Persoanele optimiste prezintă tipare similare de activitate cerebrală atunci când își imaginează posibile scenarii viitoare, arată un nou studiu realizat de cercetători de la Universitatea Kobe din Japonia.
Cercetătorii au analizat activitatea cerebrală a 87 de participanți care au completat mai întâi un chestionar pentru a evalua nivelul lor de optimism. Ulterior, aceștia au fost supuși unor scanări prin rezonanță magnetică funcțională, în timpul cărora li s-a cerut să-și imagineze diverse evenimente viitoare, de la scenarii pozitive (cum ar fi o „călătorie epică în jurul lumii”) până la evenimente negative sau neutre, inclusiv pierderea locului de muncă ori moartea.
Participanții cu un nivel mai ridicat de optimism au prezentat o mai mare similitudine în activitatea cerebrală în regiunea cortexului prefrontal medial, zonă implicată în gândirea orientată spre viitor, notează The Guardian.
„Optimiștii par să folosească un cadru neuronal comun pentru organizarea gândurilor despre viitor, ceea ce reflectă un stil similar de procesare mentală, nu neapărat aceleași idei”, a explicat dr. Kuniaki Yanagisawa, autorul principal al studiului.
Cercetătorii susțin că aceste descoperiri pot explica de ce persoanele optimiste tind să aibă mai mult succes în relațiile sociale.
„Nu este vorba doar de o atitudine pozitivă. Creierele lor funcționează literalmente pe aceeași lungime de undă, ceea ce poate facilita o conexiune intuitivă mai profundă”, a adăugat Yanagisawa.
Studiul a constatat, de asemenea, că în rândul optimiștilor, activitatea cerebrală face distincții mai clare între evenimentele pozitive și cele negative. Această separare mai netă ar putea contribui la o reziliență ridicată, fiind asociată cu o abordare mai abstractă și mai distantă psihologic față de evenimentele negative.
În schimb, diversitatea mai mare a tiparelor cerebrale observate la pesimiști ar putea reflecta preocupări variate sau o deconectare de la obiectivele sociale general acceptate.
Autorii fac o paralelă cu faimoasa frază de început din romanul „Anna Karenina” al lui Lev Tolstoi: „Toate familiile fericite se aseamănă între ele, fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei.”
Pe baza acestui principiu, cercetătorii propun că „toți indivizii optimiști sunt asemănători, dar fiecare pesimist își imaginează viitorul în mod diferit”.
Prof. Lisa Bortolotti de la Universitatea din Birmingham a remarcat că optimiștii par să vizualizeze evenimentele negative viitoare într-un mod mai puțin viu și concret, ceea ce le reduce impactul emoțional. Aceasta a concluzionat că optimismul nu distorsionează realitatea, ci influențează modul în care aceasta este trăită.
Dopamina nu acționează în creier așa cum se credea până acum
Speranța de viață ar putea fi aflată pe baza vârstei biologice a creierului
Pentru prima dată, un studiu arată că creierul produce noi neuroni și la bătrânețe