De ce suntem unici?

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne in Discover

Cherchez les jumeaux
Dar ce facem cu gemenii asa-zis identici, care strica teoria? Toate culturile au incercat, din Antichitate pana azi, fascinatia in fata gemenilor, intelesi ca un individ dedublat sau ca jumatati ale aceluiasi intreg, unde tensiunea dintre unic si dublu, parte si intreg inclina balanta fie intr-o parte, fie in cealalta. In mitologia greaca, Apollo si Artemis sunt doi poli opusi ai aceleiasi realitati – Soarele si Luna –, pe cand Castor si Pollux au dorit atat de mult sa impartaseasca aceeasi soarta, incat s-au rugat de tatal lor Zeus ca, in loc sa-l faca doar pe unul dintre ei nemuritor, sa faca astfel incat fiecare, pe rand, sa stea o zi in Olimp, cu zeii, si o zi in Hades, ca muritori raposati.

Pentru stiinta moderna, cel mai mare interes il prezinta gemenii univitelini, perfect identici din punct de vedere genetic, exact asa cum este clona in raport cu „originalul“ ei. Cam din anii ’70, savantii au inceput sa studieze diverse perechi de gemeni univitelini separati la nastere si crescuti in medii total diferite. A devenit celebru atunci psihologul Thomas Bouchard de la Universitatea Minnesota, care a realizat o cercetare amanuntita, pe baza de chestionare cu mii de intrebari, pe aproape 100 de perechi de gemeni.

Asa i-a descoperit pe Jack Yufe si Oscar Stohr, separati in 1932 in urma divortului parintilor: Yufe a crescut in Trinidad, a facut studii ebraice si a ajuns o persoana deschisa, liberala si toleranta, in timp ce Stohr, crescut in Cehoslovacia, intr-o familie catolica, si petrecandu-si copilaria sub ocupatie nazista, a ajuns un adult rigid si autoritar. Totusi, preferintele lor alimentare erau aceleasi, ambii erau antitalent la matematica si amandurora le placea cel mai mult aceeasi nuanta de verde.

Alti gemeni separati la nastere si studiati de Bouchard aveau fiecare cate trei copii, botezati cu aceleasi trei nume; altii se casatorisera cu parteneri cu aceeasi pieptanatura si nuanta de par; altii avusesera operatie de apendicita in acelasi an; altii foloseau aceeasi marca de pasta de dinti, obisnuiau sa citeasca reviste de la coada spre capat sau intrau in ocean intotdeauna cu spatele si numai pana la genunchi. Ce concluzii se pot trage din astfel de fapte bizare in afara de aceea, foarte generala, ca influenta zestrei genetice nu trebuie niciodata subestimata? Pe de alta parte insa, si azi ramane de discutat ce trasaturi anume in personalitatea unui om sunt datorate cu precadere mostenirii genetice si pot fi mai greu influentate de mediu.

Tot studiile pe gemeni separati la nastere sau in frageda pruncie au cautat sa demonstreze, pe rand, ca nu numai anumite boli sau particularitati fizice sunt determinate genetic, ci si religiozitatea, pesimismul sau optimismul, alcoolismul, varsta intemeierii unei familii, ba chiar atitudinile politice. Si, foarte important, orientarea sexuala, concluzie care vine sa le furnizeze un argument stiintific celor ce privesc deviatiile sexuale ca pe niste fatalitati naturale, imposibil de corectat prin educatie.

Totusi, pentru fiecare studiu care afirma ceva se va gasi un altul care sa demonstreze contrariul, pentru ca granita dintre innascut si invatat e foarte greu de trasat, iar diversitatea umana scapa intotdeauna categorisirilor. Nu e Frankenstein, e sosia lui De obicei, cercetatorii prefera sa largeasca sfera discutiei, pentru ca in ea sa incapa atat diferentele flagrante dintre vietile gemenilor univitelini, cat si defectele genetice ale indivizilor unici la parinti. Depinde, spun ei, de ceea ce se petrece in primele zile de la conceptie: cu cat ovulul fecundat se divide mai devreme, cu atat sansele ca gemenii sa aiba sanse egale de supravietuire/dezvoltare si sa fie mai asemanatori ca personalitate sunt mai mari, iar cu cat se divide mai tarziu, cu atat cresc sansele fie ca unul dintre gemeni sa se dezvolte in dauna celuilalt, fie ca diviziunea sa produca siamezi, legati printr-o parte a corpului, dar foarte adesea cu trasaturi de personalitate diferite.