Prima pagină Stiinta

O noapte cu ANDROMEDA

Catalin Beldea 06.09.2008 | ● Vizualizări: 2651
O noapte cu ANDROMEDA     galaxie, Andromeda, Mercur, extratestrii, ET, astronom, stele, Cassiopeea, M31, NGC 224, constelatie + zoom
Galerie foto (3)

Nu este nici pe departe o propunere indecenta, desi suna asa. Dar cine s-ar putea gandi la o amanta cu 25% mai „grea“ decat propria lui galaxie? Mai exact, la una cu o masa de aproape 800 de miliarde de ori mai mare decat a Soarelui? Sa fim seriosi, doar astronomii pasionati s-ar uita o noapte intreaga la ea, ba poate i-ar propune si o sedinta foto – fara inhibitii, fara lumini de fond, in camp deschis, fara clar de Luna, dar cu toate stelele aprinse.

Istoria unei printese

In mitologia greaca, Andromeda era fiica regelui Cepheu si a reginei Cassiopeea si i se sortise sa devina consoarta lui Perseu, fiul lui Zeus. Atunci cand zeii decideau sa se insoteasca pentru vesnicie cu o pamanteanca, insemna ca aleasa era de o frumusete orbitoare si de o noblete iesita din tipare. Indreptandu-ne privirea spre constelatia care-i poarta numele, ii sesizam imediat splendoarea, iar ceea ce putem spune cu certitudine este ca Andromeda detine insusirea distinctiva a unei nimfe: misterul. Legenda uitata a frumoasei printese este redescoperita de observatorii cerului la mijlocul secolului al XIX-lea, prin distinsii astronomi William Hershel si Charles Messier. Inainte de 1900, deci acum mai bine de 100 de ani, „norul“ din constelatia Andromeda se credea a fi o nebuloasa, o aglomerare de stele din galaxia noastra. Ulterior, s-a apreciat ca este vorba de un roi de stele, iar apoi, pe baza primelor fotografii ale zonei cu pricina, care indicau mai multe inele concentrice imprejmuind o masa centrala sferica, s-a invocat ipoteza lui Laplace privind formarea sistemului solar. Astazi, iata, la doar un secol de la aceste ipoteze, stim cu certitudine ca „nebuloasa“ din Andromeda este o alta galaxie, asemanatoare totusi celei din care facem si noi parte.

90-60-90 sau cateva date tehnice

Galaxia Andromeda, M31 cum e stiuta de toti astronomii sau NGC 224 cum apare in cataloage, este o galaxie spirala comuna. Face parte din grupul local de galaxii, impreuna cu galaxia noastra, galaxia Triangulum si alte cateva zeci de galaxii de dimensiuni mai mici. Situata la 2,5 milioane de ani-lumina de noi, M31 este cea mai apropiata galaxie spirala si, conform calculelor profesionistilor, aceasta distanta se micsoreaza in fiecare secunda cu 100 de kilometri. Astfel, inainte ca Soarele sa devina o giganta rosie si sa inghita Pamantul, adica peste circa 2,5 miliarde de ani, Calea Lactee se va ciocni cu Andromeda. Nu va fi un eveniment iesit din comun. Asa cum ne-a dezvaluit telescopul Hubble in ultimii ani, ciocnirile sau mai exact contopirile unor galaxii aflate in grupuri locale se petrec aproape firesc. Ca dimensiuni, Andromeda este mai mare decat Calea Lactee si contine de cateva ori mai multe stele. Interesant este faptul ca M31 are mult mai multe stele comune si este de doua ori mai luminoasa decat galaxia noastra. Totusi, Calea Laptelui recupereaza rapid, producand de 3-4 ori mai multi astri decat Andromeda, fapt ce sugereaza ca galaxia vecina a trecut de faza accelerata de formare a stelelor, dar si ca galaxia noastra va egala in cele din urma numarul magic de 1.000 de miliarde de sori cu care se lauda spirala vecina.


Unde o gasim pe cer
Sa spunem din capul locului ca Andromeda nu se vede cu ochiul liber dintr-un oras. Trebuie sa iesiti intr-o zona nepoluata luminos, cu cer limpede, in zile fara Luna Plina. La mijlocul lui iunie, indreptati-va privirea spre nord-est. In jurul orei 01.30, „nebuloasa“ este deja la 20 de grade deasupra orizontului, gata de a fi observata si pregatita pentru o sedinta foto. Daca nu o zariti, uitati-va pe directia NE si incercati urmatorii pasi: porniti de la Steaua Polara spre Cassiopeea; uniti cu o linie imaginara Steaua Polara de Gamma Cassiopeea, adica de steaua din centrul W-ului care formeaza scheletul galaxiei Cassiopeia; daca urmati cu privirea aceasta linie, la aproximativ aceeasi distanta de Polara, dar in directie opusa, veti da de M31. Privita cu ochiul liber sau cu un binoclu, galaxia apare ca un nor, ca o pata albicioasa difuza. Printr-un telescop cu oglinda mare, veti avea insa o revelatie. Ca ordin de marime, „norul“ are pe cer aceleasi dimensiuni ca Luna Plina. In realitate, Andromeda se intinde pe mai bine de 3 grade de cer – de aproape 7 ori diametrul aparent al Lunii.

Observatie si fotografie

Cele 3 grade de pe cer corespund unei marimi efective de circa 80.000 de ani-lumina diametru. Folosind celebrele telescoape Keck, astronomii au observat ca de fapt galaxia ocupa de trei ori mai mult spatiu decat se credea initial. Cu alte cuvinte, diametrul lui M31 este de 220.000 de ani-lumina. Facand o socoteala simpla, ajungem la concluzia ca vecina noastra se afla la 11-12 diametre proprii distanta de noi. Infricosator, daca ne gandim ca se indreapta in directia noastra… Privind printr-un telescop puternic, veti distinge doua galaxii-companion, din cele 14 cunoscute pana acum, ale Andromedei. Cea despartita clar de discul difuz este M110, o spirala careia Andromeda i-a „subtilizat“ bratele pline cu stele tinere, lasand-o doar cu nucleul. A doua, M32, este observabila mai greu, intrucat se afla langa marginea superioara a lui M31 si, pe deasupra, are aspectul unei stele. In fapt, e o galaxie eliptica, dupa clasificarea pe care a facut-o, in 1936, Edwin Hubble.

Daca vizual, printr-o luneta mica, Andromeda nu va impresioneaza, veti fi surprinsi de rezultatele foto pe care le veti obtine tragand doar cateva cadre. Tehnica de fotografiere este cea descrisa si in numarul anterior, la Rho Ophiuchus. Folosind o camera foto DSLR in focarul instrumentului, trageti cateva cadre de 120 de secunde. Trebuie sa folositi o montura foarte stabila, o luneta de ghidaj cu care sa mentineti o stea vecina in centrul ocularului si o telecomanda cu care sa declansati fotografia. Daca este bine focusata si bine ghidata, fiecare imagine pe care o veti vedea in noapte pe displayul camerei foto vi se va parea exceptionala. Dar, imediat ce o veti descarca pe calculator, veti sesiza ca e departe de a fi perfecta, asa incat, pentru obtinerea unui produs final bun, veti face apel la tehnica de suprapunere a cadrelor, folosind un software specializat sau Photoshop-ul.

Tehnica de obtinere a imaginilor obiectelor indepartate a evoluat intr-un ritm halucinant. Privind imaginea alb-negru realizata de Isaac Roberts, primul astronom care a fotografiat galaxia Andromeda folosind un telescop profesional, si apoi pe cea obtinuta in zilele noastre de un amator, cu instrumente cumparate dintr-un magazin obisnuit, cuvintele nu-si vor mai avea rostul. Va propun, in incheiere, sa admirati, online, lucrarile lui Tony si Daphne Hallas pe www.astrophoto.com. Ele dovedesc ca in zilele noastre astrofotografia este, fara indoiala, la indemana oricarui pasionat de astronomie. De aici si pana la studiu nu mai e decat un pas.

E posibil sa ne ciocnim cu Mercur?

Ei bine, da! Trecand rapid de la coliziunile de galaxii la cele planetare, ultimele calcule facute de cercetatorii francezi si americani – de la Paris Observatory, respectiv Universitatea din California – arata ca acest lucru este posibil din cauza lui Jupiter. Dar ce legatura are Jupiter cu Mercur, cand ii separa trei orbite planetare si una de asteroizi? Masivitatea lui Jupiter il face pe acesta dirijorul sistemului solar. Bagheta sa magica actioneaza cu ajutorul fortei de gravitatie. In acest moment, Mercur se misca pe o orbita cu o excentricitate destul de mare, aproape la fel ca si cea a lui Pluto. In urmatoarele sute de milioane de ani, Jupiter ii pregateste lui Mercur incursiuni indraznete in interiorul orbitelor planetelor vecine. Iata cateva scenarii despre soarta lui Mercur. Primul este acela ca planeta va fi inghitita de Soare. Al doilea il reprezinta o coliziune cu Venus. Un alt scenariu vorbeste despre evadarea micii planete din sistemul solar, iar al patrulea, cel mai interesant pentru tabloide, este coliziunea cu Terra. Impactul, daca se va produce inainte ca Soarele sa devina giganta rosie si sa ne fiarba planeta, va fi nimicitor. Daca un asteroid de 10 km diametru a exterminat dinozaurii, va dati seama ce poate face impactul Pamantului cu un corp cu diametrul de 500 de ori mai mare decat al asteroidului!?

Exista extraterestri? DA!

Cel putin asa zice Papa de la Roma. Sau, ma rog, astronomul-sef de la observatorul astronomic al Vaticanului. De fapt, nici acest „umil“ om de stiinta nu o afirma franc, admitand doar posibilitatea ca ipoteza sa fie adevarata. Cu alte cuvinte, stirea mondena ca Papa recunoaste existenta extraterestrilor este un subiect de presa si nimic mai mult. Ca mai toate stirile cu iz apocaliptic, ea s-a bucurat de interes si la noi. Dar de la „admiterea unei ipoteze a existentei extraterestrilor“ si pana la „Biserica Catolica recunoaste existenta ET“ e cale lunga. Ca sa fiu cinstit, eu cred in extraterestri inca de la 7 ani. Colega mea de banca din clasa I semana atat de tare cu ET, incat ma asteptam din clipa-n clipa sa-mi ceara: „ET phone home, ET phone home!!!“.

Sky Facts
  • Sonda spatiala Cassini, care orbiteaza de ceva vreme planeta Saturn, a descoperit un lucru formidabil. Daca pana acum se credea ca doar planetele pot avea inele, iata ca un satelit al lui Saturn prezinta resturi de materie care se rotesc la distante de sute, pana la cateva mii de kilometri de centrul micului corp ceresc. Este vorba de satelitul Rhea, care se pare ca mosteneste gene de la parintele inelelor din sistemul solar: Saturn.
  • A sasea planeta de la Soare, Saturn, poate fi zarita pe cerul de vest inca din crepuscul, toata luna iunie. Este cel mai usor de observat dupa ora zece seara, iar daca vreti sa-l vedeti pe satelitul Rhea, devenit erou dupa descoperirea inelelor din jurul sau, va indrum spre Observatorul Vasile Urseanu. Nu va asteptati sa vedeti inelele din jurul micului satelit, dar rugati personalul observatorului sa vi-l indice pe Rhea, dintre cei 4-5 sateliti vizibili.
  • Satelitul Pamantului poate fi observat pentru prima data de la faza de Luna Noua pe 4 iunie. Nu stiu daca revista va fi pe tarabe la acea data, dar cu siguranta numarul din iulie nu va aparea mai devreme de ziua de 3 a lunii respective. La acea data, secera Lunii va fi de doar 18 ore, prilej numai bun pentru o fotografie de senzatie. Tabloul de la apus, din 3 iulie, ora 21.05, il include si pe Venus, care incepe sa iasa pe cerul de seara inca de la sfarsitul lui iunie. Daca va fi senin, Venus va va ajuta sa gasiti Luna, invizibila fara telescop. La doar un deget intins pe cer deasupra Luceafarului, se afla secera Lunii.
  • Jupiter, planeta-gigant, continua sa domine cerul de noapte. Ea incepe sa rasara din ce in ce mai devreme, iar la sfarsitul lunii va ramane practic toata noaptea pe cerul de sud. Este tinta ideala pentru telescoapele amatorilor, deoarece, aproape de opozitie, se afla la stralucire maxima si la apropiere optima, pentru observatie, de Terra.
  • Anul acesta, solstitiul are loc pe 20 iunie. Daca sunteti in concediu la nord de Paralela 49, veti avea parte de o noapte in crepuscul, iar daca va aflati dincolo de Cercul Polar, va puteti bronza in toate cele 24 de ore ale zilei!