De ce avem doi plămâni, însă doar o singură inimă? Corpul uman este rezultatul a milioane de ani de evoluție și funcționează datorită unei coordonări remarcabile dintre numeroase procese biologice. Digestia, respirația, metabolismul și sistemul imunitar lucrează permanent împreună pentru a menține organismul în echilibru.
Dar de ce avem doi plămâni, însă doar o singură inimă? De ce unele organe sunt perechi, iar altele există într-un singur exemplar? La prima vedere, două inimi ar părea mai avantajoase decât una. Totuși, evoluția a ales o altă soluție.
Organele vitale, precum inima, plămânii, ficatul, pancreasul și creierul, sunt interdependente și formează un sistem bine sincronizat. Plămânii preiau oxigenul din aer și elimină dioxidul de carbon, unul dintre produșii reziduali ai organismului. Oxigenul ajunge în sânge, care este pompat de inimă către toate țesuturile. După ce celulele folosesc oxigenul, sângele transportă dioxidul de carbon înapoi la plămâni, unde acesta este eliminat prin respirație.
Potrivit antropologului Susan Cachel, de la Universitatea Rutgers (SUA), acest sistem nu le este specific oamenilor. Majoritatea vertebratelor au o singură inimă și doi plămâni. Dar există și animale care fac excepție.
Râmele, de exemplu, au cinci structuri asemănătoare inimii, iar cefalopodele, grup din care fac parte caracatițele și calmarii, au trei inimi: două pompează sângele către branhii, iar cea de-a treia îl trimite în restul corpului. Aceste animale nu au plămâni, deoarece respiră prin branhii.
Cercetătorii cred că sistemul alcătuit dintr-o inimă și doi plămâni a apărut în urmă cu aproximativ 300 de milioane de ani, când unele animale au început să părăsească mediul acvatic pentru a i se adapta vieții pe uscat, în căutarea hranei și pentru a evita prădătorii. De atunci, această configurație s-a dovedit suficient de eficientă pentru a fi păstrată de-a lungul evoluției.
Explicația este una simplă. În natură, organismele dezvoltă doar caracteristicile care le oferă un avantaj real pentru supraviețuire și reproducere. Dacă două inimi, opt picioare sau aripi nu le aduceau beneficii semnificative strămoșilor noștri, aceste trăsături nu aveau motive să apară și să fie păstrate prin selecția naturală.
Acest principiu este susținut și de filogenie, ramura biologiei care studiază evoluția organismelor pornind de la primele forme de viață bazate pe ARN. Deși, în timp, animalele au evoluat în specii foarte diferite, precum păsări, insecte sau mamifere, structura de bază a organelor interne a rămas surprinzător de asemănătoare. Oamenii, la fel ca multe alte animale, au stomac pentru digestie, plămâni pentru respirație și rinichi pentru eliminarea substanțelor reziduale.
Toate aceste asemănări arată că organismele au evoluat pentru a le răspunde cerințelor mediului terestru, iar structura lor internă reflectă adaptările necesare supraviețuirii pe Pământ.
Asta nu înseamnă însă că organismul uman este perfect. Medicina arată clar că pierderea unui plămân reduce capacitatea respiratorie și afectează sănătatea. În schimb, întrebarea dacă existența unei a doua inimi i-ar face pe oameni mai rezistenți rămâne una ipotetică, care ține mai degrabă de imaginație decât de realitatea evoluției. În forma sa actuală, corpul uman reprezintă rezultatul unui compromis eficient dintre complexitate, consum de energie și șansele de supraviețuire, explică HowStuffWorks.
Studenții își pierd rapid capacitatea de a citi
Un studiu dezvăluie că oamenii au o preferință inerentă pentru mișcarea în sens antiorar
O doză uriașă de psilocibină a avut un efect incredibil asupra demenței