Prima pagină Cultura

Pieile rosii – drama unei civilizatii (II)

Adrian Nicolae | 21.03.2008 |
Pieile rosii – drama unei civilizatii (II)     no tags + zoom
Galerie foto (4)

„Nu pot crede ca noi, indienii, suntem inutili, asa cum ni se spune. Altfel, Dumnezeu nu ne-ar mai fi creat.” -Geronimo

Geronimo – o legenda americana

Citesti aici prima parte a articolului

Autoritatile americane aveau sa-l numeasca „cel mai rau indian care a trait vreodata” si, timp de 25 de ani, Geronimo a fost considerat Inamicul Public Numarul Unu in Statele Unite ale Americii. 40 de milioane de dolari va cheltui SUA si peste un sfert din armata sa va fi mobilizata pentru prinderea capeteniei apase si a celor 37 de acoliti ai sai. Privit, pe de alta parte, de catre semenii sai, ca un simbol al rezistentei amerindiene in fata expansionismului american, Geronimo, pe numele sau adevarat, Goyathlay, continua sa ramana, la aproape un secol de la moartea sa, una dintre cele mai controversate figuri ale asa numitelor Razboaie Indiene.

Geronimo s-a nascut in 1829 in apropierea statului american Arizona (pe atunci teritoriu al Mexicului), intr-o perioada in care escaladarea conflictelor dintre nativii americani si colonisti parea sa atinga apogeul. Era momentul in care presedintele american, Andrew Jackson semna controversatul decret ce prevedea expulzarea pieilor rosii de pe teritoriile traditionale si deportarea acestora in rezervatiile puse la dispozitie de catre autoritati.

Urmand spiritul razboinic al nativilor Sioux sau Cherokee, ai caror lideri legendari: Sitting Bull, Crazy Horse sau Kicking Bear se antrenasera deja in lupte sangeroase cu armata americana, Apasii din sudul Statelor Unite purtau deja propriul razboi cu autoritatile mexicane, ale caror tendinte expansioniste urmau intocmai exemplul vecinilor din nord.

Asa cum el insusi avea sa declare, Geronimo nu fusese nicicand sortit sa devina o capetenie militara, cu atat mai mult cu cat viziunile extatice pe care le avusese inca din perioada copilariei il anuntau ca pe un viitor lider spiritual al semenilor sai. Crescut sub influenta vechilor traditii apase, tanarul vraci parea, mai degraba, manat de sentimente pacifiste pe care, nu o data, incercase sa le impuna celor care ii ascultau invataturile.

Totul avea sa se schimbe in dimineata zilei de 5 martie 1851, atunci cand o companie mexicana formata din 400 de soldati, aflata sub comanda colonelului Jose Maria Carrasco, va ataca tribul Chiricahua. Profitand de lipsa barbatilor plecati la vanatoare, soldatii vor masacra, practic, pe cei mai multi dintre sateni, in marea lor majoritate femei si copii. Pierderea lui Geronimo avea sa fie una dintre cele mai grele, printre victimele atacului numarandu-se mama, sotia si cei trei copii ai sai.

Urmarea atacului va fi o sangeroasa vendeta in care razboinicii apasi, sprijiniti de triburile aliate vor transforma nordul Mexicului intr-un adevarat teatru de razboi. Geronimo insusi avea sa se remarce prin furia oarba ce il mana, de cele mai multe ori, sa se arunce in fata gloantelor inarmat numai cu un cutit. Neatins, in mod miraculos, de tirul armelor mexicane, acesta va intari credintele apasilor conform carora, noul lor lider, aflat sub protectia divina, nu putea fi ucis de catre armele de foc ale albilor.
Atacurile nativilor Chiricahua se vor solda cu sute de victime in randul soldatilor mexicani dar si in randul civilor, fapt ce va determina o riposta in forta a autoritatilor. Conflictul surd dintre cele doua parti va duce la izgonirea apasilor in Statele Unite ale Americii, acolo unde guvernul american, antrenat deja in luptele cu nativii Sioux, ii va declara pe acestia drept proscrisi si va incepe o intreaga campanie de capturare a supravietuitorilor.

Liderul apas va intari mitul invincibilitatii sale, purtand un razboi de gherila in care armata americana se va dovedi neputincioasa in fata sa si a celor 37 de razboinici care il insoteau. Miscarea lui Geronimo avea sa capete curand tenta unei adevarate miscari de eliberare a Apasilor, numarul insotitorilor sai crescand cu fiecare victorie a sa. Luptele cu trupele guvernamentale vor dura nu mai putin de 25 de ani, timp in care numarul victimelor americane va atinge ordinul miilor. Statele Unite se vor vedea nevoite sa cheltuiasca peste 40 de milioane de dolari, suma exorbitanta la acea vreme, pentru anihilirea rebelilor. Desi un sfert din armata fusese mobilizata in acest scop, numarul indienilor ucisi sau capturati nu va depasi cateva zeci. Insusi Geronimo avea sa fie arestat de sapte ori, reusind de fiecare data sa evadeze spre exasperarea autoritatilor incapabile sa gaseasca o solutie pentru stoparea conflictului.

Constient probabil de sortii nefavorabili, si obosit de luptele care durasera aproape trei decenii, liderul apas isi va negocia predarea printr-un gest sfidator, dictand practic conditiile renuntarii sale la lupta. Cu toate acestea, promisiunile guvernului american vor fi incalcate la scurt timp dupa semnarea armistitiului, apasii fiind mutati in lagare, in aridele rezervatii din Oklahoma.

Umilintele la care vor fi supusi amerindienii vor fi cumplite. Incapabili sa cultive pamantul pus la dispozitie de catre autoritati, apasii se vor vedea nevoiti sa traiasca din mila acestora. Geronimo insusi va fi nevoit sa isi castige existenta vanzand suveniruri sau expunandu-se in spectacole de circ in care isi juca propriul rol. Intr-o scrisoare emotionanta adresata presedintelui Theodor Roosevelt, Geronimo ii cere acestuia dreptul de a mai vedea o data Arizona si de a inceta persecutiile „la adresa unui batran care deja a fost pedepsit prea mult”. Cererea ii va fi refuzata, iar liderul apas isi va gasi sfarsitul in lagarul din Oklahoma, la varsta de 80 de ani, in urma tuberculozei care il macinase in ultimii ani de viata.

Nici macar osemintele sale, inhumate in Cimitirul Prizonierilor de Razboi, nu aveau sa se bucure de odihna vesnica, acestea fiind profanate si, in parte, sustrase de catre un grup de studenti, membri ai unei fratii secrete de la Universitatea americana Yale.

Dansul Spiritelor

Sangeroasele lupte dintre autoritatile americane si amerindieni avea sa dea nastere unei miscari misterioase si controversate, a carei interpretare ambigua avea sa duca la unul dintre cele mai mari masacre din istoria Americii de Nord, atacul de Wounded Knee. E vorba de Dansul Spiritelor, un dans ale carui valente le depaseau chiar pe cele religioase.

Desi traditiile stravechi amerindiene includeau dansurile rituale in cerc, noua credinta avea sa le confere acestora o aura mistica, neinteleasa de catre autoritati, si interzisa de acestea pentru multa vreme.

Primele mentiuni despre practicarea acestui dans aveau sa apara in 1889, atunci cand liderul spiritual al nativilor Paiute, Wovoka, va incepe sa predice o noua religie pe care se spune ca ar fi invatat-o in urma unei viziuni extatice. Adoptata rapid de catre indienii Sioux, aceasta impunea non-violenta si convietuirea pasnica dintre amerindieni si colonisti. In schimb, samanul Paiute le cerea supusilor sai sa execute periodic asa numitul Dans al Spiritelor, singurul, in acceptiunea sa, care ar fi putut duce la imbunarea zeilor si la indepartarea oamenilor albi, pe cale pasnica, de pe teritoriile americane.

Dansul avea sa nasca numeroase controverse in randul autoritatilor, acolo unde incepuse sa fie privit, din ce in ce mai mult, ca o amenintare la adresa sigurantei statului. Si asta desi scepticii nu vedeau in acest ritual decat o forma pacifista de manifestare, asemanatoare credintelor crestine care prevedeau a doua venire a lui Iisus si trezirea la viata a tuturor celor disparuti de-a lungul timpului.

Pretextul care avea sa duca la interzicerea Dansului Spiritelor, il va constitui convingerea indienilor ca prin perpeturarea acestui ritual, vor atrage bunavointa divina, care ii va face invincibili in fata gloantelor. In ciuda interdictiilor, nativii americani vor continua sa practice misteriosul dans chiar si in fata soldatilor americani, asa cum s-a intamplat la scurt timp inainte de comiterea Masacrului de la Wounded Knee.

Desi datele despre conflictul care a dus la masacrarea ultimilor rebeli Sioux sunt contradictorii chiar si astazi, la peste un secol de la producerea sa, se pare ca amerindienii executasera Dansul Spiritelor chiar langa tabara in care era campata Divizia a 7-a de cavalerie, un motiv in plus pentru cavaleristi de a comite abominabilul asasinat in masa de la Wounded Knee.

Facts

  • Masacrul de la Wounded Knee reprezinta finalul oficial al Razboaielor Indiene. Acestea au inceput inca din 1622, desi conflictele au fost sporadice pana in 1830, anul decretului care prevedea deportarea amerindienilor.
  • Din grupul studentilor care au profanat osemintele lui Geronimo facea parte si tanarul George H. W. Bush, nimeni altul decat bunicul actualului presedinte american George W. Bush.
  • Liderul spiritual Paiute, Wovoka, era cunoscut si sub numele de Jack Wilson, fiind crescut la ferma unui fermier american dupa asasinarea parintilor sai. Acesta a invatat doctrina crestina care l-a influentat in conceperea Dansului Spiritelor.
  • Kicking Bear a fost liderul Sioux care a adoptat Dansul Spiritelor si care a inoculat credinta ca amerindienii pot deveni intangibili in fata gloantelor.