Prima pagină Cultura

Siemens sau viitorul electric

07.05.2007 | ● Vizualizări: 175

Electrocasnice, aparatura medicala, centrale electrice, trenuri ultrarapide, sisteme de protectie a mediului un inventar bogat. Ce au in comun aceste domenii diverse? O firma care se implica in toate acestea si, prin ele, in viata de zi cu zi: Siemens.

O poveste clasica? Poate. Ca multe companii de succes, Siemens a inceput cu un om si cateva idei bune ale acestuia.

Sa facem, asadar, cunostinta cu omul: Werner Siemens (innobilat mai apoi si devenit Werner von Siemens), nascut in 1816, in Prusia. Inceputurile nu pareau incurajatoare: familia nu i-a putut plati studiile universitare. Totusi, asta nu l-a impiedicat sa-si urmeze chemarea, pe o cale mai ocolita, dar eficienta: s-a inrolat in armata prusaca, unde a studiat timp de trei ani matematica, chimia, fizica si balistica la Academia de Artilerie si Inginerie din Berlin. Roadele acestei excelente educatii tehnico-stiintifice n-au intarziat sa apara: in 1842, tanarul a brevetat prima sa inventie – o metoda electrolitica de placare cu aur si argint.

In 1846, s-a lansat in industria telecomunicatiilor, aflata pe atunci abia la inceputurile sale. A pornit de la telegraful Wheatstone – un aparat care transmitea mesaje la distanta cu ajutorul unor ace indicatoare miscate de un camp electromagnetic. Folosind cateva obiecte foarte ieftine si la indemana – cutii de trabucuri, bucati de fier si tabla, sarme de cupru – Werner von Siemens a proiectat un telegraf simplu si ingenios, incredintand constructia acestuia unui inginer mecanic, Johann Georg Halske. Cei doi s-au inteles atat de bine, incat au hotarat sa fondeze impreuna o afacere; in 1847, au intemeiat Telegraphen-Bauanstalt von Siemens & Halske, instalandu-si un atelier la Berlin. In acelasi an, Werner von Siemens a inventat o presa care permitea obtinerea unor invelisuri de gutaperca (un compus natural asemanator cauciucului) fara imbinari, necesare pentru izolarea liniilor de telegraf. Doua inventii – doi pasi importanti in modernizarea telecomunicatiilor.

Primul mare succes a fost obtinerea unei comenzi din partea guvernului prusac: instalarea unei linii de telegraf intre Berlin si Frankfurt pe Main. Compania a primit apoi comenzi in Rusia si Marea Britanie. In Rusia, a fost montata o linie de telegraf ce se intindea din Finlanda pana in Crimeea, pe o distanta de 10.000 km. Firma a deschis o sucursala la Sankt Petersburg, condusa de fratele lui Werner, Carl von Siemens.

Un alt frate, Wilhelm, se ocupa de afacerile din Marea Britanie, unde s-a si stabilit ulterior, anglicizandu-si numele (Charles William Siemens). Aici, activitatea era centrata pe producerea si instalarea cablurilor submarine pentru telecomunicatii, firma deschizandu-si in acest scop o fabrica la Woolwich.

In 1866, Werner von Siemens a descoperit principiul dinamo-electric. Inventarea dinamului a facut posibila producerea si distribuirea energiei electrice in cantitati mari si in mod eficient. Una dintre marile calitati ale lui von Siemens era spiritul sau practic: spre deosebire de altii, nu a ignorat implicatiile economice ale descoperirii sale. In 1867, si-a protejat inventia prin brevete in Germania si Marea Britanie, pentru a ajuta compania sa traga profit de pe urma ei, si abia apoi a raspandit vestea. A reusit astfel sa fie cu un pas inaintea concurentei. La sfarsitul anilor 1870, domeniul electricitatii se dezvolta intr-un ritm ametitor. Trenuri si tramvaie electrice, macarale electrice, iluminat electric, comunicare cu ajutorul semnalelor electrice transmise prin cabluri de la un continent la altul – mii de inventii hranite cu puterea uimitoare a "curentului". Incepea domnia energiei electrice, iar Siemens a fost unul dintre cei mai importanti participanti la acest joc pasionant.

Werner von Siemens s-a retras de la conducerea firmei in 1890. Era randul fiilor sai, Wilhelm si Arnold. Ei au restructurat compania, transfor­mand-o, in 1897 in societate pe actiuni. Firma crescuse mult; se simtea deja nevoia concentrarii capacitatilor de productie intr-un singur loc, pentru o administrare mai eficienta. In 1913, la nord-est de Berlin se ridicase deja o asezare ce incepuse sa fie cunoscuta sub numele de Siemensstadt. Alaturi de cladirile industriale au fost ridicate si locuinte pentru muncitori.

In 1914, „oraselul Siemens“ avea deja 7.000 de locuitori. De lucrat, lucrau aici peste 20.000, iar in aceste conditii, se punea cu stringenta problema transportului. Si asa, Siemens a ajuns sa se ocupe intens de transporturi, adunandu-si in portofoliu cateva performante remarcabile. A construit la Budapesta, in numai doi ani, prima linie de metrou din Europa, inaugurand-o in 1896. A construit o locomotiva rapida care a atins viteza de 210 km/h – record mondial! Dar, in acelasi timp, isi extindea si consolida activitatea si in celalalt domeniu de mare viitor in care se lansase inca de la inceput – telecomunicatiile. In 1909, a construit la München prima centrala telefonica automata, ce deservea 2.500 de linii telefonice.

Anul 1914 a gasit compania intr-o pozitie excelenta: era una dintre cele mai importante firme in domeniile in care activa. Insa lumea din jurul ei nu era tot atat de inaintata: la izbucnirea primului razboi mondial, industria de electricitate a Germaniei nu era pregatita sa faca fata socului. Pietele de desfacere s-au prabusit. Firma Siemens a pierdut majoritatea sucursalelor din strainatate si 40% din capital.

Carl Friedrich, cel mai tanar dintre fiii lui Werner von Siemens (ceilalti doi fii murisera) a preluat firma, pe care avea sa o conduca pana in 1941. Pe umerii lui a cazut greaua sarcina de a repune afacerile pe linia de plutire. In cativa ani, a reusit. Diferitele subdiviziuni ale companiei, fiecare specializata pe un anumita ramura, acopereau practic toata gama de domenii in care era necesara prezenta aparaturii electrice.

In anii 1930 si pana in 1940, politica economica national-socialista a favorizat dezvoltarea companiilor germane. Dupa care, a venit iarasi razboiul, bombardamentele, iar in 1945, prabusirea politica, militara si economica a Germaniei. La sfarsitul razboiului, compania pierduse patru cincimi din activele sale.

Era nevoie de o noua renastere si, din fericire, ocaziile au fost numeroase. Reconstructia de dupa razboi a insemnat implicarea companiei in reorganizarea cailor ferate, a serviciilor postale, a producerii de energie. Treptat, Siemens a izbutit sa-si rascumpere filialele expropriate din strainatate si sa obtina din nou drepturile de proprietate asupra inventiilor, iar proiectele ingineresti au rasarit tot mai numeroase: o uzina electrica de 300 MV in Argentina, o retea nationala de telecomunicatii in Arabia Saudita…

In 1953, Siemens, care izbutise deja sa obtina siliciu de inalta puritate, esential pentru fabricare echipamentelor microelectronice, realiza cel dintai circuit integrat – baza viitoarei dezvoltari a industriei electronice.

Printr-o politica abila de achizitii, fuziuni si asocieri, compania Siemens si-a intins influenta pe toate continentele. Unul dintre scopurile firmei fusese dintotdeauna patrunderea pe piata americana. Initial nereusita, incercarea a fost repetata si incet-incet, succesul s-a aratat, culminand cu listarea actiunilor companiei la bursa din New York (2001). Extinderii spre vest i-a urmat extinderea spre rasarit: deschiderea pietelor din Europa Centrala si de Est, in anii 2000, oferea prilejuri exceptionale, de care Siemens a profitat. Echipamente industriale, aparatura medicala, telecomunicatii, protectia mediului, transporturi… in toate aceste domenii, compania si-a facut simtita prezenta.

Extinderea spre est continua: e randul Asiei sa furnizeze noi oportunitati de afaceri, pe masura ce regiunea insasi se dezvolta intr-un ritm uimitor.

Analistii economici ne spun ca durata de viata a unei afaceri este, in medie, de douazeci de ani. Asa sa fie? Daca e asa, inseamna ca Siemens e una dintre cele mai remarcabile exceptii: anul acesta, a implinit 160 de ani. Si prospera.FACTS
Compania si oamenii ei
Siemens s-a dovedit o companie inovatoare nu numai din punct de vedere tehnic. Unul dintre atuurile sale a fost intotdeauna conceptia in privinta relatiei cu angajatii – ceea ce am numi azi politica de resurse umane.

Inca din sec. al XIX-lea, in primele decenii de existenta ale companiei sale Werner von Siemens intelesese ca in aceste noi domenii de activitate, aflate in plina expansiune, forta de munca inalt calificata era greu de gasit si, odata gasita, merita pastrata. De aici, o politica de fidelizare a angajatilor si masuri sociale surprinzatoare pentru vremea aceea.

Una dintre cele mai revolutionare masuri (mai ales pentru sec. al XIX-lea) a fost cea care a permis angajatilor sa investeasca in companie si sa participe la profitul acesteia. Ulterior, Siemens a urmat consecvent acesta politica, din 1969 dand angajatilor sai posibilitatea de a cumpara actiuni ale firmei la preturi preferentiale. »Inca din 1872, a fost instituit un fond de pensii care cuprindea si beneficii pentru vaduve si orfani.

In 1891, au fost introduse programe de pregatire a ucenicilor pentru diferite meserii, iar in 1893 – cursuri de specializare progresiva, pentru ridicarea calificarii.

In 1873, a fost introdusa ziua de munca de 9 ore, redusa la 8 ore si jumatate in 1891; asta intr-o vreme in care ziua de munca de 10 sau 12 ore era ceva obisnuit in tarile Europei.

In 1914, in cadrul companiei Siemens lucrau 82.000 de oameni, dintre care un sfert in afara Germaniei.

Locuintele pentru angajati au reprezentat o preocupare importanta pentru companie inca din primii ani ai secolului al XX-lea. In 1913, in Siemensstadt existau deja locuinte pentru muncitori. In 1951, a fost construit un orasel intreg, Traunreut, ce cuprindea cladiri destinate salariatilor Siemens. Ulterior, numeroase imobile cu aceeasi destinatie au fost ridicate pe terenuri apartinand firmei. O alta initiativa remarcabila a fost cea vizand programele de odihna si recreere pentru salariati, in cladiri apartinand companiei si construite special in acest scop.

Siemens s-a implicat, ca sponsor, in sprijinirea unor proiecte culturale prin intermediul mai multor fundatii si al initiativei Siemens Art Program, creata in 1987, aceasta din urma vizand in special promovarea artei contemporane.

Astazi, angajatii companiei Siemens sunt in numar de peste 400.000, lucrand in peste 190 de tari ale lumii.
Tag-uri: Siemens | viitor