Cat de secret este un cod secret? (I)

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Codarea mesajelor a aparut ca o necesitate si s-a transformat intr-un timp foarte scurt intr-o adevarata arta a carei cunoastere era rezervata unui numar mic de initiati.
Curiozitatea crescanda a semenilor lor i-a facut pe criptografi sa caute noi metode de a proteja informatia, astfel incat mesajul sa ajunga doar la destinatarul de drept al acestuia. Evolutia informaticii le-a permis sa faca acest lucru, dar asta a generat si un puternic avant al spargatorilor de coduri.

In lungul timp trecut de la aparitia primelor coduri pana in zilele noastre, evolutia metodelor de incifrare a fost direct influentata de contextul istoric al fiecarei perioade. Diversele razboaie purtate, jocurile politice, evolutia comertului, au lucrat impreuna la perfectarea metodelor de transmitere in siguranta a unui mesaj catre destinatarul sau.

• Inteligența Artificială și empatia. Pot algoritmii să ne înțeleagă emoțiile mai bine decât partenerul de viață?
• Primul copil din lume diagnosticat cu autism a trăit până la 89 de ani

Sa ne amintim ca aceste coduri secrete stau in centrul cotidianului, fiind unele dintre cele mai importante piese ale tehnologiei: cardurile bancare, conexiunea la internet, decodoarele pentru televizor, telefoanele mobile sau legaturile prin satelit, toate au la baza coduri.

Istoria criptografiei, stiinta scriiturilor secrete, au acelasi punct de pornire. Primele exemple pleaca de la textele religioase sacre, atunci cand informatia continuta in aceste texte era rezervata unei elite instruite si alese.

Misticii, magii, ghicitorii, numerologii, alchimistii, initiatii si alti adepti ai ezoterismului au dezvoltat numeroase sisteme de incifrare, dand initial literelor semnificatii magice, iar apoi atribuindu-le o valoare numerica. Foarte repede, utilizarea codurilor a fost preluata si folosita cu succes in armata si in conducerea statului.

Decalajul literelor din alfabet este cunoscut in istorie ca fiind Cifrul lui Cezar, intrucat generalul roman folosea acest sistem pentru a-si transmite ordinele.
Este inca foarte usor de folosit, mai ales daca mesajul are si o cheie de decodificare. Aveti nevoie doar de un mesaj de transmis, o metoda de incifrare si o cheie…secreta.

Cifrul lui Cezar
Este unul dintre cele mai vechi sisteme de codare cunoscute, datand din sec I i.C., considerat a fi unul dintre primele sisteme criptografice adevarate. Este o tehnica simpla de codare prin substitutie, fiecare litera fiind inlocuita cu alta aflata la o distanta fixa.
Acesta distanta putea fi de 3 litere,10 litere sau un alt numar, care urma sa reprezinte cheia descifrarii mesajului.

Nu se cunoaste eficacitatea acestei metode de codare in cazul lui Iulius Cezar, dar ea si-ar fi putut dovedi eficienta, avand in vedere ca putini dintre dusmanii erau alfabetizati..
Chiar daca acestia ar fi avut capacitatea de a citi, in acea perioada nu existau notiuni de criptografie, deci, nici metode de a sparge acest cod.

Astazi, acesta etapa a codificarii face parte din coduri mai complexe, cum ar fi Cifrul lui Vigenere sau algoritmul de incriptare ROT13.
Ca oricare alta incifrare prin substitutie monoalfabetica, Cifrul lui Cezar este usor de descifrat si ofera o slaba protectie a mesajelor.
Cifrul Vigenere
Este un sistem de codare elaborat de catre Blaise de Vigenere, diplomat francez al secolului XIV bazat pe substitutie polialfabetica, ceea ce inseamna ca permite inlocuirea cu cifre diferite, fapt care creaza un sistem mai solid de cifrare.

La baza sistemului se afla o cheie, prezenta de obicei sub forma unui cuvant sau a unei fraze. Pentru fiecare caracter folosim o litera a cheii pentru a efectua substitutia, deci cu cat acesta va fi mai lunga si mai variata cu atat textul va fi mai bine incifrat. Daca cheia este aleasa aleator si daca este mai lunga decat mesajul in sine, rezultatul este teoretic, incasabil.

Deoarece codurile cu o singura cheie erau prada usoara si mesajul initial nu ajungea la destinatar, a fost adoptat sistemul cu doua chei, una publica si una privata. Cheia publica era la indemana mediului prin care se filtra mesajul, iar cea privata se afla doar in posesia destinatarului, singurul care il purtea citi.

Era o vreme cand pasaje intregi din opere literare erau incifrate pentru a ascunde mari secrete, fiind suficient ca cei doi corespondenti sa aiba cate un exemplar din aceiasi carte pentru a intelege mesajul.
Viitorul suna bine
Viitorul rezida in criptografia cuantica, care permite securizarea mesajelor intr-o asa masura, incat vom sti imediat daca mesajul nostru a fost spart.
Desigur ca exista deja metode diverse de a face un mesaj sigur, dar este si mai sigur sa le pastram secrete.