De ce unii oameni pot iubi mai multe persoane în același timp? Poligamia explicată: între biologie, cultură și nevoi emoționale

De-a lungul timpului, dragostea și fidelitatea au fost privite din perspective foarte diferite. Ceea ce astăzi numim „relație exclusivă” nu a fost mereu regulă. În multe culturi și epoci, oamenii au trăit în forme de iubire și conviețuire care sfidează normele moderne, una dintre ele fiind poligamia – o formă de căsătorie sau relație în care o persoană are mai mulți parteneri în același timp.

În limbaj simplu, poligamia înseamnă a avea mai mult de un soț sau o soție simultan. Există două forme principale: poliginia (un bărbat cu mai multe soții) și, mai rar, poliandria (o femeie cu mai mulți soți). Dacă în trecut, poliginia a fost mult mai frecventă, fiind asociată cu societăți patriarhale, unde bărbatul deținea puterea economică și socială, existând și nevoia instinctivă de a-și răspândi genele și de a-și asigura descendența, în societățile moderne însă, această explicație biologică devine insuficientă.

• Creierul nu-și începe existența cu „rezervorul gol, ci plin”, au descoperit oamenii de știință
• Fizicienii au descoperit o fractură în structura timpului

În spatele dorinței de a avea mai multe partenere pot sta nevoi de validare, de control, de evitare a intimității reale sau chiar teama de vulnerabilitate emoțională. Cu alte cuvinte, nu e întotdeauna despre „iubire multiplă”, ci uneori despre insecuritate mascată.

Poligamia în lume și în istorie

Poligamia nu este un fenomen marginal. În prezent, ea este oficial recunoscută sau tolerată în mai multe state din Africa (precum Nigeria, Mali ori Sudan), în unele țări din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite) și în anumite comunități tradiționale din Asia sau Oceania. De pildă, în unele regiuni din India rurală sau în Tibet, există forme de poliandrie practicate din motive economice – pentru a evita împărțirea terenurilor între frați.

Pe vremuri, poligamia a fost prezentă în aproape toate civilizațiile: de la împărații chinezi și faraonii egipteni, până la patriarhii biblici, precum Avraam sau Solomon, în multe cazuri, nefiind vorba despre dragoste romantică, ci despre statut, alianțe politice și supraviețuire socială.

Dar pentru lumea occidentală de azi, ideea de a împărți partenerul pare greu de conceput. Și chiar dacă cultura monogamiei s-a consolidat prin religie și prin instituția familiei moderne, totuși, psihologia arată că poligamia nu este neapărat o „anomalie”, ci o expresie diferită a nevoilor umane.

Omul nu este o specie complet monogamă. Studiile de antropologie arată că doar aproximativ 20% dintre societățile umane au fost strict monogame, restul având forme flexibile de relaționare, adaptate contextului cultural și economic. Biologic vorbind, oamenii pot dezvolta atașamente față de mai multe persoane, dar societatea a impus reguli clare pentru a menține ordinea și stabilitatea.

Poligamia din perspectiva psihologică

Din punct de vedere psihologic, poligamia ridică o întrebare esențială: poți iubi mai multe persoane în același timp? Răspunsul, deși inconfortabil, este da. Emoțiile umane sunt complexe și nu funcționează mereu pe principiul „totul sau nimic”. Psihologii vorbesc despre iubirea poliamoroasă – capacitatea de a simți afecțiune, atracție și loialitate față de mai multe persoane, fără ca aceste sentimente să se excludă reciproc. Desigur, diferența între poliamorie și poligamie este că prima nu implică neapărat o căsătorie, ci o înțelegere consensuală între toți partenerii.

Într-o relație poligamă, dinamicile psihologice sunt extrem de fine. Pot apărea sentimente de gelozie, nesiguranță sau competiție, dar și forme surprinzătoare de echilibru. Unii psihoterapeuți spun că, atunci când există comunicare, transparență și respect, o astfel de structură relațională poate funcționa. Însă, în lipsa acestora, poligamia poate deveni un teren fertil pentru conflicte și dezechilibru emoțional.

Este poligamia „normală”?

Depinde ce înțelegem prin normal. Într-un sens cultural, „normalul” este ceea ce o societate acceptă la un moment dat. Din acest punct de vedere, monogamia este norma actuală în majoritatea țărilor, însă nu pentru că ar fi singura posibilă, ci pentru că a devenit convenția dominantă. Psihologic, oamenii au nevoi diferite. Unii găsesc stabilitate și profunzime în relațiile exclusive. Alții se simt împliniți într-un cadru mai deschis. Esențială nu este forma relației, ci nivelul de maturitate emoțională și onestitatea cu care este trăită.

Totuși, în societățile tradiționale, poligamia a fost adesea inegală și patriarhală: bărbatul avea dreptul la mai multe soții, dar femeile nu beneficiau de aceleași libertăți. În prezent, în comunitățile care experimentează relații consensuale multiple, se pune accent pe egalitate, libertate și respect reciproc, o perspectivă mai etică și mai adaptată timpurilor moderne.

De asemenea, pentru soțiile care își împart soțul, realitatea este adesea mult mai dureroasă decât teoria. Chiar și în culturile unde poligamia este acceptată, psihologii au observat tensiuni frecvente între soții, competiție pentru atenție și resurse, gelozie, dar și o formă de resemnare colectivă, în care femeile învață să-și negocieze statutul emoțional în cadrul familiei extinse. În plan material, poligamia implică o presiune uriașă: mai multe gospodării, mai mulți copii, mai multe responsabilități – adesea pe umerii unui singur bărbat.

Într-o societate europeană, bazată pe egalitate de gen, autonomie și intimitate emoțională, poligamia ar fi dificil de susținut fără a produce dezechilibre psihice și relaționale. Relațiile multiple cer un grad înalt de maturitate emoțională, comunicare și absența posesivității, trăsături rare chiar și în cuplurile monogame.

Așadar, poligamia nu este doar o chestiune de lege sau tradiție, ci una de psihologie și echilibru interior, deoarece ne obligă să privim în oglindă nevoile noastre reale: de iubire, de siguranță, de putere sau de libertate. Poate că nu societatea decide dacă poligamia este „normală”, ci capacitatea fiecărui om de a trăi iubirea fără a-i transforma pe ceilalți în simple extensii ale propriei dorințe.

Știați că?

Doar o minoritate de societăți umane au fost strict monogame de-a lungul istoriei. Poliginia a fost mult mai frecventă decât poliandria în majoritatea culturilor. În unele comunități, poliandria a apărut pentru a evita împărțirea terenurilor între moștenitori. Relațiile multiple consensuale moderne pun accent pe transparență și acord între parteneri.

Notă editorială: Informațiile prezentate au caracter informativ și reflectă perspective istorice, culturale și psihologice asupra relațiilor umane.

Surse:

https://www.southwestjournal.com/world/countries-where-polygamy-is-legal/

https://bmcpregnancychildbirth.biomedcentral.com/articles/10.1186/s12884-021-04301-7

https://en.wikipedia.org/wiki/Legality_of_polygamy

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce unii oameni au nevoie constantă de reasigurare în relații. Ce spune psihologia?

Experiențele paranormale trăite de unii oameni ar putea avea o explicație simplă

De ce unii oameni iau totul prea în serios și simt că ceilalți sunt împotriva lor

Neuroștiință și comportament social: De ce unii oameni par că nu simt niciodată jenă?