Home » Stiinta » Tragedia din Golful Mexic – cel mai mare dezastru ecologic din secolul XXI

Tragedia din Golful Mexic – cel mai mare dezastru ecologic din secolul XXI

Autor: Cecilia Stroe 06.21.2010
Explozia platformei petroliere Deepwater Horizon si ulterioara deversare de petrol in Golful Mexicului este de-acum unanim considerata drept cel mai grav dezastru ambiental provocat de om din istorie. “Mareea Neagra” ameninta sa inghita intregul Golf, intreaga coasta meridionala si sud-orientala a Statelor Unite si a Mississippi, si este pe punctul de a se propaga in toate oceanele lumii. Potrivit celor mai “negre” previziuni, aceasta catastrofa va continua sa ucida timp de multe generatii, transformand cel mai probabil intregul Golf Mexic intr-o zona moarta. Animalele, viata omului, pana si industriile, toate risca potential daune permanente si distrugerea.

Cronologia unui dezastru

20 aprilie
2010:
La o adancime de 1.500 m in Golful Mexic, la
circa 80 km de Venice (Louisiana), explodeaza putul de petrol care
perfora platforma Deepwater Horizon, aflata in
proprietatea companiei Transocean si inchiriata colosului petrolier
British Petroleum (BP). Mor 11 muncitori si alti
17 sunt raniti. O estimare vorbeste despre circa o mie de barili de
petrol care se revarsa din put in fiecare zi, raspandindu-se in
mare.

22
aprilie:
Platforma in flacari se scufunda.

25
aprilie:
BP utilizeaza roboti subacvatici
controlati de la distanta pentru a incerca sa repare stricaciunea,
dar tentativa esueaza.

28
aprilie:
Functionari de la Casa Alba afirma ca cel
putin 5.000 de barili de titei sunt eliberati in fiacre zi din put,
o cantitate egala cu 800.000 litri. Paza de coasta a SUA
declanseaza o procedura de incendii controlate a petelor de petrol
de la suprafata marii. La inceputul lunii iunie, incendiile elimina
67.000 de barili de titei.

29
aprilie:
Guvernatorul statului Louisiana declara
stare de urgenta.

2 mai:
Presedintele Obama face prima vizita in zona de coasta a Louisianei
amenintata de mareea neagra. Intr-o zona din golf se interzice
pescuitul, initial pentru 10 zile. BP incepe sa perforeze primul
din cele doua puturi care vor servi la interceptarea si oprirea
fluxului de petrol iesit din putul scapat de sub control. Se
estimeaza ca lucrarile vor fi finalizate in luna august.

6 mai:
Apar primele pete de petrol pe coastele insulelor Chandeleur, in
rezerva naturala Breton.

10 mai:
BP lanseaza un site web pentru a strange sfaturi cu privire la
modalitati de a bloca putul.

14 mai:
BP incepe procedura de inserare a unui tub flexibil cu lungimea de
o mila in conducta deteriorata, astfel incat o nava-cisterna sa
poata aspira petrolul. Functioneaza, dar reuseste sa stranga mai
mult de 2.000 barili/zi.

24 mai:
BF ofera 500 mil dolari pentru studiul efectelor mareei negre.

26 mai:
Se declanseaza operatiunea „Top Kill”, care prevede acoperirea
putului prin pomparea de namoluri grele pentru reducerea presiunii
petrolului.

27 mai:
Dispersia de petrol a depasit-o pe cea provocata in 1989 de Exxon
Valdez (de 262.000 barili de titei); este acum estimata la 19.000
barili/zi, calificandu-se drept „cel mai grav dezatru ambiental din
istoria Statelor Unite”.

29 mai:
BP admite ca operatiunea „Top Kill” a esuat.

31 mai:
Debuteaza operatiunea „Cut and Cap”: taierea valvei de siguranta
care nu a functionat la gura putului si acoperirea ei cu o valva de
blocare numita Lower Marine Riser Package (Lmrp).

1 iunie:
Ministrul Justitiei, Eric Holder, anunta ca guvernul american va
declansa o ancheta civila si penala cu privire la incident. Peste
300.000 de persoane adera la o campanie lansata pe Facebook de
boicotare a BP. EPA (agentia americana pentru protectia mediului)
il invita si pe regizorul James Cameron alaturi de cercetatori,
ingineri si oceanografi la o masa rotunda organizata la Washington
pe tema dezastrului.

3 iunie:
Casa Alba defineste drept „nebuneasca” ideea de a inchide putul cu
o explozie nucleara, vehiculata in presa internationala.

4 iunie:
In cadrul operatiunii „cut and cap”, sunt aspirate circa o mie din
cele 19.000 de barili care ies din put in fiecare zi. Dezastrul a
costat pana acum compania petroliera 1 miliard de dolari, dar
potrivit analistilor cifra va ajunge la 20 mld.

6 iunie:
BP estimeaza ca aspirarea petrolului a crescut la cel putin 10.000
barili pe zi.

8 iunie:
CNN anunta ca BP angajeaza 4.500 someri in Alabama, Mississippi si
Florida pentru a curata coasetele. Acestia vor fi platiti cu 18
dolari/ora.

10
iunie:
BP se prabuseste la Bursa, iar costurile
incidentului sunt estimate acum la 1.43 mld dolari.

11
iunie:
Deepwater Horizon „scuipa” titei intr-un
ritm de 40.000 barili/zi, potrivit unei noi estimari a guvernului
american; cifra este acum de 8 ori mai mare decat cea de 5.000
barili/zi valabila pe parcursul lunii mai (de 5.000 barili/zi).
Ceea ce inseamna ca in pofida ultimului „capac” amplasat valvei de
siguranta a putului, cel putin 20.000 barili de titei se scurg in
ocean in fiecare zi.

16
iunie:
Presedintele Obama tine primul discurs
televizat dedicat dezastrului, transmis in direct din Biroul Oval:
acuza BP ca nu a actionat in Golf „cu toate precautiile necesare”,
ca a dat dovada de un comportament „nechibzuit”, si ca dezastrul
este „o lectie” din care trebuie trase invataminte, intrucat „stiam
de zeci de ani ca zilele petrolului ieftin sunt numarate”. Cu
cateva ore inainte de discursul lui Obama, un „panel” guvernamental
anunta ultimele estimari: scugerea de petrol s-ar ridica la 60.000
de barili pe zi. In discursul sau, presedintele american spune
raspicat „Vom face BP sa plateasca ” si anunta ca il va intalni pe
Carl-Henric Svanberg, presedintele BP si „il va informa” ca trebuie
sa asigure „toate resursele necesare pentru a compensa pagubele
provocate”. Decizia e luata, iar presedintele este sigur ca are
„autoritatea legala” de a constrange BP sa infiinteze un fond
independent.

“Nota de plata”

20 mld dolari. Aceasta este cifra despagubirilor pe care BP a
acceptat s-o plateasca, in urma intalnirii oficialilor companiei cu
presedintele american la Casa Alba

“Supa” toxica

Pe masura ce putul platformei Deepwater Horizon continua sa
„scuipe” sute de mii de galoane de titei pe fundul marii,
cercetatorii incep sa stranga si ei date cu privire la felul in
care acesta afecteaza viata in Golful Mexico. Potrivit unor
articole aparute in presa stiintifica, o mare incertitudine
planeaza nu atat asupra deversarii de titei, cat asupra
interventiei menite sa limiteze daunele, mai precis a utilizarii
fara precedent a dispersantilor chimici. Mai toxici decat titeiul
in sine si cu consecinte asupra ecosistemului greu de prevazut.

Ce ar putea fi mai rau decat petrolul, amestecat perfect in
„fiecare strat al coloanei de apa”, otravind majoritatea speciilor
in fiecare ecosistem marin? Pai ce spuneti de niste milioane de
galoane de Corexit 9500 adaugate „supei” toxice? In testele de
laborator, dispersantii Corexit® 9500 si Corexit® 9527 au
demonstrat o toxicitate scazuta pana la moderata fata de
majoritatea speciilor acvatice. Estimarile de toxicitate sunt insa
semnificativ afectate de variabile precum, specia, durata
expunerii, temperatura.

Potrivit unui raport al expertilor de la Ministerul Resurselor
Naturale din Rusia, dat publicitatii in luna mai, acest Corexit
9500 este un solvent de patru ori mai toxic decat titeiul. Agentul
chimic, au precizat rusii, are un nivel de toxicitate de 2.61ppm,
dar moleculele lui, amestecate cu apele calde ale Golfului, devin
capabile sa genereze o asa-numita „tranzitie de faza”; aceasta
implica trecerea din starea lichida la una gazoasa, care poate fi
absorbita de nori. Prin urmare, gazul va fi eliberat ulterior ub
forma unei „ploi toxice”, in masura sa distruga toate formele de
viata.

Despre expunerea repetata sau prelungita prin inhalare sau
ingestie la controversatul Corexit 9500 (interzis in Marea
Britanie, dar folosit de BP copios in Statele Unite) se mai spune
si ca poate cauza de la deprimarea functiilor sistemului nervos
central la afectiuni ale rinichilor si ficatului si hemoliza
(distrugerea globulelor rosii). Ingredientele exacte ale
dispersantilor chimici nu sunt insa cunoscute, fiind protejate ca
secrete comerciale.

Abisul

Pe cat se pare, faptul ca inainte de a debarca pe planeta
Pandora, decretand cu al sau Avatar intrarea definitiva a
cinematografiei in era 3D, James Cameron a investigat adancurile
marii in „The abyss”, ca sa nu mai vorbim de „Titanic”, il califica
pe acesta drept expert in dezastre marine. Includerea regizorului
in task-force-ul de experti, cercetatori, ingineri si oceanografi
invitati la o masa rotunda convocata recent de Environmental
Protection Agency (EPA) pentru a gasi o rezolvare tot mai
incurcatei afaceri a petrolului scurs in Golful Mexic, a provocat
un val de ironii din partea jurnalistilor americani. „Ne
scufundam!”, a titrat New York Post cu litere de-o schioapa o prima
pagina a ziarului, ilustrata cu Titanicul naufragiind in Atlantic.
„Noroc ca exista Cameron sa dea o mana de ajutor presedintiei
Obama”, a comentat si editorialista Maureen Dowd in New York
Times.

Realitatea este ca, avand ca hobby tot ceea ce se afla pe fundul
marii, in decursul timpului, Cameron s-a dotat cu o mini-flota de
submarine compacte, platforme de explorare si roboti marini
evaluata la 400.000 milioane de dolari. Galant, el a pus totul la
dispozitia oficialilor companiei raspunzatoare de dezastru, dar
fara a le starni acestora vreo emotie, avand in vedere ca BP deja
detine cele mai sofisticate modele de pe piata si le foloseste de
aproape doua luni la 1.500 m adancime pentru a opri scurgerea de
petrol.

Judecand dupa rezultatele obtinute pana in prezent, BP nu de
tehnologia lui Cameron ar avea nevoie – spun „gurile rele” -, ci
mai degraba de staff-ul care se ocupa de efectele speciale in
filmele lui. De altfel, prezenta lui Cameron la reuniunea
expertilor nu este prima interventie a unui „star” de la Hollywood
in dezastrul mareei negre. Recent, compania a experimentat, tot cu
rezultate mediocre, o centrifuga menita sa „aspire” petrolul,
realizata de o societate din Louisiana detinuta de Kevin Costner,
starul din „Waterworld”.

„Oprirea deversarii si limitarea pagubelor trebuie sa fie
prioritatea numarul 1 a guvernului”, a tunat intr-una dintre
interventiile sale presedintele american Obama, precizand ca este
vorba despre „o batalie purtata minut de minut, in fiecare zi”. Asa
o fi, dar parca lucrurile nu fac decat sa se inrautateasca. Iar in
timp ce mareea neagra se apropie periculos de coastele Floridei,
CEO-ul BP, Tony Hayward face gafa dupa gafa, asigurandu-si un loc
de cinste in analele „diplomatiei”: de la fraza „nimeni nu doreste
mai mult ca mine ca totul sa se termine: imi vreau viata inapoi”,
spusa pe un ton de copil razgaiat in fata familiilor celor decedati
in explozia platformei petroliere, si pana la „sunt sigur ca ei
erau realmente bolnavi, dar ramane de vazut daca exista vreo
legatura cu dispersantii si titeiul, sau a fost vorba de o
toxinfectie alimentara”, ca raspuns la acuzatiile din mass-media ca
solventii toxici si titeiul ii imbolnavesc pe locuitorii zonelor
afectate.

O alta replica cu sanse mari sa intre in istoria vorbelor de duh
spuse pe parcursul acestui dezastru este si cea pronuntata de
secretarul american al Apararii, Robert Gates: dupa numeroasele
apeluri la o interventie a armatei, el a raspuns negativ, declarand
ca militarii nu au nicio „expertiza” in acest domeniu, iar din
Singapore, unde se afla in misiune, a mai comentat agasat ca
„armata a furnizat echipamente si a ajutat in diferite moduri, dar
nu detine o bagheta magica impotriva acestei catastrofe
ecologice”.

Surse foto: AP, Reuters, Greenpeace

*
CITESTE SI:

*

DESCOPERA LUMEA IN CARE TRAIESTI!