Ce este sindromul Stendhal: Afecțiunea ciudată în care atacurile de panică se întâlnesc cu arta

Pentru unii oameni, întâlnirea cu o operă de artă de o frumusețe ieșită din comun poate declanșa o reacție intensă, cunoscută sub numele de sindromul Stendhal (sau sindromul Florența).

Sindromul Stendhal este o reacție psihosomatică provocată de frumusețea extremă, iar asocierea cu numele orașului Florența, adăpostul unora dintre cele mai valoroase opere artistice, nu e deloc întâmplătoare.

• Cum și-a salvat Pământul apa de la distrugere totală în urmă cu 4,6 miliarde de ani
• Sonda MAVEN se rotește neputincioasă după ce s-a pierdut contactul

Simptomele pot varia, dar includ adesea bătăi accelerate ale inimii, amețeli, leșin sau chiar halucinații. Deși denumirea a fost introdusă în 1989 și autenticitatea sindromului a fost uneori pusă sub semnul întrebării, există numeroase cazuri documentate în care persoane au avut nevoie de îngrijiri medicale după ce au fost copleșite de frumusețea artei.

Ce este sindromul Stendhal?

Sindromul poartă numele scriitorului romantic francez din secolul al XIX-lea Marie-Henri Beyle, cunoscut sub pseudonimul Stendhal. Acesta descria trăiri intense după vizitarea Bazilicii Santa Croce din Florența, loc ce adăpostește numeroase capodopere: „Ajunsesem la acel punct de emoție în care se întâlnesc senzațiile cerești ale Artelor Frumoase și ale sentimentelor pasionale. La ieșirea din Santa Croce, aveam palpitații, simțeam că viața îmi scapă, mergeam cu teamă că aș putea cădea.”

Aceste cuvinte au inspirat-o pe dr. Graziella Magherini, care, lucrând la spitalul Santa Maria Nuova din Florența, a observat și clasificat peste 100 de cazuri de turiști internaționali care prezentau simptome similare. Aceștia dezvoltau reacții psihice sau fizice acute după ce vizitau unele dintre cele mai renumite opere de artă ale orașului. Un detaliu interesant: toți pacienții erau străini, niciun italian nefiind afectat, ca și cum localnicii ar fi imuni la această „emoție estetică extremă”, scrie IFL Science.

Care persoane sunt predispuse să dezvolte această afecțiune?

Un studiu publicat în European Psychiatry în 2021 a identificat mai mulți factori care pot favoriza apariția sindromului Stendhal. Se pare că experiența călătoriei, în special când ești singur, obosit și plin de așteptări, creează contextul perfect în care impactul vizual și emoțional al unei opere precum David al lui Michelangelo poate deveni copleșitor.

„Persoanele afectate sunt de obicei sensibile, singure, cu vârste cuprinse între 26 și 40 de ani, obosite de călătorie și poate încă sub efectul decalajului de fus orar. Pentru iubitorii de artă, sosirea într-un loc precum Florența, unde se află atât de multe capodopere, e ca și cum ți-ai întâlni toți idolii deodată. Această ciudată tulburare estetică este, poate, cea mai clară dovadă a forței extraordinare pe care o are arta renascentistă”, scriau autorii.

Dar Florența nu este singurul oraș care provoacă asemenea reacții. Un fenomen similar a fost documentat și în Paris, sub denumirea deloc surprinzătoare de „sindromul Paris”. Acesta a fost descris pentru prima dată în 1986 de către psihiatrul japonez Hiroaki Ota, care observase că mai mulți vizitatori, după un drum lung până în capitala Franței, dezvoltau amețeli, palpitații, tahicardie, dificultăți de respirație și chiar simptome psihiatrice.

Așadar, oricât de bună ar fi selecția de filme din avion, câteva ore de somn în plus ar putea face diferența dintre o vacanță de vis și o criză de… artă.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată de ce unele cupluri au mai mulți copii de același sex

„Ipoteza beției”: Să fie alcoolul cel care a dus la ascensiunea civilizației umane?

Alergia la spermă: motivul extrem de rar pentru care o femeie nu poate rămâne însărcinată

Ce înseamnă să trăiești o viață bună și cât de ușor o poți avea?