Thomas Edison și Salvador Dalí aveau un obicei neobișnuit: încercau să se trezească exact în momentul în care începeau să adoarmă. Edison ținea obiecte metalice în mâini, iar Dalí folosea o cheie care, odată scăpată pe o farfurie, făcea suficient zgomot pentru a-l trezi. Amândoi erau interesați de ideile care le veneau în acele scurte momente dintre starea de veghe și somn. În 2021, cercetătorii au testat acest fenomen și au descoperit că primul stadiu al somnului poate favoriza găsirea unor soluții neașteptate la anumite probleme.
În timpul somnului, creierul continuă să proceseze informațiile acumulate peste zi, iar somnul are un rol important în consolidarea memoriei. Dar oamenii de știință sunt interesați și de ceea ce se întâmplă chiar la granița dintre veghe și somn, o perioadă foarte scurtă în care pot apărea asocieri neobișnuite între informații.
Primul stadiu al somnului non-REM este cunoscut sub numele de N1. Este perioada de tranziție dintre starea de veghe și somn, când activitatea mentală începe să se schimbe, iar persoana poate experimenta imagini, senzații sau fragmente de gânduri neobișnuite.
În 2021, o echipă de cercetători de la Paris Brain Institute a vrut să afle dacă această stare poate influența rezolvarea creativă a problemelor.
Participanții au primit probleme matematice care puteau fi rezolvate mult mai repede dacă descopereau o regulă ascunsă. După o perioadă de lucru, li s-a permis să se odihnească, iar cercetătorii le-au monitorizat stadiile somnului.
Rezultatul a fost surprinzător. Dintre participanții care petrecuseră cel puțin 15 secunde în stadiul N1, 83% au descoperit ulterior regula ascunsă. În grupul celor care rămăseseră treji, procentul a fost de numai 30%.
Avantajul dispărea însă atunci când participanții ajungeau într-un stadiu mai profund al somnului.
Autorii au descris astfel începutul somnului drept un posibil „punct optim” pentru creativitate: suficient de aproape de somn pentru ca modul obișnuit de gândire să se modifice, dar nu atât de profund încât persoana să piardă accesul imediat la ideile apărute.
Povestea lui Thomas Edison este una dintre cele mai cunoscute legate de somn și creativitate. Inventatorul obișnuia să se odihnească într-un fotoliu ținând obiecte metalice în mâini. Atunci când începea să adoarmă și se relaxau mușchii, evident că obiectele îi cădeau din mână, fiind trezit de zgomot.
Ideea era să ajungă foarte aproape de somn, dar să se trezească înainte de a intra într-un stadiu mai profund.
Tehnica este cu atât mai interesantă astăzi cu cât seamănă foarte mult cu metoda folosită în experimentul realizat de cercetătorii francezi. Participanții țineau și ei un obiect în mână, care cădea atunci când adormeau.
Edison nu putea cunoaște mecanismele neurologice descrise astăzi, însă încerca să exploateze exact acea zonă de tranziție dintre veghe și somn.
Dalí folosea o cheie. Se așeza într-un fotoliu, ținea cheia în mână, iar pe podea punea o farfurie. Când adormea, mâna i se relaxa, cheia cădea pe farfurie, iar zgomotul îl trezea. Pictorul urmărea astfel să surprindă imaginile care îi apăreau în minte în acele momente foarte scurte.
Pentru un artist suprarealist fascinat de vise și de imaginile produse în afara controlului conștient, metoda avea o logică evidentă. Ceea ce nu putea ști era că, zeci de ani mai târziu, cercetătorii aveau să testeze experimental o tehnică foarte asemănătoare.
Nikola Tesla folosea o altă metodă.
În autobiografia sa, My Inventions, publicată inițial în 1919 sub forma unei serii de articole, inventatorul descrie capacitatea sa neobișnuită de vizualizare mentală. În loc să construiască imediat un prototip, spunea că își imagina dispozitivul în detaliu, îl modifica și îl punea în funcțiune mental înainte de a trece la realizarea lui.
Tesla susținea că putea observa în imaginație inclusiv modul în care componentele unei mașini se comportau după o perioadă de funcționare.
Este o mărturie fascinantă despre modul său de lucru, dar trebuie făcută o distincție importantă: nu există dovezi solide că Tesla folosea această tehnică în mod special înainte de culcare sau că încerca, asemenea lui Edison și Dalí, să exploateze starea N1.
Legătura lui cu acest subiect este, așadar, vizualizarea mentală și rolul imaginației în rezolvarea problemelor, nu un „ritual de somn” documentat.
Albert Einstein apare frecvent în articole și relatări despre tehnicile folosite de oamenii celebri pentru stimularea creativității. Uneori îi este atribuită chiar metoda obiectului ținut în mână înainte de adormire.
Dovezile istorice pentru această poveste sunt însă slabe.
Ceea ce este mult mai bine documentat este rolul muzicii în viața și gândirea lui Einstein. Fizicianul cânta la vioară încă din copilărie și a continuat să o facă toată viața. Muzica nu era pentru el doar o distracție.
Mărturiile celor apropiați arată că Einstein apela uneori la muzică atunci când lucra la probleme dificile. Soția sa, Elsa, povestea că fizicianul putea ieși din birou, cânta câteva acorduri la pian, nota ceva și apoi revenea la lucru.
Einstein însuși vorbea despre legătura profundă dintre muzică și modul său de a gândi.
Dar nici aici nu există motive suficiente pentru a transforma acest obicei într-un „ritual de seară”. Muzica făcea parte din procesul său intelectual și din viața sa personală, însă nu avem dovezi că o folosea în mod sistematic înainte de culcare pentru a-și stimula creativitatea.
Dincolo de poveștile lui Edison, Dalí, Tesla sau Einstein, relația dintre somn și funcționarea creierului este bine documentată.
Somnul participă la consolidarea memoriei, adică la stabilizarea și reorganizarea informațiilor dobândite în timpul zilei. Unele cercetări sugerează că somnul poate ajuta și la identificarea unor relații între informații care nu erau evidente în momentul învățării.
Experimentul publicat în 2021 adaugă o idee interesantă: nu numai somnul propriu-zis ar putea conta, ci și scurta perioadă în care creierul trece de la veghe la somn.
Asta nu înseamnă însă că simplul fapt de a ațipi câteva secunde transformă pe cineva într-o persoană mai creativă. Studiul a analizat o anumită sarcină și un anumit context experimental, iar rezultatele nu pot fi extinse automat la orice formă de creativitate.
Nu este nevoie să dormi cu bile metalice în mână pentru a beneficia de efectele somnului asupra creierului.
Cea mai importantă concluzie a cercetărilor despre somn rămâne mult mai puțin spectaculoasă: somnul suficient este important pentru memorie, atenție și funcționarea cognitivă.
Starea N1 reprezintă însă un domeniu fascinant pentru cercetători deoarece arată că trecerea de la veghe la somn nu este pur și simplu momentul în care creierul „se oprește”. În acele minute, modul în care informațiile sunt procesate începe deja să se schimbe.
Edison și Dalí nu știau ce este stadiul N1. Dar tehnica lor urmărea, în mod surprinzător, exact momentul pe care cercetătorii îl studiază astăzi.
În experimentul publicat în Science Advances, 83% dintre participanții care au petrecut cel puțin 15 secunde în stadiul N1 au descoperit regula ascunsă a problemei, comparativ cu 30% dintre cei care au rămas treji.
Avantajul observat de cercetători dispărea dacă participanții intrau într-un stadiu mai profund al somnului.
Salvador Dalí și-a descris propria tehnică de a adormi cu o cheie în mână.
Nikola Tesla a relatat că își proiecta și testa mental invențiile înainte de a le construi, însă nu există dovezi solide că aceasta era o tehnică practicată special înainte de culcare.
Albert Einstein folosea muzica în procesul său de gândire, dar povestea potrivit căreia ar fi folosit metoda lui Edison pentru a surprinde starea dintre veghe și somn nu este bine documentată.
Surse:
https://www.health.harvard.edu/blog/sleep-helps-learning-memory-201202154265
https://www.science.org/doi/10.1126/sciadv.abj5866
Unde scriau geniile literaturii? 3 locuri bizare unde au luat naștere capodopere
Obiceiurile ciudate ale marilor genii: cum își stimulau gândirea Einstein, Darwin sau Tesla
Cât de adevărat este că geniile sunt mai dezordonate?
Robert Hooke, unul dintre geniile polivalente din istorie. Inventatorul microscopului modern