Prima pagină Cultura

Pirateria

descopera@mpg.ro | 07.21.2006 | ● Vizualizări: 415
Pirateria     Pirateria + zoom
Galerie foto (3)

Inca de pe vremea lui Iulius Cezar, nelegiuitii marilor praduiau orice corabie ajunsa la ananghie. Astazi, metoda a evoluat intr-atata, incat piratii ataca ambarcatiunile dupa ce, in prealabil, le-au localizat cu ajutorul GPS-urilor sau al satelitilor.

In urma cu cinci veacuri, piratul era un marinar beteag, chior si cu doua butelcute de rom la brau. Intre 1560 si 1720, corsarii au explodat in topuri, devenind cei mai temuti pradatori ai valorilor transportate de catre vasele comerciale. Una dintre cele mai crude bande de pirati isi avea cartierul general pe insula Tortuga (Ile de la Tortue) si in Port Royal din Jamaica (triajul comertului naval).

Fenomenul a luat amploare in aceasta zona mai ales datorita plajelor izolate si nepopulate. Corsarii aveau cam acelasi tel cu totii, actionand in baza unui ordin dat de catre o autoritate politica. Cel mai adesea, primeau porunca de a ataca orice ambarcatiune care apartinea inamicului. Corsarii maltezi, de pilda, operau la comanda Cavalerilor Sfantului Ioan si orice act de nesupunere era pedepsit cu executia sau, in cel mai bun caz, cu exilul.

In urma unei conventii din 1854, de la Paris, mai multe state au cazut de acord sa suspende procedura prin care guvernele lor puteau solicita atacarea navelor adverse. Cel mai castigat dupa impunerea acestei masuri a fost Sir Francis Drake, pirat aflat in slujba aristocratiei britanice, care a adus beneficii enorme atat angajatorilor, cat si lui. In acceptiunea populara, piratii erau niste rebeli organizati in grupuri care operau in afara cadrului legal.

Insa, in ciuda averilor confiscate de la victimele lor, ei duceau o viata plina de privatiuni si, in consecinta, mureau devreme. Printre drepturile de care beneficiau se numara si acela de a-si inlocui liderul prin vot democratic. Capetenie era ales intotdeauna un pirat de marca, neinfricat, care putea sa confere echipajului incredere. Acesta trebuia, totodata, sa manifeste abilitati de contabil, astfel incat, la partajul capturii, fiecare dintre membrii bandei sa-si primeasca bucata in functie de implicarea in actiunile de deposedare a adversarului.

Cei care se-ntorceau de pe vasul atacat cu o mana sau cu un picior in minus beneficiau de compensatii si urcau in ochii sefului. Inainte de a fi parafata, lista cu obiectele capturate era citita in fata tuturor semnatarilor, eventualele modificari fiindu-le aduse la cunostinta in spirit de fair-play. In regulamentul de ordine interioara erau stipulate negru pe alb si sanctiunile impuse in urma incalcarii ordinelor, unele dintre pedepse fiind chiar mai drastice decat streangul.

In pofida panicii pe care o semanau pretutindeni corsarii, umanitatea lor iesea adeseori la iveala, gestul de a elibera sclavii de pe corabiile atacate si de a-i integra in tagma lor fiind graitor in acest sens. Era de aur a pirateriei a coexistat cu imperialismul, forma de guvernare pe parcursul careia vasele comerciale, doldora de produse, se intersectau pe toate canalele de navigatie. In stramtori si in apropierea danelor, securitatea flotelor era asigurata de nave de razboi, angajate de catre statele semnatare ale acordului privitor la comertul pe mar

Conditiile de trai de pe corabii erau de-a dreptul inumane in secolul al XVII-lea. Marinarii consumau adesea alimente putrezite, in care roiau viermii, iar dupa ce-si terminau stagiul, se intorceau acasa cu forme severe de debilitate. Doi dintre factorii direct responsabili de viata mizera a matelotilor erau marea si comandantul navei. Capeteniile ambarcatiunilor engleze erau recunoscute in acele timpuri pentru brutalitatea cu care-si struneau echipajul.

Este stiut faptul ca indatoririle marinarilor erau mai mult decat impovaratoare, tratamentul care le era aplicat fiind adesea inuman. Daca existau dezertori, acestia erau inlocuiti fara scrupule cu tineri rapiti. In acea perioada, orice pusti care adasta pe inserate la o taverna se putea trezi in zori pe puntea unei astfel de ambarcatiuni. Cu nesperat noroc, ocolit de dizenterie si de alte maladii contagioase, se putea reintoarce acasa dupa 2-3 ani. Multi, insa, sfarseau aruncandu-se de buna voie peste bord.

Ca in orice comunitate, si in cea a marinarilor existau razmerite. De obicei, acestea izbucneau in timp ce se ordona atacarea unor nave ale piratilor. Atunci, in baza unor intelegeri tainuite, mai mult de jumatate din echipaj trecea in tabara corsarilor, luptand alaturi de acestia impotriva fostilor tovarasi.

O alta metoda piratereasca de a pune stapanire pe bunuri necuvenite era obtinerea unor mandate de navigatie false. In asemenea tidule, piratii figurau ca militari care aveau misiunea de a veghea la bunul mers al navigatiei. Dupa ce acestia trageau corabiile ?pe dreapta?, simuland controale de rutina, urma golirea incarcaturii din cala, operatiune ce nu necesita mai mult de cateva ore, data fiind si participarea extraordinara si neconditionata a echipajului pacalit.

In timpul Revolutiei americane, au fost consemnate cele mai multe acte de piraterie camuflate. Razboiul Civil din SUA a avut si el povestea lui in aceasta privinta: piratii sudisti au trimis in larg mai multe vase-capcana, cel mai faimos dintre ele fiind CSS Alabama. Modelul a fost copiat in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial de catre Germania nazista, Hitler ordonand prezenta obligatorie a catorva vase-fantoma in Oceanele Atlantic si Indian.

Insa vremea piratilor nu a apus o data cu era antisemitului suprem. Pirateria pe mare este un fenomen actual si, la fel ca in trecut, pretul platit poate fi chiar marfa transportata, dupa cum pot fi banii sau chiar anumite favoruri politice si administrativ-teritoriale. Profitand de declinul Royal Navy ? divizia de aparare navala a Regatului Unit al Marii Britanii ?, pirateria a redevenit o sursa de profit in sud-estul Asiei, sudul Americii, apele Oceanului Indian si sudul Marii Rosii.
Corabiile desuete de odinioara, acum ancorate doar in vitrinele pasionatilor de navomodelism, au fost inlocuite cu bancuri de barcute rapide, pe care salasluiesc echipaje mici, dotate insa cu arsenal de ultima ora. Principalele lor tinte sunt cargourile cu putine persoane la bord, ambuscate in stramtori, unde posibilitatile de a realiza manevre salvatoare sunt aproape inexistente. In majoritatea cazurilor, este vanat echipajul navei, urmarindu-se apoi incasarea unor recompense semnificative din partea tarii de resedinta al victimelor.

Alteori, scopul retinerii temporare in larg este identificarea seifului ? in care sunt depozitate sumele necesare platirii taxelor portuare de stationare ? si, evident, golirea lui in cel mai scurt timp cu putinta. Sunt cazuri in care echipajul este somat sa ancoreze intr-o rada improvizata de pirati, in scopul revopsirii vasului si al inmatricularii lui false, tocmai pentru a elimina urmele delictului.

Canalul Malacca (situat intre peninsula malaeziana si insula indoneziana Sumatra), Canalul de Suez si Canalul Panama sunt puncte marcate cu verde pe hartile piratilor. Acolo, ei ataca adesea ambarcatiunile iesite in larg. Fiind invers proportionala cu puterea, viteza vasului depinde atat de greutatea proprie, cat si de tonajul maxim admis la incarcare.

Desigur, un pirat iscusit, cu simtul jafului bine dezvoltat, se va orienta catre vapoare cat mai mari ? o provocare cu care se va si mandri in urma revendicarii atacului. Deoarece este mai greu de operat cu ambarcatiuni masive si echipaj numeros, comisionul este si el, implicit, pe masura.

Pirateria contemporana are, totodata, ratiuni politice. Dupa dizolvarea guvernului in Somalia (1991), corsarii din apele inconjuratoare au sechestrat nave ale ONU care transportau intr-acolo ajutoare. Sustinatorii regimului infrant urmareau sa instaureze haosul si panica, jefuind pana si pescadoarele ONU.

In zece ani, incepand din 1993, numarul cazurilor de piraterie care au avut cauze politico-administrative s-a triplat. In primul semestru al anului 2003, au fost consemnate cele mai numeroase atacuri din istoria ultimilor 100 de ani: 234 de sechestrari, 16 morti, 52 de raniti, 193 de ostatici.

In aceeasi perioada a anului 2004, au fost raportate 182 de cazuri, dintre care 50 s-au petrecut in apele indoneziene (tot in statisticile IMB ? International Maritime Bureau ?, din 251 de agresiuni in 2004, 70 au avut loc in zona Malacca). In schimbul eliberarii, corsarii pot pretinde sume exorbitante de bani, autonomie de actiune in anumite arealuri, eliberarea unor ostatici, repatrierea rezidentilor retinuti in alte state si alte favoruri politice.
De multe ori, sabotajul este si el o cauza. Nu in cele din urma, unele dintre tintele vizate sunt petrolierele, asediate, in 2005, de 67 de ori. Bineinteles ca piratii mileniului trei poarta armament de ultima ora, care include, pe langa AK-47, telefoane mobile, GPS-uri, barci cu motor de sute de cai-putere si chiar aruncatoare de grenade, pentru cei ?neascultatori?.

Au existat speculatii potrivit carora piratii au hack-uit pana si comunicatiile realizate prin retelele Inmarsat ? via satelit ? pentru a anticipa ruta vapoarelor. Desigur ca orice actiune desfasurata pe mare este reglementata de legi. In secolul al XVIII-lea, britanicii si olandezii controlau in parte culoarele din Malacca.

Pe atunci, nenumarati pirati se razvrateau impotriva expansiunii colonialiste. Pentru a atenua diferendele, Anglia si Olanda au convenit sa-si imparta teritoriul in mod egal. Prin acest acord, fiecareia dintre parti ii revenea responsabilitatea de a-si aplica legile rezultate in urma lui. La catva timp dupa parafarea intelegerii, linia cu pricina a devenit granita maritima intre Malaezia si Indonezia.

Judecarea, amendarea si condamnarea actelor de piraterie a constituit intotdeauna un subiect delicat in codurile civile. Jurisprudenta nu a putut incadra inca activitatea piratilor intr-o anumita specie de infractiuni, actul in sine petrecandu-se de multe ori in afara teritoriului de resedinta.

Echipajele sunt si ele mixte, compuse din persoane de nationalitati diferite, astfel ca aplicarea unor pedepse colective este de-a dreptul imposibila. In mare parte, sanctiunile se supun clauzei de salvgardare ?extra territorium jus dicenti impune non paretur? (judecarea individului care a comis ilegalitatea in afara tarii de provenienta se poate solda cu impunitatea).

Oricare ar fi pozitia lor in raport cu legea, piratii raman pentru noi niste figuri enigmatice, pline de carisma si de tarie de caracter, intrupari ale aventurierului ideal care locuieste in orice fiinta umana.

FACTS


Piratii si fratii lor
Buccaneers erau botezati piratii care operau in Indiile de Vest. Radacina cuvantului este boucan, care denumea un dispozitiv din lemn ce ajuta la frigerea carnii la soare. Intitulat in spaniola barbacoua, unealta era folosita cu precadere de catre vanatorii francezi (boucaniers). O data ce s-au transformat in pirati, pradatorii au luat cu ei pe ape si denumirea. Cel mai vestit ?buccaneer? a fost Henry Morgan.

Piratii olandezi purtau numele de kaper sau vrijbuiter (instalatori). In limbile engleza si franceza, termenii sunt echivalati prin freebooter, respectiv flibustier, ambele echivalente insemnand pirat. Mai tarziu, englezii au renuntat la propriul termen, imprumutandu-l de la francezi pe cel de filibusters ? aventurieri participanti la revolutiile din America Latina. Acum, filibusters este o notiune aplicata parlamentarului cu limba de lemn.

In Indonezia si Malaezia, corsarii sunt numiti lanun. La origine, lanun insemna calatorie pe mare, termenul devenind ulterior, in secolul al XV-lea, o eticheta pentru infractori.

Cei care actionau in numele guvernului erau numiti corsari. Turcii le-au spus korsan, denumire acceptata peste tot in Orient. Originea cuvantului corsar trebuie cautata in latinescul medieval cursa, care inseamna expeditie.

Picaron este cuvantul ales de catre spanioli pentru nelegiuitii marii. Nu inseamna altceva decat pungas, vagabond, borfas.

Latinescul pirata, din care provine romanescul pirat, dar si englezescul pirate, isi are radacinile, la randu-i, in limba greaca.

Victime si calai
In anul 78 i.Hr., Iulius Cezar a poposit pe insula greceasca Rhodos pentru a studia tehnica oratoriei. Trei ani mai tarziu, piratii l-au rapit si au cerut rascumparare pentru a-l elibera. Odata scapat din captivitatea acestora, Cezar a format o armata si s-a razbunat, rastignindu-i pe faptasi.

Corsarii irlandezi atacau constant vasele comerciale romane.

Sfantul Patrick (cel care le prilejuieste irlandezilor, an de an, sarbatoarea omonima) a fost rapit si apoi facut sclav de catre corsarii roscovani.

Vikingii nu erau altceva decat pirati nordici care jefuiau insulele britanice si teritoriile europene.

In 937, piratii irlandezi s-au aliat cu cei scotieni, cu vikingii, cu galezii si cu triburile pictilor (nordul Scotiei), pentru a cuceri Anglia. Fiul regelui Edward, Athelstan, le-a zadarnicit intentiile.

Sir Peter James Blake, unul dintre favoritii probelor de yachting, a fost ucis de catre piratii brazilieni in timpul unei expeditii desfasurate de acesta in America de Sud (2001).

Ultraluxosul vas de croaziera Seabourn Spirit a fost atacat in noiembrie anul trecut in apropierea coastelor Somaliei.
Accesoriile unui pirat
Garderoba total neasortata. Hainele au indeobste masuri improprii, iar coloritul le este pestrit sau inchis.

Peticul de piele aplicat pe unul dintre ochi, chiar daca impricinatul vede cu ambii. Initial, acesta era folosit de catre cei care chiar isi pierdusera vederea in bataliile purtate pe mare. Incet-incet, a devenit un obiect simbolic.

Una bucata picior din lemn, substituent pentru cel original, lasat amintire pe una dintre ambarcatiunile supuse.

Mana-carlig, vezi Captain Hook, vezi Peter Pan, vezi romancierul scotian Matthew Barrie.

Cercel din aur, a la Nicoleta Luciu.

Bandan (esarfa purtata pe cap, a nu se confunda cu keffiyeh) cu multe buline.

Papagal pe umar.

Barba, cicatrici si varii echimoze dobandite in lupte.

Ochean, palarie cu boruri in trei colturi.

Mult, mult rom.

Piratii in muzica
»Johnny Kidd and the Pirates a fost o trupa britanica ai carei componenti performau live, cu esarfe pe ochi.

»Keith Moon, tobosarul formatiei The Who, a fost un fan infocat al lui Robert Newton, interpretul lui Long John din ecranizarea Insula comorilor a celor de la Disney.

»Running Wild este probabil singura formatie ?pirate metal? care, de la infiintare si pana-n zilele noastre, are texte despre pirati.

»Adam Ant ? unul dintre protejatii lui Malcolm McLaren (promotorul Sex Pistols) ? a intitulat o piesa Jolly Roger ? steagul negru cu cap de mort arborat pe puntea vaselor cu pirati (numele provine din frantuzescul joli rouge, intrucat initial steagurile piratilor erau rosii).

In 1986, The Beastie Boys au inchinat un cantec stilului de viata al piratilor. Melodia Rhymin? and Stealin? se gaseste pe albumul Licensed to Ill.

Muzicianul si, totodata, comedianul contemporan Voltaire a ilustrat cu umor rivalitatea dintre miturile piratilor si cele ale vampirilor, in cantecul Vampire Club, de pe albumul Boo Hoo.

Piratii in operele de fictiune

Capitanul Hook, din romanul Peter Pan ? imaginea tipica a piratului de odinioara. Principala sa arma era contondentul carlig de la mana dreapta.

Horatio McCallister, celebru, in serialul de animatie The Simpsons, pentru interjectia ?Yarrr!?.

Personajul Jack Sparrow, nimeni altul decat Johnny Depp, din Piratii din Caraibe. Multe dintre fetele care au vazut filmul si-au tapetat camera cu afisul filmului, in care, desigur, in prim-plan era tot interpretul lui Donnie Brasco.

Long John Silver a devenit unul dintre corsarii-etalon ai literaturii gratie lui Robert Louis Stevenson, autorul romanului Treasure Island (Insula comorilor) si cel care a fixat in imaginarul colectiv cateva dintre instrumentele-cult ale piratilor: hartile, esarfa de pe ochi si papagalul de pe umar.

Sandokan, hibridul pirat-tigru malaezian, intruchipat de catre actorul indian Kabir Bedi.
Tag-uri: Pirateria