Cercetători din Rusia testează un nou sistem de propulsie cu plasmă care ar putea accelera viitoarele misiuni către Marte, reducând durata călătoriei de la mai multe luni la doar una sau două. Acest motor cu plasmă, dezvoltat de Institutul Troițk al Rosatom, se află în teste la sol și ar putea fi gata pentru utilizare spațială în jurul anului 2030.
Acest motor cu plasmă folosește câmpuri electromagnetice pentru a accelera particule de hidrogen, marcând o ruptură față de propulsia chimică tradițională. Dacă performanțele estimate se confirmă, tehnologia ar putea schimba semnificativ planificarea misiunilor interplanetare, atât civile, cât și militare.
Prototipul este testat într-o cameră vidată, de 14 metri, care simulează condițiile din spațiu. Funcționând la 300 de kilowați, în regim pulsat, motorul a demonstrat deja o durată de viață de 2.400 de ore, suficientă pentru o misiune completă spre Marte, incluzând fazele de accelerare și decelerare.
Sistemul accelerează particule de hidrogen încărcate electric (protoni și electroni) până la viteze de aproximativ 100 de kilometri pe secundă, a confirmat Alexei Voronov, prim-director adjunct pentru știință al institutului. Această valoare depășește cu mult performanțele rachetelor chimice, care ating în mod obișnuit circa 4,5 kilometri pe secundă.
Motorul nu este destinat lansării de la sol. Nava ar urma să fie plasată pe orbită joasă folosind rachete chimice, după care ar intra în funcțiune motorul cu plasmă, asigurând tracțiune continuă în spațiul îndepărtat. Oficialii spun că sistemul ar putea fi folosit și ca „remorcher spațial”, pentru transferul de marfă sau de module între orbite planetare, scrie Indian Defence Review.
Propulsia se bazează pe hidrogen și pe un reactor nuclear de bord, care furnizează energia necesară. Egor Biriulin, cercetător implicat în proiect, a explicat că masa atomică redusă a hidrogenului permite o accelerare mai rapidă și un consum mai mic de combustibil. Abundența hidrogenului în Univers ar putea deschide, pe viitor, posibilitatea realimentării direct în spațiu.
Biriulin a mai precizat că motorul generează mișcarea direcționată a plasmei cu ajutorul a doi electrozi de înaltă tensiune, între care particulele sunt accelerate. Astfel, nu este necesară încălzirea plasmei la temperaturi extreme, ceea ce reduce uzura componentelor și crește eficiența energetică.
Forța de tracțiune estimată este de 6 newtoni, cea mai mare raportată până acum pentru un prototip de propulsie cu plasmă. Aceasta implică perioade lungi de accelerație și frânare, ceea ce ar schimba radical designul viitoarelor nave spațiale.
„În sistemele tradiționale, viteza maximă a fluxului de materie este de aproximativ 4,5 kilometri pe secundă. În motorul nostru, corpul de lucru este format din particule încărcate accelerate de un câmp electromagnetic”, a declarat Voronov.
Deși promițătoare, tehnologia încă este departe de utilizare. Nu există date evaluate independent și nici teste în spațiu. Integrarea unui reactor nuclear ridică probleme de siguranță și reglementare, iar o variantă operațională depinde de succesul testelor, de finanțare și de validarea externă.
Este adevărat că Soarele este o stea pitică?
Ce a descoperit un nou studiu despre planetele Uranus și Neptun?
Cum putem să hrănim întreaga lume fără să distrugem planeta?
Reactoarele de fuziune ar putea crea particule de materie întunecată