Prima pagină Cultura

Timur Lenk - omul de fier

Adrian Nicolae | 05.16.2008 | ● Vizualizări: 4897
Timur Lenk -      Timur Lenk, Tamerlan, Ginghis Han, Baiazid, craniu, masacru, Delhi, Samarkand, Uzbekistan, razboinic, tatar, Hoarda de Aur + zoom
Galerie foto (1)

Povestea lui Timur Lenk, ultimul mare cuceritor nomad, a fascinat si ingrozit deopotriva, timp de secole, generatii intregi de oameni. Privit ca un erou national in Uzbekistanul de astazi, ba chiar inmormantat de catre supusii sai cu onorurile aduse unui sfant, Timur cel Schiop (asta insemna, de fapt, numele sau) avea sa isi asocieze numele pe veci cu terifiantele piramide de cranii lasate in urma sa si cu masacrele de o cruzime de neinchipuit, fata de care, insusi Attila sau Ginghis Han, ar fi parut doar niste inocenti.

Asa cum se intampla adesea in cazul marilor figuri ale istoriei, legenda tinde sa se impleteasca, inevitabil, cu adevarul istoric. Astfel, nasterea lui Timur, avea sa fie anuntata de catre o premonitie a tatalui sau, Taragai, seful tribului Barlas, trib turco-mongol din Transoxania - Tara de dincolo de raul Oxus - zona aflata la granita dintre Uzbekistanul si Turkmenistanul de astazi. Se spune ca Taragai si-ar fi visat fiul inca nenascut, tinand o sabie in mana, sabie ale carei sclipiri pareau sa se intinda asupra lumii intregi. Imamul tribului ar fi recunoscut in aceasta premonitie venirea pe lume a unui nou lider care, prin forta armelor, urma sa devina stapanul absolut al intregii lumi cunoscute. Legenda mai spune ca in momentul nasterii sale, in 1336, acelasi imam s-ar fi oprit ca din senin in timpul predicii, neputand sa mai rosteasca decat un singur cuvant din Coran : tumur (fier).

Timur, Omul de fier, avea sa fie de atunci numele noului nascut, nume la care, 20 de ani mai tarziu, i se va adauga apelativul Lenk - cel schiop - datorita unei rani capatate de acesta in timpul unei lupte.

Urmasul hanilor mongoli

Timur Lenk sau Tamerlan, asa cum il numeau europenii, nu a facut niciodata un secret din pasiunea sa pentru tot ceea ce a reprezentat Ginghis Han pentru triburile mongole. De altfel, intreaga sa viata a fost sub spectrul marelui cuceritor mongol, ale carui realizari Timur incerca din greu sa le egaleze sau chiar sa le depaseasca.

Luptand, in functie de interes, sub stindardul diferitilor emiri ai vremii, Timur Lenk constientiza, cu siguranta, faptul ca originile sale turce nu i-ar fi acordat niciodata legitimitatea in fata triburilor mongole care, cu nici un chip, nu si-ar fi putut imagina un alt conducator decat unul de sorginte ginghishanida. Drept urmare, Timur a ales in primii ani ai carierei sale militare sa intre in slujba unor marunti hani mongoli sau chiar sa isi numeasca singur hanul marioneta dintre subordonatii sai, a carui stirpe sa ii justifice actiunile razboinice. El chiar isi va alege o sotie, descendenta directa a lui Temujin (Ginghis Han), castigand astfel titlul de Gurkani sau Kurugan (ginere al fostului mare cuceritor).

Obsesia sa pentru putere il impinge catre tradarea propriei familii adoptive, el ucigand, odata cu moartea hanului din Tugluq, pe toti urmasii acestuia, inclusiv pe Hussein, fratele sotiei sale si nepotul emirului din Kazagan, urmasul de drept la conducerea Transoxaniei. Timur Lenk devenea, in acest mod, la numai 33 de ani, stapanul incontestabil al triburilor din nordul Uzbekistanului de astazi, fapt ce va reprezenta doar primul pas catre ceea ce urma sa fie unul dintre cele mai mari imperii cunoscute vreodata.

Blestemul stepelor

Traind asemenea lorzilor medievali asiatici, din jefuirea domeniilor vecine, Tamerlan isi ridica rapid o armata impresionanta, formata din transfugi si razboinici atrasi de sclipirile amagitoare ale aurului capturat in urma raidurilor. Abil politician, acesta va evita sa se autoproclame han, preferand titlul de emir, si declarand, in schimb, ca actioneaza in numele Hanatului Chagatai, numit astfel dupa cel de al doilea fiu al lui Ginghis Han. La numai 10 ani de la preluarea puterii in Transoxania, Timur Lenk era suficient de puternic pentru a-si urma visul, acela de a uni Asia sub un singur stapanitor. De altfel, crezul sau, pe care nu o data il facuse public, era acela ca, pe pamant, nu poate exista decat un singur conducator, asemeni cerurilor in care doar Allah putea guverna.

Politica sa de cucerire incepe in 1380, atunci cand ocupa sudul Khorasanuluizona centrala a Asiei insemnand Turkmenistanul, Afganistanul, Uzbekistanul si Tadjikistanul de astazi. Urmeaza apoi centrul si vestul Persiei, pentru ca, 14 ani mai tarziu, in 1394, Timur Lenk sa stapaneasca deja teritoriile de astazi ale Georgiei, Armeniei, Azerbaijanului, Irakului si Iranului.

Nelasand nicio clipa de odihna armatei sale, Tamerlan isi conduce soldatii intr-o ampla campanie impotriva puternicei Hoarde de Aur, condusa pe atunci de Toktamis, descendent direct al lui Ginghis Han. Victoria totala asupra tatarilor, in numai patru ani (1391-1395), avea sa uimeasca insasi puterile europene, care se grabesc sa trimita emisari cu mesaje de pace catre noul monarh asiatic.
Intentiile razboinice ale lui Timur Lenk nu vizau insa Europa acelor vremuri, el continuand campaniile impotriva fostilor sai stapani si aliati, asa cum este cazul Hanatului Chagatai, pe care il anexase inca din 1389.

Accesele de furie incontrolabila, devenite legendare inca din timpul vietii sale, aveau sa se manifeste prin masacrarea populatiei civile, mergand pana la depopularea totala a multora dintre orasele si cetatile cucerite. Astfel, la cucerirea capitalei Horezmului, Urgangi, Timur ordona uciderea tuturor locuitorilor, indiferent de varsta, precum si demolarea din temelii a celei ce era, pe atunci, una dintre cele mai mari si mai infloritoare cetati ale Asiei. Pe locul acesteia, necrutatorul razboinic avea, intr-un gest de maxima infatuare, sa semene orz.

Probabil, in urma campaniilor sale, cel mai mult au avut de suferit orasele din Persia si Georgia, acolo unde, Timur Lenk, le cere soldatilor sai sa ridice piramide din capetele tuturor locuitorilor. Numarul craniilor ajungea uneori si la 90.000 in astfel de monumente macabre ale victoriilor sale. Numai la Isfahan, in Iranul de azi, razboinicii sai ridicasera 28 de movile din capete. Si asta in timp ce la Sebzevar, un alt oras iranian, peste 2000 de civili erau folositi drept caramizi sau scuturi vii in turnurile de asalt.

De altfel, Timur Lenk are meritul de a fi initiat o tactica folosita pe scara larga inclusiv in zilele noastre : aceea de a trimite spioni cu scopul de culege informatii si de a lansa zvonuri privitoare la cruzimile fata de cei care i se opun. Atrocitatile sale erau deja binecunoscute in cetatile asiatice si nu odata s-a intamplat ca acestea sa cedeze fara lupta in speranta ca vor fi crutate. Asa a fost si cazul Damascului, cetate ce isi deschidea larg portile in fata invadatorilor. Si cu toate acestea, crudul monarh nu va ierta, nici de aceasta data, populatia fara aparare. Movilele de cranii devenisera, practic, semnatura lui Timur Lenk asupra tuturor cuceririlor sale.

Masacrele din India

La numai 18 ani de la inceputul campaniilor sale razboinice, Tamerlan stapanea deja o mare parte a Asiei. Atentia sa se indrepta in acel moment spre un teritoriu pe care nici macar Ginghis Han nu il cucerise, India. Afland de razboiul civil care avea loc intre dinastiile hinduse si cele musulmane, Timur va declara Jihad-ul impotriva necredinciosilor, acesta fiind, de fapt, doar un pretext, atata vreme cat cruzimile sale urmau sa se reverse asupra hindusilor si musulmanilor deopotriva.

La 24 septembrie 1398, Timur traverseaza Indul si incepe una dintre cele mai sangeroase campanii duse vreodata in istorie. Orasele si cetatile cadeau pe rand in fata trupelor sale, iar masacrele veneau unul dupa altul. Nimic nu parea sa il impresioneze pe asa numitul urmas al hanilor mongoli. Numai la Bhatnir, oras unde acesta fusese ranit, calaii sai strangulau in numai cateva ore peste 100.000 de oameni. Si asta, in timp ce la Delhi, toata populatia de origine hindusa, mult peste 100.000 de civili, era masacrata intr-o singura zi. Musulmanii indieni urmau sa ia calea sclaviei catre stepele inghetate ale Asiei. 150 de ani i-au trebuit orasului Delhi ca sa se refaca si sa redobandeasca gloria de odinioara.

Batalia uriasilor si moartea lui Tamerlan

Poate cea mai grea batalie din istoria campaniilor lui Timur Lenk s-a dat, cu siguranta, la Ankara, in anul 1402. Nu mai putin de 200.000 de soldati din stepele Asiei, majoritatea calari, insotiti de un regiment intreg de elefanti de lupta, adus din India, urma sa se opuna unui numar egal de ieniceri turci, condusi de cel supranumit Baiazid Fulgerul.

Desi sortii inclinau initial catre sultanul turc, spionii lui Timur isi faceau din nou datoria. Astfel, in timpul luptelor, tatarii aliati cu Baiazid, rupeau randurile si treceau in tabara asiaticilor. Chiar si asa, batalia de la portile Ankarei avea sa se transforme intr-un veritabil masacru. Antrenati inca de la varsta copilariei in arta razboiului, ienicerii turci alaturi de sarbii cneazului Lazarevici, au luptat, in acele momente, pana la ultimul, provocand pierderi uriase armatei lui Timur.

Fara mila, acesta il captureaza pe sultanul aproape orb, si il poarta prin toata Asia, intr-o cusca de metal, asemenea animalelor salbatice. De altfel, umilinta infrangerii ii va aduce moartea lui Baiazid un an mai tarziu, in 1403, moartea survenita in urma unui atac de apoplexie. Ca o ironie a sortii, Baiazid murea exact in momentul in care fiii sai (Mohamed, Musa si Selim) se indreptau catre Samarkand, cu suma necesara rascumpararii tatalui lor. Era, de asemenea, momentul de apogeu al imperiului lui Tamerlan, cel care murea in 1405, din cauza exceselor bahice si ale epuizarii produsa de marsurile neintrerupte, in timp ce se indrepta catre China, urmatoarea lui tinta.

Supusii sai il vor inmormanta in Samarkand, in mausoleul Gir-i-Mir cu onorurile cuvenite unui adevarat sfant, inscriptionand deasupra sarcofagului sau un blestem ucigator. Oricine ar fi desfacut capacul sicriului si ar fi tulburat somnul de veci al monarhului, urma sa sufere de pe urma stihiilor napraznice ale razboiului. Coincidenta sau nu, mormantul lui Tamerlan a fost deschis in 1941 de catre arheologul rus Mikhail Gerasimov. Peste numai trei zile, Germania lansa asupra Uniunii Sovietice operatiunea Barbarosa.

Facts
  • Paradoxal, pentru un lider sangeros de factura lui Tamerlan, acesta a fost un mare protector al artelor. In capitala Samarkand, Timur adunase din cetatile cucerite toti marii mestesugari pe care ii obligase sa ridice monumente unice. De asemenea, la curtea sa, liderul turco-mongol adapostea elita poetilor si literatilor din acea vreme. Samarkand a cunoscut in perioada lui Tamerlan, maxima inflorire.
  • In ciuda intinderii imperiului sau, Tamerlan nu a fost interesat de crearea unei linii ereditare care sa conduca teritoriile cucerite dupa moartea sa. Singurul loc in care Tamerlan a numit urmasi a fost Hanatul Chagatai, acolo unde a infiintat dinastia timurida.
  • Dupa moartea sa, imperiul creat de Timur s-a destramat datorita revoltelor populare si a luptelor interne pentru suprematie.
  • Recunoscut ca un sahist desavarsit, Tamerlan a inventat un nou stil de sah numit sahul Tamerlan sau sahul perfect. Acesta se joaca pe o tabla cu 112 patrate si cu un numar dublu de piese.
  • Divizia de elita a trupelor de interventie din Uzbekistan se numeste Divizia Timur Lenk
  • Cuceririle lui Timur Lenk nu erau depasite, la acea vreme, decat de cele ale lui Ginghis Han si ale lui Alexandru cel Mare