Addiction, dependenta & Co.

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Potrivit lui Marc Valleur, director al spitalului Marmottan din Paris, comportamentele excesive au constituit dintotdeauna probleme pentru societate, amenintand echilibrul familial si social, asa cum dintotdeauna a existat necesitatea de a le regla; cu diferenta ca de acest lucru nu s-a ocupat medicina, ci morala si religia.

Dependentele fara droguri
In opinia psihiatrulului Michel Reynaud, de la spitalul parizian Paul-Brousse, dependentele comportamentale reprezinta exacerbarea mecanismelor naturale ale placerii; daca jocurile de noroc sunt forma cea mai raspandita a acestui comportament patologic, nu sunt nici pe departe singura: exista forme de dependenta de internet (cyberdependentii nu-si mai pot controla perioada de timp pe care o dedica virtualului), de munca (workoholic-ii, care nu se pot impiedica sa-si consacre cvasitotalitatea timpului activitatii profesionale), exista si shopping-ul compulsiv (victimele fac cheltuieli exorbitante fara nicio legatura cu bugetul de care dispun in mod real).

Mai exista apoi, considera Marc Valleur, persoane dependente de o relatie amoroasa patologica (femeile care nu pot divorta de un sot alcoolic si violent), dupa cum exista dependentii si dependenta de sex, adevarata boala in opinia psihiatrului, caracterizata de nevoia compulsiva de a intretine o activitate sexuala frenetica. O multitudine de „addictions“ care au in comun pierderea controlului asupra propriului comportament. „La fel ca in toxicomaniile clasice, acest tip de dependenta se caracterizeaza prin pierderea de catre subiect a libertatii de a se abtine“, explica Valleur.

In opinia lui Jean Pol Tassin, de la Collège de France, dependentele fara droguri se bazeaza pe activarea sistemelor de stres, mai ales a productiei de hormoni corticoizi, asa-numitii hormoni de stres. Acestia genereaza intre circuitele neuronale un dezechilibru pe care doar repetitia comportamentului respectiv reuseste sa-l compenseze.

Intrerupatorul din creier
Potrivit lui Alan Leshner, director, intre 1994 si 2001, al National Institute on Drug Abuse (NIDA) din Statele Unite, si lui Avram Goldstein, fondator al Addiction Research Foundation, toxicodependenta trebuie considerata o boala a creierului, deoarece produce schimbari la nivelul structurilor si functiilor cerebrale. Leshner scrie: „Ca rezultat al administrarii prelungite de droguri, in creier pare a actiona un soi de intrerupator. Initial consumul este voluntar, dar, atunci cand este pus in actiune intrerupatorul, individul intra in starea de dependenta (addiction, in original), caracterizata de folosirea si cautarea compulsiva a substantei.“

Transpare in astfel de argumente ideea ca dependenta ar fi in mod direct si exclusiv cauzata de substanta si de interactiunile pe care ea le produce in sistemul nervos. O idee copios contestata de unele studii stiintifice, printre care si cele ale lui Lee Robins referitoare la veteranii heroinomani din razboiul din Vietnam. In esantionul studiat de Robins, doar 1% dintre soldati luasera heroina inainte de inrolare, procent care a sarit la 20% dupa ce acestia au ajuns pe front. La intoarcerea in Statele Unite, 88% dintre ei si-au intrerupt consumul de droguri, cei care au renuntat si au experimentat crize de abstinenta declarand ca ar fi putut avea acces la substanta, dar s-au abtinut din cauza atmosferei sordide create in jurul consumarii ei, a stigmatizarii sociale, a pretului prea ridicat si a fricii de a fi arestati.