Obiecte necunoscute ar putea orbita planeta Uranus, sugerează noi observații

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Noi indicii sugerează existența unor luni ascunse care orbitează planeta Uranus. Noi observații asupra inelelor exterioare misterioase ale planetei Uranus arată că acestea sunt și mai enigmatice decât se credea, sugerând procese neobișnuite în sistemul său de sateliți.

Noi indicii sugerează existența unor luni ascunse care orbitează planeta Uranus. Datele indică faptul că particulele care formează cele două inele cele mai îndepărtate provin de la mici luni necunoscute, cu proprietăți surprinzător de diferite. În plus, este posibil ca în jurul lui Uranus să existe și alte luni nedescoperite, pe lângă cele 29 deja cunoscute.

• Utilizarea rețelelor de socializare a fost asociată cu o sănătate mintală mai precară la începutul adolescenței
• Ce este Marele Atractor și de ce ne îndreptăm spre el cu 600 de kilometri pe…

Spre deosebire de structura spectaculoasă a inelelor lui Saturn, cele ale lui Uranus sunt discrete și greu de observat. Ele au fost descoperite abia în 1977, când au blocat lumina unor stele aflate în fundal. Primele imagini au fost obținute în 1986 de către sonda Voyager 2, iar ulterior Telescopul Spațial Hubble și observatorul Keck au identificat și alte inele slabe, ajungându-se la un total de 13. Cele mai exterioare două inele, numite cu literele grecești 𝛍 (miu) și 𝛎 (niu), au fost descoperite între 2003 și 2005.

Inelele misterioase sugerează existența unor luni ascunse care orbitează planeta Uranus

Aceste două inele sunt deosebit de interesante. Observațiile inițiale au arătat că inelul miu are o nuanță albastră, în timp ce inelul niu este roșiatic. Culoarea oferă indicii despre compoziție: albastrul sugerează particule foarte mici, iar roșul indică praf, ceea ce implică origini diferite, scrie Space.com.

Combinând datele în infraroșu de la Telescopul Spațial James Webb cu observații mai vechi, cercetătorii au obținut primul spectru complet de reflectanță al acestor inele, confirmând diferențele de culoare și oferind indicii despre origine.

„Analizând lumina reflectată de aceste inele, putem determina dimensiunea particulelor și compoziția lor, ceea ce ne ajută să înțelegem cum s-au format și cum au evoluat sistemele planetare de acest tip”, a explicat astronoma Imke de Pater.

Din ce sunt formate cele două inele exterioare ale lui Uranus?

Inelul miu este format în principal din particule de gheață de apă, similar cu inelul E al lui Saturn, alimentat de gheizerele lunii Enceladus. Sursa particulelor pare a fi Mab, o mică lună de aproximativ 12 kilometri diametru. Totuși, rămâne neclar de ce Mab este bogată în gheață, în timp ce alte luni apropiate sunt mai bogate în rocă și praf.

În schimb, inelul niu conține între 10% și 15% compuși organici bogați în carbon, tipici regiunilor reci ale sistemului solar exterior. Se crede că acest inel este alimentat de praf rezultat din impacturi și coliziuni între mici corpuri stâncoase încă nedescoperite.

Există și indicii că luminozitatea inelului miu variază ușor, însă semnificația acestui fenomen încă nu este înțeleasă. Din cauza dimensiunilor reduse și a slabei vizibilități a acestor luni, misterele sistemului lui Uranus vor putea fi elucidate probabil doar printr-o viitoare misiune spațială dedicată.

O astfel de misiune este deja luată în calcul, revenirea la Uranus fiind considerată o prioritate majoră în cel mai recent raport decenal al Academiei Naționale de Științe din SUA.

Rezultatele studiului au fost publicate în Journal of Geophysical Research: Planets.

Vă recomandăm să citiți și:

După moartea lui Neil Armstrong, soția lui a găsit ce a adus de pe Lună fără să spună nimănui

Ceva ascuns adânc sub suprafața exoplanetelor le-ar putea proteja de radiația cosmică

Cum de unele stele din centrul galactic supraviețuiesc, iar altele sunt distruse?

Test de cultură generală. De ce unele planete au mai mulți sateliți decât altele?