să ne pierdem. Putem deveni adulți care nu fug de copilul din ei, ci îl integrează.

„Pentru mine, a crește nu înseamnă doar a îmbătrâni, ci a învăța să îți porți toate vârstele în tine. Iar dacă reușim asta, avem o șansă reală de a construi o viață mai bună – până la capăt”, mai spune Sarner.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Somnul neregulat accelerează îmbătrânirea mușchilor și reduce forța fizică

Fiecare ceașcă de cafea stimulează îmbătrânirea sănătoasă cu până la 5%, arată un studiu

Posibili compuși anti-îmbătrânire au fost descoperiți în bacteriile din sânge

Oamenii de știință au descoperit molecula care blochează îmbătrânirea și demența la șoareci