Oamenii de știință descoperă un circuit cerebral care poate opri durerea cronică

Oamenii de știință au descoperit un „întrerupător al durerii” în creier care prioritizează nevoile de supraviețuire în detrimentul suferinței cronice, oferind noi speranțe pentru tratarea durerii.

Durerea joacă un rol vital, uneori chiar salvator. Episoadele scurte de durere acționează ca semnale de avertizare care ne protejează de pericole.

• ESA intensifică cercetarea Pământului pe măsură ce viitorul agențiilor americane devine tot mai incert
• Un expert spune că modelele lingvistice mari nu vor fi niciodată cu adevărat inteligente

Durerea cronică, însă, este altceva. În această condiție, semnalul de avertizare nu se oprește nici după ce rana s-a vindecat. Pentru aproximativ 50 de milioane de oameni din Statele Unite, durerea devine un companion constant și invizibil care persistă ani sau chiar decenii.

„Nu este doar o rană care nu se vindecă”, explică J. Nicholas Betley, neurolog la Universitatea din Pennsylvania. „Este un input cerebral care a devenit hipersensibil și hiperactiv, iar descoperirea modului în care putem reduce această activitate ar putea duce la tratamente mai bune.”

Betley și colaboratorii săi de la Universitatea din Pittsburgh și Institutul de Cercetare Scripps au descoperit o piesă importantă a puzzle-ului durerii cronice. Cercetarea lor evidențiază un grup specific de celule din trunchiul cerebral, numite neuroni care exprimă receptorul Y1 (Y1R), localizați în nucleul parabrahial lateral (lPBN).

Neuronii care pot „opri” durerea

Acești neuroni sunt activați în stările de durere persistentă, dar procesează și semnale legate de foame, frică și sete — ceea ce sugerează că, de fapt, creierul poate ajusta reacțiile la durere atunci când alte nevoi mai urgente devin prioritare.

Rezultatele, publicate în revista Nature, arată că alinarea durerii este posibilă deoarece „există circuite în creier care pot reduce activitatea neuronilor ce transmit semnalul durerii”.

Lucrând cu laboratorul Taylor de la Universitatea din Pittsburgh, echipa lui Betley a folosit imagistică cu calciu pentru a vizualiza în timp real activitatea neuronală la animale cu durere de scurtă și de lungă durată. S-a observat că neuronii Y1R nu răspund doar la episoade scurte de durere, ci continuă să se activeze în mod constant în timpul durerii prelungite — un fenomen numit „activitate tonică”.

Betley compară această stare cu un motor care rămâne pornit chiar și după ce ai parcat mașina: semnalele durerii continuă să „duduie” în fundal, chiar și după ce corpul s-a vindecat.

Legătura dintre foame și durere

Cercetarea a pornit de la o observație surprinzătoare: foamea pare să atenueze durerea cronică. „Din experiența mea personală, când ești foarte flămând, faci orice să obții mâncare,” spune Betley. „Când vine vorba de durerea persistentă, foamea părea mai eficientă decât un antiinflamator în a o reduce.”

Această idee a dus la studii mai profunde. Nitsan Goldstein, fost doctorand, a descoperit că și alte stări de supraviețuire — precum setea sau frica — pot suprima durerea cronică. În colaborare cu laboratorul Kennedy de la Scripps, echipa a demonstrat că nucleul parabrahial poate filtra semnalele senzoriale pentru a reduce durerea atunci când supraviețuirea devine prioritară.

„Asta ne-a arătat că există un mecanism înnăscut prin care creierul prioritizează nevoile de supraviețuire față de durere”, spune Goldstein.

Un element cheie al acestui mecanism este neuropeptida Y (NPY), o moleculă de semnalizare care ajută creierul să gestioneze nevoile concurente. Când foamea sau frica devin prioritare, NPY acționează asupra receptorilor Y1 din nucleul parabrahial pentru a reduce semnalele durerii, scrie Sciencedaily.

O rețea complexă de neuroni

„Este ca și cum creierul ar avea un comutator intern de oprire,” explică Goldstein. „Dacă ești înfometat sau urmărit de un prădător, nu-ți poți permite să fii copleșit de durere. Neuronii activați de aceste amenințări eliberează NPY, iar acesta oprește semnalul durerii, permițându-ți să acționezi.”

Cercetătorii au descoperit că neuronii Y1R nu formează un grup compact, ci sunt distribuiți în mozaic printre alte tipuri de celule.

Betley consideră această descoperire un pas crucial spre diagnosticarea și tratarea durerii cronice direct la nivel cerebral.

De asemenea, cercetarea sugerează că intervențiile comportamentale precum exercițiile fizice, meditația și terapia cognitiv-comportamentală pot influența modul în care aceste circuite neuronale funcționează — la fel cum foamea și frica au făcut-o în laborator.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ciupercile care pot ameliora durerea și depresia

Moleculele unui parazit ar putea duce la noi tratamente pentru durere

Durerea nu e ce pare: Cum a jucat un sportiv legendar un meci cu o fractură gravă

Cât de importantă este durerea în timpul exercițiilor fizice