Iată cum se reconfigurează creierul pe măsură ce tinitusul devine o afecțiune cronică! Tinitusul, afecțiunea care îi face pe oameni să audă permanent țiuituri, bâzâituri sau alte sunete inexistente, poate avea un impact major asupra sănătății mintale. În lipsa unui tratament eficient, mulți pacienți ajung să creadă că vor trebui să conviețuiască toată viața cu aceste simptome.
Un nou studiu, publicat în revista iScience, sugerează însă că, în timp, creierul își modifică modul de funcționare pentru a se adapta la această problemă.
Cercetătorii au descoperit că activitatea cerebrală este diferită la persoanele cu tinitus recent în comparație cu cele care suferă de această afecțiune de mai mult timp. Descoperirea ar putea explica de ce simptomele și răspunsul la tratament diferă de la un pacient la altul. Iată cum se reconfigurează creierul pe măsură ce tinitusul devine o afecțiune cronică!
Pentru a analiza efectele tinitusului asupra creierului, oamenii de știință au inclus în studiu doar persoane fără pierdere de auz, astfel încât modificările observate să fie asociate exclusiv cu tinitusul. Au participat 45 de voluntari: 15 cu tinitus de mai puțin de șase luni, 15 cu tinitus cronic, prezent de peste șase luni, și 15 persoane fără această afecțiune.
Participanții au purtat o cască pentru electroencefalografie (EEG), care a înregistrat activitatea cerebrală timp de zece minute în stare de repaus. Cercetătorii nu au analizat doar intensitatea activității din diferite regiuni ale creierului, ci și modul în care rețelele cerebrale comunică între ele.
Rezultatele au arătat că persoanele cu tinitus recent prezentau o activitate crescută în rețeaua cerebrală responsabilă de identificarea stimulilor care necesită atenție. În același timp, era redusă activitatea rețelei implicate în controlul cognitiv și în procesul de obișnuire cu informațiile repetitive, ceea ce poate explica de ce zgomotul fantomă este perceput ca fiind atât de deranjant la început.
La persoanele cu tinitus cronic, tiparul de activitate era diferit. Creierul nu mai rămânea într-o stare de alertă permanentă, ci adopta un model mai stabil de comunicare între rețelele neuronale. Cercetătorii consideră că această schimbare reflectă neuroplasticitatea, adică capacitatea creierului de a se reorganiza și adapta la prezența continuă a sunetului.
Acest lucru nu înseamnă că tinitusul dispare sau devine mai puțin intens, ci că organismul pare să dezvolte mecanisme care îi permit să funcționeze mai bine în ciuda simptomelor, explică ScienceAlert.
Autorii studiului cred că descoperirea ar putea influența dezvoltarea unor tratamente mai eficiente, adaptate stadiului bolii. Totuși, ei subliniază că cercetarea a inclus un număr redus de participanți și a comparat persoane aflate în etape diferite ale afecțiunii, fără a le urmări evoluția în timp. Sunt necesare studii de durată pentru a confirma dacă aceste modificări apar pe măsură ce tinitusul devine cronic.
Efectul Zeigarnik: de ce sarcinile neterminate te urmăresc?
Paralizia alegerii: de ce prea multe opțiuni ne fac uneori mai puțin mulțumiți