Prima pagină Cultura

Insectele - hrana ecologică a secolului XXI

05.25.2011 | ● Vizualizări: 2263
Insectele - hrana ecologică a secolului XXI     insecte, hrana, mancare, lacuste, greieri, larve, albine, entomofagie + zoom
Galerie foto (8)

Insectele constituie cel mai divers grup de animale de pe Terra. Oamenii de ştiinţă estimează că există între 6 şi 10 milioane de specii de insecte, dintre care doar 1 milion au fost cercetate şi documentate. Insectele formează peste 80% din totalitatea animalelor de pe Pământ. Privite cu repulsie de mulţi dintre noi, insectele aduc imense beneficii omului, prin rolul esenţial pe care îl au în ecosistem. Aceste mici animale polenizează recoltele de care depindem, se află la baza lanţului trofic, combat dăunătorii şi consumă bălegarul, transformându-l în îngrăşământ. Pe lângă toate aceste beneficii, insectele încep să fie văzute de un număr din ce în ce mai mare de oameni ca o soluţie pentru asigurarea unei părţi din necesarul de hrană la nivel mondial.

De ce să mâncăm insecte?

În luna octombrie a acestui an, populaţia planetei va atinge 7 miliarde de oameni, iar tendinţa de creştere va continua, conform prognozei ONU. În 2030 vom fi 8 miliarde, iar în 2050, Terra va găzdui 9 miliarde de oameni, cu o treime mai mulţi decât acum. Populaţia din ce în ce mai numeroasă va necesita mărirea producţiei agricole cu 70%, estimează Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO), pentru că din ce în ce mai mulţi oameni vor dori să consume proteine de origine animală.

În acest moment, fiecare cetăţean din Europa şi America de Nord consumă anual, în medie, 80 de kg de carne. În India şi China, media este de 25 de kilograme pe cap de locuitor, însă pe măsură ce nivelul de trai creşte şi clasa de mijloc din aceste ţări se extinde, cererea pentru carne va spori. Profesorul Arnold van Huis, entomolog la Universitatea Wageningen din Olanda, explică de ce acest lucru constituie o problemă: "Acum 20 de ani, în medie, un om consuma anual 20 de kilograme de carne. Astăzi s-a ajuns la 50 de kilograme, iar în 20 de ani un om va consuma, în medie, 80 de kilograme. Dacă vom continua în acest ritm, vom avea nevoie de altă planetă".

Specialiştii avertizează că această creştere a consumului este nesustenabilă. Conform datelor FAO, în acest moment 70% din pământul folosit pentru agricultură este utilizat pentru obţinerea furajelor necesare creşterii animalelor, această industrie producând 20% din totalul gazelor cu efect de seră emise la nivel mondial. Pe măsură ce creşterea populaţiei va duce la o cerere sporită de hrană de origine animală, una din posibilele consecinţe va fi defrişarea tot mai multor suprafeţe impădurite pentru a mări exploatările agricole. Unii oficiali FAO consideră că este posibil ca în 2050 carnea de vită să devină un aliment de lux, cum este caviarul astăzi.

Şeful Comitetului Interguvernamental privind Schimbarea Climei, Dr. Rajendra Pachauri, a pledat în 2008 pentru reducerea consumului de carne, afirmând că eliminarea cărnii din dietă pentru măcar o zi pe săptămână constituie cea mai eficientă cale prin care fiecare om poate contribui la reducerea schimbărilor climatice provocate de emisiile de gaze cu efect de seră.

Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură (FAO) din cadrul ONU a luat în calcul consumul de insecte ca o alternativă nutritivă şi totodată prietenoasă cu mediul înconjurător la cererea tot mai mare de carne. Un raport FAO arată că "insectele comestibile constituie o sursă de hrană de înaltă calitate pentru oameni, şeptel, păsări de curte şi peşti. Insectele reprezintă o excelentă sursă de proteine, grăsimi şi micronutrienţi".

Conform FAO, anumite insecte în formă uscată conţin de două ori mai multe proteine decât carnea animalelor, iar altele, în forma larvară, sunt bogate în grăsimi şi conţin o serie de vitamine şi minerale importante. De asemenea, insectele sunt bogate în fier, calciu, vitaminele B1, B2 şi D, acid linoleic.

Pentru obţinerea unui kilogram de carne de vită este nevoie de 10 kilograme de cereale şi de 40 de litri de apă. Cu aceeaşi cantitate de cereale se pot obţine 9 kilograme de lăcuste. De asemenea, producţia de insecte ca hrană are un impact mult mai mic asupra mediului înconjurător, emiţând mai puţine gaze cu efect de seră. Entomologul Marcel Dicke estimează că un kilogram de lăcuste oferă acelaşi număr de calorii cât 10 hot dog.

Ce e mai bizar decât să mănânci insecte? Să nu le mănânci!

Aversiunea faţă de consumul de insecte există doar în cultura occidentală şi chiar în cazul acesteia există excepţii. Una dintre ele este casu marzu, o brânză tradiţională din Sardinia ce este produsă cu ajutorul larvelor muştei Piophila casei. De asemenea, atât în Franţa, cât şi Germania se produc câteva specialităţi tradiţionale de brânză maturată cu ajutorul unor acarieni speciali.

Profesorul Arnold van Huis, consultant al FAO şi unul dintre cei mai importanţi susţinători ai consumului de insecte, spune că problema este doar la nivel cultural: "Majoritatea oamenilor deja consumă insecte. Doar noi, occidentalii, nu o facem. Avem o problemă din punct de vedere psihologic în ceea ce priveşte consumul de insecte. Nu înţeleg de ce, cât timp mâncăm creveţi, care sunt cât se poate de asemănători".

Peste 1400 de specii de insecte sunt consumate la nivel mondial de către oameni, printre care gândaci, furnici, albine, lăcuste sau greieri. Iar cei ce consideră insectele hrană nu sunt deloc puţini! Aproximativ 80% din populaţia Terrei practică entomofagia (consumul de insecte). Consumul de insecte este cel mai popular în zonele tropicale, unde acestea au dimensiuni mari şi sunt uşor de capturat.

FAO estimează că în 36 de ţări africane se consumă cel puţin 527 de specii de insecte; de asemenea, insectele sunt consumate în 29 de ţări asiatice şi 23 de ţări americane. În Thailanda, aproximativ 200 de specii de insecte sunt considerate comestibile. În Mexic, numărul speciilor consumate se ridică la 500.

Consumul de insecte datează de mii de ani, este menţionat inclusiv în Biblie, în Levitic 11:21-22: "Dar din toate insectele înaripate, care umblă în patru picioare, să mâncaţi numai pe acelea care au fluierele picioarelor de dinapoi mai lungi, ca să poată sări pe pământ. Din acestea să mâncaţi următoarele: lăcusta şi soiurile ei, solamul şi soiurile lui, hargolul şi soiurile lui, şi hagabul cu soiurile lui". Tot în Biblie se menţionează că Ioan Botezătorul mânca doar lăcuste şi miere.

Consumul de lăcuste era popular la romani şi vechii greci atât în rândul celor săraci, cât şi în cel al bogaţilor. Un celebru gurmand roman, Lucullus, obişnuia să consume larve de rădaşcă hrănite cu tărâţe îmbibate în vin şi apoi prăjite.

În Republica Centrafricană, insectele constituie o treime din sursa de proteine a populaţiei în anotimpul umed. În această perioadă, un kilogram de omizi uscate costă aproximativ 10 euro. În Africa sudică, regiune ce cuprinde ţări precum Botswana, Lesotho, Zimbabwe, Congo, Zambia, Namibia şi Africa de Sud, omizile Gonimbrasia belina, cunoscute local sub numele de "viermele mopane", constituie o sursă atât de importantă de proteine în anotimpul umed încât preţul cărnii de vită scade masiv în acea perioadă. Tot în Africa, termitele reprezintă o importantă sursă de proteine, la fel ca în insula Java din Indonezia.

În Columbia, furnicile Atta laevigata (denumite local "furnicile cu fundul mare") reprezintă o delicatesă, iar în Mexic se consumă escamoles, larvele furnicii Liometopum apiculatum, denumite de gurmanzii locali "caviarul insectelor".

Mexicul este de asemenea celebru pentru viermele de agave, care poate fi găsit în mezcal (o băutură tradiţională, asemănătoare tequilei) şi care se foloseşte în bucătăria mexicană.

În Japonia, hachinoko (larve de albine fierte) reprezintă o mâncare tradiţională. Mâncarea preferată a împăratului Hirohito consta dintr-un amestec de orez, viespi, sos de soia şi zahăr. În Bali, libelulele fierte în sos de nucă de cocos cu ghimbir şi usturoi constituie o delicatesă, la fel ca pupele furnicilor din genul Oecophylla în Laos şi Thailanda.

Dacă toate aceste feluri de mâncare vi se par "ciudate" sau dezgustătoare, gândiţi-vă că există elemente ale bucătăriei tradiţionale româneşti care în culturi stârnesc aceeaşi reacţie - de exemplu consumul de organe. De asemenea, în SUA crapul este considerat un peşte "murdar", nefiind consumat de către oameni.

Deja mâncăm insecte, dar nu ne dăm seama

Deşi nu realizăm, fiecare dintre noi consumă anual aproximativ 500 de grame de insecte! Conform legislaţiei americane, ciocolata poate conţine până la 60 de fragmente de insecte la fiecare 100 de grame, iar sucul de fructe poate conţine 5 ouă de musculiţe-de-oţet şi 1-2 larve la fiecare 250 de mililitri. În cazul făinii de grâu este permisă prezenţa a 75 de fragmente de insecte la fiecare 50 de grame, iar în ceea ce priveşte pasta de roşii folosită în pizza şi în alte sosuri, limita este de 30 de ouă de muscă la 100 de grame, sau 15 ouă de muscă şi un vierme la 100 de grame. În cazul piperului măcinat, limita este şi mai relaxată: 475 de părţi de insecte la 50 de grame. Dacă vă place berea, luaţi în calcul că doar 10 grame de hamei conţin, de obicei, aproximativ 2500 de purici de plante.

De asemenea, de fiecare dată când mâncaţi o prăjitură, un iaurt, un milkshake de căpşune, surimi sau orice alt aliment colorat în roşu, să ştiţi că sunt şanse foarte mari ca această culoare să fie dată de acidul carminic. Obţinut din coşenilă, o insectă ce trăieşte în America Centrală şi de Sud, carminul este unul dintre cei mai populari coloranţi, fiind folosit atât în industria alimentară, cât şi în industria cosmetică. Acest ingredient poate fi întâlnit şi sub denumirea de E120.

Vor fi acceptate insectele ca hrană şi în Vest?

Deşi în Europa şi în SUA insectele sunt privite mai degrabă cu repulsie decât drept sursă de hrană, anumite companii au început deja să facă primii paşi spre acceptarea acestora ca o componentă firească a dietei umane.

În Marea Britanie, lanţul de magazine Selfridges, ce se adresează unei clientele sofisticate, a început să pună în vânzare o serie de insecte-delicatese. Printre acestea se numără tarantulele cambodgiene prăjite, furnicile-gigant în ciocolată, greierii thailandezi cu curry şi chipsurile din viermi. Alt magazin prestigios din Marea Britanie, Fortnum & Mason, oferă clienţilor acadele cu viermi sau furnici prăjite, iar la Harvey Nichols pot fi încercaţi scorpioni în acadele cu aromă de vodcă şi viermi cu aromă de barbecue.

Un alt exemplu este oferit de restaurantul Zulu din Bristol, Anglia, specializat în ceea ce intitulează "safari gastronomic". Clienţii acestui local pot savura diferite feluri de mâncare conţinând insecte, printre care lăcuste prăjite în unt şi salată cu greieri. Insectele au început să apară şi în restaurantele londoneze. Daniel Creedon, bucătarul-şef şi totodată managerul restaurantului Archipelago, explică de ce a început să achiziţioneze lăcuste şi greieri: "Sunt foarte populari în rândul clienţilor şi nu doar pentru că reprezintă o mâncare inedită. Cred că oamenii sunt cu adevărat interesaţi de hrana sustenabilă din punct de vedere al mediului înconjurător. Le gătesc la cuptor şi apoi le rumenesc într-un wok, alături de chili şi ghimbir".

În ultimii ani, 3 companii olandeze ce se ocupă cu creşterea insectelor ca hrană pentru animalele din grădinile zoologice au lansat noi linii de producţie pentru hrana destinată consumului uman. Acestea încep să-şi fac apariţia în restaurantele din Olanda, cele mai populare sortimente fiind lăcustele şi larvele de gândaci.

Ministerul agriculturii din Olanda a alocat o finanţare de un milion de euro pentru un program de cercetare în domeniul entomologiei ce are loc la Universitatea din Wageningen. În cadrul acestui program va fi analizată posibilitatea ca insectele comestibile să fie crescute folosindu-se pentru hrana lor resturile rămase de la procese alimentare precum producerea berii, producerea sucului de mere sau a cojilor seminţelor de soia. De asemenea, programul de cercetare investighează căile prin care proteina să fie extrasă din insectele comestibile şi folosită în alimentele procesate.

Marcel Dicke, profesor de entomologie la această universitate, argumentează entuziast oportunitatea consumului de insecte: "Acum 14 ani, când am început cercetarea în acest domeniu, am întâmpinat reacţii nefavorabile. În ultimii 5-6 ani, însă, lumea a început să fie mai informată în ceea ce priveşte problemele pe care le vom avea în viitor în a obţine proteine de origine animală. Îmi pot imagina un viitor în care vom avea carne de insecte în sosuri de pizza şi în chiftele. A mânca insecte e minunat - iar dacă apreciaţi gustul creveţilor bine preparaţi, atunci cu siguranţă vă va plăcea să mâncaţi larve de libelule, lăcuste sau omizi într-un fel de mâncare bine preparat. Sunt convins că asta se va întâmpla".

"Nu cu mult timp în urmă, mâncăruri precum kiwi sau sushi nu făceau parte din meniul nostru. Este foarte posibil ca în 2020 să privim în urmă cu mirare la anii în care lăcustele, larvele de libelule sau alte delicii din insecte nu făceau parte din meniul nostru", conchide el.