Prima pagină Cultura

Top 10 cele mai mari catastrofe militare din istorie

Alexandru Safta | 11.11.2009 | ● Vizualizări: 11156
Top 10 cele mai mari catastrofe militare din istorie     catastrofa militara, armata, infrangere, batalii, pierderi, soldati, Wabash, indieni, statele unite, Tenochtitlan, imperiul aztec, conquistadori, Darius al III-lea, Alexandru cel Mare, Adwa, Etiopia, Bannockburn, William Wallace, Robert Bruce, Armada, Medina Sidonia, Francisc Drake, Agincourt, Henric al V-lea, Teutoburg, Arminius, Imperiul bulgar, Caransebes, austro-ungaria, imperiul otoman + zoom
Galerie foto (11)

Pentru fiecare mare strateg militar care a sfidat moartea, trimitandu-si armata la inaintare impotriva tuturor sortilor si castigand nesperat, exista contraexemplul unei gafe tactice de neiertat. Informarea defectuoasa, echiparea precara, erori cu efecte devastatoare pe campul de lupta si decizii incredibil de gresite au dus armate puternic favorizate numeric sau de contextul geografic si logistic, in cel mai adanc colaps. Au fost situatii cand asemenea indolente au condus la sfaramarea unei intregi civilizatii de catre o armata adversa aparent inferioara si relativ restransa. Vom afla care sunt, de-a lungul timpului, cele mai spectaculoase zece situatii de acest fel.

10. Batalia de la Wabash- 1791

Cea mai rasunatoare infrangere suferita de armata americana in fatanativilor "lumii noi", batalia de la Wabash
, areprezentat, de asemenea, una dintre cele mai grele pierderimilitare pe care Statele Unite au trebuit sa le suporte in tanaralor istorie. In luna noiembrie a anului 1791, generalul siguvernatorul teritoriului Ohio, Arthur St. Clair, a demarat, lasolicitarea presedintelui George Whashington, o campanie militarade impunere a pacii impotriva indienilor Miami, Shawnee siDelaware, stabiliti pe atunci in apropierea localitatii Fort WayneIndiana de astazi.



Trupele generalului erau formate din doua regimente, dar pentru camulti soldati au dezertat, pana la 4 noiembrie nu au mairamas decat 1.400 de oameni care sa desfasoare asaltul. Aucampat pe malul raului Wabash. Inaintea zorilor "MicaTestoasa", marele lider razboinic al indienilor Miami, i-a atacatcu o armata de 1200 de oameni, beneficiind din plin de elementulsurpriza. Inaintea pranzului, jumatate din armatageneralului Clair zacea rapusa in campie. Supravietuitorii audezertat, lasandu-si in urma mortii, opt tunuri, 1.200 de muschete,cai si provizii. "Mica Testoasa" a pierdut numai 21 derazboinici in timp ce Arthur St. Clair s-a mai intors acasa cu 48de oameni.


9. CadereaTenochtitlan-ului - 1521

Aceasta este povestea distrugerii Imperiului Aztec de catreconquistadorii spanioli la inceputul secolului al XVI-lea.Daca soarta acestui episod nu ar fi fost decisa de multi altifactori, exceptandu-i pe aceia de natura militara, evenimentulsi-ar fi meritat cu prisosinta un loc fruntas in listacatastrofelor militare ale istoriei moderne. Dar atat chestiunilepolitice, boala, luptele intestine ale societatii aztece, cat sitradarea - toate au contribuit la realizarea unui climat extrem defavorabil pentru spaniolii ajunsi pe teritoriul american al anilor1500.



350 de conquistadori hispanici condusi de Hernan Cortes,care au acostat pe malurile Mexicului in 1519, au asiguratprabusirea, in numai doi ani, a Imperiului Aztec, cu capitala laTenochtitlan, ucigand sute de mii de nativi. Motivulpentru care Moctezuma al II-lea, liderul aztec, nu i-a strivit pursi simplu pe spanioli, care chiar daca initial au disimulat ganduride pace, si-au facut evidente intentiile ostile inainte de a puteafi prea tarziu pentru bastinasii americani, ramane un subiectdeschis dezbaterilor.


8. Batalia de la Issus -333 i.Hr.

In anul 333 i.Hr., Darius al III-lea, RegeleRegilor, si-a condus personal uriasa armata catrestrivirea unui "nimeni" indraznet venind dintr-un oras-stat marunt,care "agita apele" pe langa maretul sau Imperiu Persan. Singuraproblema a fost ca acest "taranoi necivilizat" era nimeni altuldecat Alexandru cel Mare.



Batalia a avut loc in sudul Anatoliei, in luna noiembrie. Cutulburari civile acasa si cu o armata colosala, greu deaprovizionat, in subordinea sa, Darius l-a atacat trufas siin graba pe Alexandru cel Mare intr-un camp de batalie ingust carel-a favorizat pe cel din urma. Aici, Alexandru, respectando strategie iscusita de imprastiere a trupelor si de semanare apanicii, a rupt personal liniile armatei persane si l-a izgonit peDarius atat de repede incat acesta si-a lasat in urma si familia siechipamentul. Intreaga oaste persana a intrat in colaps,marcandu-se in acest chip prima infrangere a unei armate condusa deun rege persan.


7. Batalia de la Adwa - 1896


Daca ar fi sa ghiciti, de cate ori credeti ca o natiune africana ainfrant puterile europene inaintea anului 1896? Desigur, nici macaro singura data. Totusi, din nefericire pentru Italia, acest an amarcat momentul in care generalul Oreste Baratieri aaruncat precautia in vant si a marsaluit in Etiopia, avandcu sine trupe putine si precar dotate. Batalia de la Adwa aavut loc pe 1 si 2 martie 1896, in localitatea cu acelasinume din nordul Etiopiei si a coincis cu o perioada in carenatiunile europene erau angajate in impartirea Africii.



La 2 martie 1896, fortele etiopiene unite sub conducereaimparatului Menelik al II-lea au infrant armata italiana la Adwa.Era pentru prima oara cand o natiune africana biruia o putereeuropeana, victoria etiopienilor asupra Italiei prevenindcolonizarea de catre peninsulari a statului african. Principalulmotiv din spatele esecului italienilor a fost necunoastereainamicului. Desi Baratieri, care a condus razboiul, erapregatit in termeni de planificare si echipament, italienii ausperat mai degraba in specularea a ceea ce credeau a fi un conflictintern intre printii etiopieni.

Inaintea bataliei, italienii chiar au incurajat rebeliuneaintestina din randul trupelor africane pentru propriul beneficiu.Totusi, italienii nu si-au dat seama ca pana la acea dataaristocratia etiopiana incepuse dezvoltarea statului intr-o manierade pe urma careia aveau de prosperat toti cetatenii. De exemplu,imparatul Menelik al II-lea nu a colectat taxe de la printii dinnord. Trupele etiopiene erau numeroase, rezonabil echipatesi disciplinate. Vestea victoriei de la Adwa a facut rapidinconjurul lumii, intarind imaginea Etiopiei ca aparator alindependentei africane.


6. Batalia de laBannockburn - 24 iunie 1314

La sfarsitul domniei lui Edward I Longshanks, Scotia se afla incasub stapanirea engleza, desi razboiul taranesc purtat subconducerea lui William Wallace aratase caputernicii cavaleri englezi pot fi infranti. Cel ce va da din nousemnalul revoltei va fi Robert Bruce, care s-a proclamat rege alScotiei. Ca atare, urmasul lui Longshanks, Edward II, s-aindreptat spre Scotia cu o armata de circa 20.000 de soldati, dedoua ori mai mult decat avea Robert Bruce.



Bruce a reusit sa-i atraga pe englezi intr-o zonamlastinoasa, improprie desfasurarii cavaleriei grele - arma de soca invadatorilor. Scotienii, inarmati doar cu lanci lungisi sabii, au facut cu succes fata sarjei de cavalerie si, dupacateva ore de lupta, floarea aristocratiei engleze zacea inmlastina sau fugea pe camp, spre castelul Stirling, spre a scapa cuviata. Dar grosul armatei engleze inca nu intrase in lupta si abiaa doua zi, dimineata, Edward a luat decizia de a traversa raulBannockburn. O decizie absolut nefericita intrucat, din desisurilepadurii aflata pe celalalt mal, o ploaie de sageti s-a abatutasupra englezilor. Pedestrasii britanici s-au retras in dezordine,avand cavaleria usoara scotiana, condusa de Edward Bruce, fratelelui Robert, pe urme. Regele Angliei a fost cu greu salvatin iuresul bataliei de catre cativa cavaleri credinciosi, fiind dusla castelul Dunbar si de aici, cu o corabie, la Londra. In urma luiramasesera pe campul de lupta aproape zece mii de morti, mai putinde o mie fiind scotieni, restul englezi.


5. Armada Spaniei - 1588


Dupa ambuscada din 8 august 1588 in care Invincibila Armada a Spaniei a fost prinsa de catrefortele navale engleze conduse de Sir Francis Drake, Ducele deMedina Sidonia se vedea nevoit sa infrunte teribilele ape aleAtlanticului de Nord cu doar 110 vase din cele 130 cu careplecase din Lisabona. Era cu atat mai dificil cu cat spaniolii nuaveau cunostinta de puternicii curenti din nord si nici de deselefurtuni care se iscau in aceasta regiune. Cat de curand, alegereafacuta si mai ales faptul ca renuntasera la ancore pentru a scapade navele incendiare ale lui Drake, avea sa se dovedeasca unacatastrofala.



Istoricii de azi sustin ca tentativa de invazie a Angliei avenit intr-unul dintre cele mai neinspirate momente. Atunci avealoc asa numita "Mica era glaciara", fenomen marcat de oracire accentuata a vremii si de furtuni extrem de violente, cuprecadere in nord - exact ceea ce trebuia sa infrunte Armada ceainvincibila. Loviti de furtuni napraznice, incapabili sa isiancoreze vasele, spaniolii au pierdut numeroase galioane infurtunile nordice sau au esuat pe coasta irlandeza, acolo unde nuau primit niciun semn de mila.

Conform datelor vremii, peste 5.000 de marinari si soldatispanioli au pierit in mainile satenilor irlandezi. Cei maimulti dintre ei au fost ucisi pe loc de cutitele si batelelocanicilor. Ordinele reginei Elisabeta I erau extrem de stricte -oricine ar fi ajutat, cat de putin, un invadator, trebuia saplateasca cu viata alaturi de acesta. O statistica sumbra aratafaptul ca Medina Sidonia a pierdut cele mai multe nave nu atat inconfruntarile cu englezii, cat in incercarea sa disperata de aocoli Irlanda. La final, doar 67 de nave si circa 10.000 deoameni din mandra Armada aveau sa mai atinga solulspaniol. Bolile severe si lipsurile au macinat insaechipajele chiar si dupa acostare. Marinarii au continuat sa isipiarda viata din cauza tifosului si a dizenteriei in spitaleleimprovizate pe corabiile ancorate in porturi, si asta pentru a nustarni epidemii in randul localnicilor. Ingrozit, regele Filip alII-lea declara: "Eu am trimis Armada impotriva oamenilor, nuimpotriva furtunilor si valurilor Domnului!"


4. Batalia de la Agincourt- 1415

Istoria oficiala sustine ca, la data de 25 octombrie 1415,in vestul Frantei, regele englez Henric al V-lea, cu o armata netinferioara numeric fata de cea franceza, a reusit una dintre celemai mari victorii din epoca medievala, zdrobind floarea cavalerieisi nobilimii franceze, folosind in mare parte tarani antrenati caarcasi. Astazi, un grup mixt de istorici anglo-francezi,grup condus de prestigioasa Anne Curry, de la Universitatea dinSouthampton, sustine ca realitatea a fost cu totulalta.



Conform datelor culese de acesti specialisti, nu ar fi existat maimult de 12.000 de oameni in armata franceza si circa 8.700 in ceaengleza. Cifre cu totul diferite de cele vehiculate pana inprezent: 24.000 de francezi si doar 5-6.000 de englezi. Astfel dedescoperiri nu pot decat sa schimbe radical datele istorice. Oparte a istoricilor sustine ca mitul a fost alimentat si perpetuatchiar de William Shakespeare, cel mai mare dramaturg al tuturortimpurilor, cel care a recreat scena bataliei si i-a atribuit unimpresionat discurs regelui Henric al V-lea, in momentelepremergatoare confruntarii.


3. Batalia din PadureaTeutoburg - 9 d.Hr.

In anul 9 d.Hr., triburile germanice, cunoscute sub denumirea decherusce si conduse de Arminius, fiul puternicului lordrazboinic Segimerius, reusesc sa tina piept extinderii in nordulEuropei a Imperiului Roman. Triburile germane unite au prins inambuscada din padurea Teutoburg armata romana dornica de noicuceriri teritoriale. Au fost practic decimate trei legiuni, treidetasamente de cavalerie si sase cohorte de auxiliari, insumand20.000 de romani.



Batalia din padurea Teutoburg este considerata si astazi dreptuna dintre cele mai importante inclestari armate dinAntichitate. Daca romanii ar fi patruns la vest de Rin siar fi dominat, intr-un fel sau altul regiunea, istoria de astazi arfi aratat cu totul diferit. Arminius a devenit un simbol alpan-germanismului inca din secolul al XV-lea, atunci cand MartinLuther ii readucea imaginea glorioasa in atentia contemporanilor.Tot el sustinea ca Arminius nu ar fi fost decat denumirea latina agermanului Hermman. Locatia Bataliei de la Teutoburg a ramasnecunoscuta pana in anul 1987, atunci cand un arheolog amator,britanicul Tony Clunn, a descoperit cu ajutorul unui detector demetale mai multe monede romane din perioada imparatului Augustusprecum si ramasite ale unor arme de origine latina. Se pare,astfel, ca lupta a avut loc la nord de actualul oras Osnabruck.Controversele cu privire la aceasta locatie continua, insa, intreistorici.


2. Batalia de la Pliska -811

Aceasta batalie a reprezentat o serie de ciocniri armate intretrupele adunate de prin toate partile Imperiului Bizantin, condusede imparatul Nicephorus I Genik si cele ale statului bulgar,guvernat de Khan Krum. Bizantinii au invadat si au incendiatcapitala bulgara Pliska, fapt ce le-a oferit bulgarilor ragazulnecesar trecerii bizantinilor in Muntii Balcani, ce serveau dreptcale de iesire din Bulgaria. Batalia decisiva a avut loc inziua de 26 iulie 811, in cateva din trecatorile aflate inregiunea estica a Balcanilor, cel mai probabil in TrecatoareaBarbitsa.



Acolo, bulgarii s-au folosit de tactica ambuscadei si deatacuri nocturne surpriza pentru a prinde in capcana si a imobilizafortele bizantine, anihiland astfel intreaga armata inamica siinclusiv pe imparat. Se pare ca Nicephorus era atat deurat de ambele tabere, incat chiar bizantinii si-au asumat ucidereasa dupa batalie. Totusi, Krum a fost cel care a imbracat craniullui Nicephorus in argint si l-a folosit ulterior pe post de cupapentru consumarea vinului. Batalia de la Pliska a insemnat unadintre cele mai teribile infrangeri din isotira bizantinilor. A duschiar la prevenirea timp de 150 de ani a invaziilor bizantine inBalcani, ceea ce a ajutat expansiunea bulgarilor spre vestul sisudul Peninsulei Balcanice, rezultand intr-o mare largireteritoriala a primului Imperiu Bulgar.


1. Batalia de la Caransebes - 1788


Batalia din orasul romanesc Caransebes a reprezentat un episodincipient al Razboiului Austro-Turc din perioada 1787 - 1791. Si unepisod hilar, in ciuda dramei a 10.000 de oameni care au muritabsolut stupid. Armata Austro-Ungariei, numarandaproximativ 100.000 de soldati, si-a stabilit tabara in preajmaorasului Caransebes. Avangarda armatei, un contingent dehusari, a traversat raul Timis situat in apropiere, pentru acerceta imprejurimile de prezenta turcilor otomani. Iscoadele nu augasit nicio urma care sa tradeze prezenta dusmanului, in schimbau dat peste un grup de tigani, care s-au oferit sa levanda soldatilor alcool semidistilat.



Calaretii au achizitionat bautura si au inceput sa o consume. Lascurt timp, si un grup de infantersiti austro-ungari a traversatraul si, vazand petrecera in plina desfasurare, a pretins o portiedin alcool. Husarii au refuzat, iar ca urmare o ceartafurioasa s-a aprins, care a culminat cu declansarea unui foc depusca de catre un soldat. Imediat, husarii si infanterias-au angajat in lupta unii cu ceilalti. In timpul conflictului,cativa infanteristi au inceput sa strige, nu se stie din ce motive,"Turcii! Turci!". Husarii au parasit scena, gandind ca atacularmatei otomane avea sa se petreaca iminent. Si o buna parte dininfanterie a fugit; armata Austro-Ungariei era formata dinitalieni, slavi, austrieci, unguri plus alte minoritati, care nuisi intelegeau reciproc dialectele. Situatia s-a inrautatisi mai mult atunci cand ofiterii austrieci, in incercarea de arestabili ordinea, au strigat "Halt! Halt!", exclamatii care aufost confundate de soldatii necunoscatori de limba germana cu"Allah! Allah!". Auzind aceasta si vazand si cavaleria cum alergaturbata prin tabara, un comandant de trupe a concluzionatca trebuie sa fie vorba despre un atac otoman si a ordonatdeclansarea focului de artilerie.

Intre timp, toata tabara s-a trezit sub zgomotul bataliei si, inloc sa astepte sa vada care este situatia, toti soldatii au fugit.Trupele ramase trageau inspre fiecare umbra, considerand caotomanii sunt peste tot; in realitate, isi ucideau camarazii de unleat cu ei. Incidentul a escaladat pana in punctul in care intreagaarmata s-a retras din fata inamicului imaginar. Dupa doua zile, asosist si armata otomana. A avut de "infruntat" un oras sinistru,"populat" de cadavrele a aproximativ 10.000 de soldatiaustro-ungari ucisi de camarazii lor de arme.

CITESTE SI: