Prima pagină Stiinta

Cucerirea Planetei Rosii

Alexandru Safta 01.21.2009 | ● Vizualizări: 572
Cucerirea Planetei Rosii     no tags + zoom
Galerie foto (1)

De mii de ani, de cand au devenit constienti de existenta sa in spatiu, oamenii au fost fascinati de misterele planetei Marte, mistere care, apropiindu-ne de epoca moderna, au convers iminent catre curiozitatea ultima: exista viata pe Planeta Rosie? Desi evidente incontestabile ale faptului ca s-ar fi dezvoltat vreodata viata pe Marte nu au fost inca obtinute, posibilitatea ca cea de-a patra planeta de la Soare sa fi fost totusi candva capabila sa creeze si sa intretina traiul unor organisme, a inceput sa se contureze ca urmare a numeroaselor misiuni de explorare a aridului sol martian.

Agentii din teren

In prezent, pe orbita planetei Marte graviteaza cinci statii de observatie automate, atmosfera Planetei Rosii este intesata de o multime de sateliti si aparate de masurat, iar suprafata martiana este parcursa de doi roboti, care transmit permanent informatii despre planeta, culeg mostre si fac fotografii. In cursa pentru cucerirea Planetei Rosii, NASA si ESA isi disputa acerb suprematia. Insa competitia dintre agentia spatiala americana si cea europeana nu poate decat sa bucure comunitatea stiintifica, deoarece aceasta este bombardata zilnic cu date din ce in ce mai pretioase.

Explorarea la sol a planetei Marte a demarat cu misiunea Mars Rover a NASA, care a trimis pe planeta doi roboti gemeni, laboratoarele mobile (roverele) Spirit si Opportunity, in scopul analizarii compozitiei solului si a diferitelor conditii prezente pe Marte. Spirit a decolat de pe Terra la bordul unei rachete Delta II, pe 10 iunie 2003, si a amartizat in dimineata zilei de 4 ianuarie 2004. Celalalt Rover – Opportunity – a pornit pe 7 iulie 2003 si a ajuns pe Marte la 24 ianuarie 2004. In prezent, Spirit exploreaza Craterul Gusev, unde a semnalat o abundenta de roci si formatiuni de sol care tradeaza eventualitatea existentei apei (cel putin, in trecutul planetei), iar Opportunity se afla in partea cealalta a planetei, in campia Meridiani Planum – loc care, de asemenea, sustine ipoteza ca pe suprafata lui Marte a existat apa.

Un proiect mai recent apartinand NASA, nava Phoenix Lander, parte a proiectului Phoenix Mars Lander a fost lansata cu succes pe 4 august 2007 si a amartizat in ziua de 25 mai 2008. Programul ar fi trebuit sa dureze 90 de zile martiene (aproximativ 92 de zile pamantene), dar robotul a depasit asteptarile functionand timp de cinci luni si reusind sa transmita date pana in ziua de 2 noiembrie 2008. Proiectul a fost declarat oficial incheiat pe 10 noiembrie 2008, intrucat scaderea duratei de expunere la soare si cresterea frecventei furtunilor de praf in locul in care se afla sonda nu-i mai permit acesteia sa-si incarce bateriile solare. Totusi, in perioada de functionare, Phoenix a condus la descoperirea unora dintre cele mai importante date obtinute vreodata despre Marte si despre posibilitatea existentei vietii pe aceasta planeta.



Citeste pe aceeasi tema: Am facut cincinalul pe Marte, Mars Phoenix Lander - misiune incheiata

Pe alocuri, la fel ca acasa

Conform celor mai recente masuratori, stratul atmosferic martian are grosimea de 11 kilometri, cu 5 kilometri mai mult decat cel terestru, si este compus din dioxid de carbon (95%), azot (3%), argon (1,6%), oxigen si apa (in proportii nesemnificative). Solul este acoperit, astazi, in mare parte de o panza groasa de praf, de unde si culoarea portocalie a planetei. Marte cunoaste doua anotimpuri - vara, cand temperatura urca pana la maximum 20 de grade Celsius, si iarna, cand coboara sub -20 de grade Celsius. Trecerea de la un anotimp la altul se face brusc si este insotita de vanturi puternice (400 km/h), iar in anotimpul rece, 25% din suprafata planetei este complet inghetata.O zi martiana are 24 de ore si 39 de minute.

Imaginile capturate de pe Marte si oferite publicitatii de catre NASA dezvaluie o planeta cu relief similar celui din deserturile stancoase ale Terrei. Fotografiile, obtinute cu ajutorul lui Opportunity aduc in prim plan imagini foarte asemanatoare cu cele realizate pe Terra in desertul Kalahari, desertul Atacama sau la stancile din Peak District. Aceleasi fotografii indica si prezenta a numeroase canale, identice cu cele formate in urma curgerii indelungate a apei.Aceasta observatie i-a determinat pe cercetatori sa se intrebe daca Marte a fost candva o planeta albastra si care au fost cauzele disparitiei apei in stare lichida. Pentru a intari asemanarile cu planeta noastra, o serie de imagini preluate de sonda spatiala Phoenix a prezentat nori strabatand cerul Planetei Rosii, nori din care aceeasi sonda a surprins cazand fulgi de zapada. In acelasi timp, experimente efectuate asupra solului martian care au furnizat dovada unor interactiuni din trecut intre minerale si apa, indica, fara vreun dubiu, ca ploaia cadea din abundenta pe Marte in urma cu miliarde de ani.  

Mai mult de atat, sonda spatiala Phoenix a scos la lumina primele dovezi ale existentei ghetii pe aceasta planeta. Urme ale unui material alb si dur au iesit la iveala intr-una dintre cavitatile lasate de Phoenix in timpul deplasarii sale. Spre surprinderea cercetatorilor NASA, materia alba a disparut in circa 4 zile martiene, ceea ce a dus la concluzia ca apa de pe Marte exista in permafrost, foarte aproape de suprafata planetei. In urma cercetarilor amanuntinte, astronomii NASA au reusit chiar sa identifice prezenta ghetarilor uriasi pe suprafata lui Marte. Initial, s-a constatat prezenta lor la Polul Nord al planetei, unde Mars Reconnaissance Orbiter a localizat calota de gheata cu o grosime de doi kilometri si cu o suprafata de 800 000 de kilometri patrati. Mai recent, o alta serie de ghetari s-a identificat, la o latitudine neasteptat de joasa, acestia fiind mascati de formatiuni muntoase si reprezentand cel mai mare rezervor de apa de pe Marte, cu exceptia gheturilor din regiunile polilor. Un singur astfel de ghetar este mai mare decat orasul Los Angeles. In plus, nava Mars Odyssey a transmis de curand date de pe Marte care dezvaluie amprenta chimica a unui fost ocean, aflat la suprafata planetei. Dovezile vin sub forma unor elemente localizate in si in jurul intinselor campii nordice ale Planetei Rosii, o regiune joasa care pare a reprezentat bazinul unui ocean ce ocupa in trecut o treime din planeta. Descoperirea i-a determinat pe cercetatori sa creada ca timp de unul sau dou miliarde de ani din istoria de 4.5 miliarde a planetei, Marte a fost udata de apele acestui ocean, pentru a carui disparitie nu se gaseste momentan o explicatie.

Citeste pe aceeasi tema: Planeta Marte seamana cu desertul Atacama, Sonda Phoenix confirma: pe Marte exista gheata

Viata pe Marte

A existat viata pe Marte? Primul indiciu care intareste ipoteza ca pe Marte a existat sau inca exista viata a fost furnizat in 1976, cand sondele Viking ajunse acolo au efectuat mai multe operatiuni menite sa stabileasca acest lucru. Mare parte a acestor operatiuni au avut rezultate pozitive, Viking 1 si 2 descoperind o varietate de microorganisme martiene. Mai recent, sonda spatiala Mars Reconnaissance Orbiter a descoperit minerale in rocile de la suprafata planetei Marte, a caror prezenta sugereaza posibilitatea ca planeta sa fi avut in trecut un mediu propice vietii. Acest fapt sugereaza ca apa lichida a ramas pe suprafata Planetei Rosii, unde a jucat un rol important in modelarea relifului local si posibila gazduire a unor forme de viata. Mai mult, in luna martie a anului 2004, cu recidive sistematice pana in prezent, orbiterul Mars Express a raportat o brusca crestere a concentratiei de metan in atmosfera martiana. Sursa acestui gaz instabil putea fi o intensa activitate vulcanica, impactul cu o cometa sau existenta vietii sub forma unor microorganisme numite metanogene (producatoare de metan). Intrucat pe Marte nu mai exista vulcani activi, iar ciocnirea cu o cometa nu ar fi scapat radarelor orbiterului, singura ipoteza plauzibila ramane existenta organismelor metanogene. Deoarece pe Pamant, metanul este mai ales de origine biologica, s-a avansat ideea ca o colonie de bacterii din subteranul planetei ar putea produce noxele, care ies periodic la suprafata in scurte rafale; desi fenomenul si-ar putea gasi explicatia si in existenta unei surse geologice, de tipul unei pungi de gaze, adanc ingropata in sol.

Totusi, pentru ca cercetatorii au considerat descoperirea una de proportii si au catalogat-o drept o dovada destul de plauzibila a vietii martiene, au inceput sa faca studii amanuntite asupra chestiunii. Astfel, bacteriile bizare care prospera in cele mai vitrege conditii de trai de pe Terra, alimenteaza toate teoriile exobiologilor care lucreaza in cadrul programului Phoenix Mars Lander. Bazandu-se pe uluitoarele capacitati de supravietuire ale bacteriilor in medii extrem de ostile, acesti cercetatori sunt convinsi ca descoperirea vietii pe Marte este doar o chestiune de timp. Fie ca traiesc in zone extrem de aride si lipsite de apa, precum desertul Atacama din Chile sau se inmultesc in izvoarele fierbinti din Yellowstone, bacteriile au o capacitate de supravietuire surprinzatoare, chiar si pentru specialistii in microbiologie. Recent, s-au descoperit bacterii care traiesc inclusiv in abisul oceanelor, acolo unde nu este lumina si presiunea este insuportabila pentru majoritatea organismelor vii, cu exceptia acestor bacterii. Prin urmare, cercetatorii vietii extraterestre care sunt implicati in programul Phoenix Mars Lander, studiaza cu atentie solul, clima si atmosfera martiana pentru a gasi conditii similare cu cele din mediile extreme de pe Terra, conditii care, in opinia lor,  ar putea gazdui bacterii primitive martiene asemanatoare intrucatva cu cele de pe Pamant. In plus, brecia, o roca sedimentara tare, constituita din bucati colturoase de alte roci sau minerale dure, descoperita pe solul martian si una dintre cele mai vechi depozite de sedimente expuse la suprafata lui Marte, pare sa contina minerale care se formeaza in prezenta apei si care favorizeaza aparitia vietii, un motiv in plus de intarire a suspectarii vietii martiene.

O fotografie realizata de cercetatorii NASA in timpul misunii pe Marte din anul 2004, fotografie data publicitatii recent, a avut darul de a starni controverse si dispute aprige intre oamenii de stiinta. Imaginea, de-a dreptul socanta, arata o formatiune care seamana izbitor cu un trunchi de copac, fapt ce aduce din nou in discutie existenta trecuta sau prezenta a vietii pe Planeta Rosie. In plus, o alta fotografie, tot de factura recenta si realizata cu ajutorul sondei Pheonix a socat comunitatea internationala printr-o confirmare totusi hazardata si speculativa a teoriei vietii de pe Marte. Imaginea prelevata arata in detaliu urma unui picior imprimata pe solul martian. Oficialii NASA s-au abtinut de la orice comentarii pana la noi probe, in schimb, adeptii teoriilor cu privire la viata extraterestra vad in ea o dovada de nezdruncinat a existentei acesteia in Univers.

Citeste pe aceeasi tema: Busteanul de pe Marte socheaza comunitatea stiintifica

Putine dovezi palpabile

Nu cu mult timp in urma, Phoenix Mars Lander a reusit sa dizloce si sa aduca la bord o mostra din solul Planetei Rosii, conform declaratiilor unor responsabili NASA. “Acest sol este foarte dens si formeaza o masa compacta, cel putin asa pare vazut de pe Terra cu ajutorul camerelor de ultima generatie, cu care laboratoarele NASA au echipat acest vehicul martian.”, declara  William Boynton, cercetator in cazul programului Mars Lander. In urma analizelor probelor de sol culese de catre Phoenix Lander s-a identificat o substanta toxica prezenta in compozitia acestuia, care le-a taiat putin elanul entuziastilor increzatori in teoria vietii pe Planeta Rosie. Substanta chimica identificata, perclorat, este un oxidant uzitat pe scara larga in fabricarea combustibililor solizi folositi pentru rachete. Cercetatorii isi continua investigatiile in laborator pentru a exclude orice posibilitate ca aceasta substanta sa provina de pe Pamant. “Inca nu am finalizat analizele acestor probe de sol, astfel incat, acestea sunt doar rezultatele intermediare”, declara Peter Smith, coordonatorul proiectului. Nu este pentru prima data cand in solul martian se identifica substante care se arata potrivnice dezvoltarii vietii. O compozitie asemanatoare a fost identificata si in anii ‘70, odata cu preluarea unor probe de sol de catre Viking 1 si 2, ceea ce i-a determinat pe multi cercetatori sa creada ca dezvoltarea unor forme de viata in acele conditii era putin probabila. Desi sunt doar partiale, rezultatele nu lasa loc multor sperante dezvoltarii vietii. Insa cercetatorii nu se grabesc sa traga concluzii. In opinia lor, chiar daca viata nu mai exista acum la suprafata, nu inseamna ca ea nu a existat la un moment dat, la suprafata sau poate in adancurile solului, unde exista si urme de apa.

O istorie rosie

Astronomii si geologii au lansat teoria ca in urma cu aproximativ 4 miliarde de ani, Pamantul a fost lovit puternic de un meteorit sau o cometa, iar in urma impactului o bucatica din planeta noastra s-a desprins, formand Luna. In lumina ultimelor cercetari, se pare ca acelasi lucru s-a intamplat si cu planeta Marte. Trei studii amanuntite au revelat faptul ca Marte este planeta cu cea mai mare cicatrice la suprafata, din intreg Sistemul Solar. De forma ovala, are un crater de aproape 10.000 de kilometri in lungime, ceea ce a dus la modificarea a aproximativ jumatate din structura de suprafata a planetei si la formarea unui lung lant de vulcani. Se crede ca in stadiul sau actual, Marte se asemana, din multe puncte de vedere, cu Pamantul in prima perioada a existentei sale. O masa lichida de roca si metale crease un dinamic magnetic capabil sa protejeze suprafata planetei si atmosfera acesteia de puternicele radiatii cosmice. In acele momente, in jur de 20 de asteroizi cu diametrul cuprins intre 200 si 500 de kilometri, au izbit planeta lasand cratere uriase, vizibile si astazi. In comparatie, asteroidul care a dus la disparitia dinozaurilor, se estimeaza ca nu ar fi avut mai mult de 10 kilometri in diametru. Nici in prezent Marte nu este intocmai un tinut al linistii. Oamenii de stiinta de la NASA au declarat ca observatorul spatial care se ocupa cu studiul planetei a transmis primele imagini ce indica producerea unor avalanse in apropierea Polului Nord al acesteia. Imaginile culese prezinta un sir de cel putin patru avalanse, in urma carora s-au format nori imensi de praf, cu inaltimi de pana la 200 de m.

In viitorul apropiat, NASA va lansa cel mai mare si mai performant vehicul care va strabate Planeta Rosie, Mars Research Laboratory (MRL). Acesta va avea marimea unui SUV iar costurile de productie se vor ridica la 1,8 miliarde de dolari. Desi rover-ul va reusi sa transporte de cinci ori mai mult echipament decat cele doua aflate in prezent pe Marte (Spirit si Opportunity), un grup de cercetatori suedezi este de parere ca perfomantele acestuia ar putea fi imbunatatite simtitor. Fredrik Bruhn, CEO al Angstrom Aerospace Corporation, impreuna cu echipa sa, a creat o serie de bile asemanatoare unor mingi de volei foarte rezistente, care vor ajuta masinariile greoaie sa se deplaseze cu mai multa usurinta, sa caute viata sub solul accidentat al planetei, sa fotografieze din orice unghi si sa ia mostre da sol. Spre deosebire de masinile dotate cu roti clasice, aceste sfere nu se vor rasturna, necesita mai putine reparatii ale motoarelor si nu raman blocate in terenul accidentat deoarece isi pot modifica automat presiunea interna pentru a facilita derularea pe suprafetele moi sau pe nisip. Agentia spatiala americana a stabilit noua sa misiune spatiala care consta in monitorizarea si studierea climei de pe Planeta Rosie. In acest scop a fost lansata naveta spatiala fara echipaj uman Maven, care va amartiza in anul 2014.

Satelitul de observatii detinut de naveta Maven este echipat cu opt instrumente stintifice de masura si va survola atmosfera martiana la inaltimi relativ mici pentru a putea recolta mostre din ”aerul” Planetei Rosii. Printre obiectivele sale, Maven va stabili o linie de comunicatii cu Terra prin care vor fi actionati si directionati robotii care vor activa pe Marte in genul lui Europe’s ExoMars rover. Costurile necesare misiunilor Mars Atmosphere si Volatile Evolution (Maven), au fost estimate la circa 458 milioane dolari. “Misiunea Maven va oferi in premiera informatii care vor raspunde intrebarilor de baza legate de evolutia planetei Marte”, este de parere Doug McCuistion, director al tuturor programelor de explorari martiene din cadrul comandamentului NASA din Washington. Maven se va axa pe strangerea datelor referitoare la momentele in care campul magnetic primar al lui Marte a disparut, lasand astfel cale libera de actiune pentru vanturile solare, cele care distrug treptat gazele atmosferice martiene, dizolvandu-le in spatiul cosmic.

Desi cercetatorii se folosesc de toate mijloacele accesibile pentru a descifra misterele Planetei Rosii, unii entuziasti sunt de parere ca dezbaterea lor este, desi nu inutila, cel putin ironica. Acesti indivizi avanseaza teoria pur speculativa ca, in virtutea unui numar mare de asemanarai intre Marte si Terra, precum si a distantei relativ mici dintre cele doua corpuri ceresti, specia umana si-ar putea avea originile pe Marte, punct din care un intreg sir de scenarii hazardate iau nastere. In viziunea lor, omul nu ar face mai mult decat sa incerce sa descifreze necunoscutul pe care il intelegea candva mai bine decat cunoaste astazi adancurile oceanelor propriei planete. Desi comunitatile stiintifice nu sunt intotdeauna refractare la asemenea scenarii si uneori imbratiseaza ele insele astfel de premise, cercetatorii se vor pastra pragmatici si reci si vor avansa neopriti explorarea Planetei Rosii pana cand, poate, vor descoperi dovada de necontestat a existentei vietii in crevasele sale inca neexplorate.

Citeste pe aceeasi tema: Oamenii pot fi originari de pe Marte

ASCULTĂ CE GÂNDEȘTI