Prima pagină D:News

Dezvăluiri tulburătoare: documente declasificate arată cât de aproape am fost de cel de-al Treilea Război Mondial

11.05.2013 | ● Vizualizări: 742
Mai multe documente ce au fost declasificate de curând dezvăluie că SUA şi Marea Britanie au fost foarte aproape de a provoca Uniunea Sovietică să lanseze un atac nuclear.     (Foto: Shutterstock.com) + zoom
Galerie foto (1)

Mai multe documente ce au fost declasificate de curând dezvăluie că SUA şi Marea Britanie au fost foarte aproape de a provoca Uniunea Sovietică să lanseze un atac nuclear.

Documentele declasificate datorită legii FOIA (Freedom of Information Act) dezvăluie că un exerciţiu de război major, Operaţiunea Able Archer, ce a fost desfăşurat în noiembrie 1983 de SUA şi de aliaţii săi NATO, a fost atât de convingător încât i-a făcut pe ruşi să creadă că este posibilă lansarea unui atac nuclear asupra teritoriului său.

Atunci când serviciile de informaţii au informat-o pe Margaret Thatcher, premierul Marii Britanii, despre reacţia sovieticilor la exerciţiul de război, „Doamna de Fier” a ordonat oficialilor săi să discute cu americanii pentru a se asigura că o astfel de greşeală nu va mai fi niciodată repetată. 

Documentele au fost obţinute de Peter Burt, directorul NIS (Nuclear Information Service), o organizaţie ce pledează împotriva proliferării nucleare. Burt afirmă că documentele arată cât de periculos devenise Războiul Rece pentru ambele părţi.

„Aceste documente reliefează un moment pivotal în istoria modernă – punctul în care guvernul Thatcher, alarmat de această întâmplare, a realizat că Războiul Rece trebuie încheiat şi a început procesul de convingere a aliaţilor americani de acest lucru”, spune Burt.

Războiul Rece este uneori descris drept o situaţie stabilă de împărţire a puterii între est şi vest, dar evenimentul Able Archer arată că, de fapt, a fost vorba despre o perioadă şocant de periculoasă, când lumea a fost aproape de o catastrofă nucleară în mai multe rânduri”, a comentat Burt.

Able Archer, ce a implicat 40.000 de trupe SUA şi NATO deplasându-se de-a lungul Europei occidentale, coordonate cu ajutorul sistemelor de comunicare codate, pornea de la un scenariu în care Forţele Albastre (NATO) îşi apărau aliaţii după ce Forţele Portocalii (ţările din Pactul de la Varşovia) trimiseseră trupe în Iugoslavia în urma unui tumult politic. Forţele Portocalii invadaseră apoi Finlanda, Norvegia şi eventual Grecia. Pe măsură ce conflictul se intensificase, un război convenţional devenise unul ce implica arme chimice şi nucleare.

Luna trecută, Paul Dibb, fost director al Australian Joint Intelligence Organisation, a sugerat că jocul de război din 1983 a reprezentat o ameninţare mai mare la adresa omenirii decât criza rachetelor din Cuba din 1962. „Able Archer ar fi putut declanşa cea mai mare catastrofă nedorită, pentru că atât SUA, cât şi URSS aveau armele nucleare gata de lansare, şi erau mult mai devastatoare decât cele disponibile în 1962”, a comentat Dibb.

Exerciţiul militar a avut loc în contextul unor tensiuni sporite la nivel internaţional. În septembrie 1983, ruşii doborâseră un Boeing 747 al Korean Airlines, omorând toţi cei 269 de oameni aflaţi la bord, după ce avionul intrase din greşeală în spaţiul aerian sovietic. Anumite dovezi sugerează că ruşii au crezut că avionul spiona pentru americani.

Tot în cursul acelui an, preşedintele SUA, Ronald Reagan, a ţinut un discurs intens mediatizat în care a descris Uniunea Sovietică drept „imperiul răului” şi a anunţat planuri de construire a iniţiativei de apărare „Star Wars”. Nivelul de încredere între SUA şi URSS era la un prag minim, iar ambele ţări erau cu „degetul pe trăgaci”.

La debutul Able Archer, Kremlinul a dat instrucţiuni ca o duzină de avioane din Germanie de Est şi Polonia să fie dotate cu arme nucleare. În plus, aproximativ 70 de rachete SS-20 (RT-21M Pioner) au intrat în stare de alertă sporită, iar submarinele sovietice dotate cu rachete balistice cu încărcătură nucleară au fost trimise sub gheaţa arctică, pentru a evita să fie detectate.

Forţele NATO au crezut iniţial că reacţia sovietică era pur şi simplu un exerciţiu de război al URSS. Totuşi, documentele clasificate dezvăluie cât de aproape au fost ruşii să creadă că exerciţiul NATO era un preludiu pentru un atac nuclear asupra URSS.

Un raport clasificat al Joint Intelligence Committee (JIC) din Marea Britanie, scris imediat după exerciţiu, notează observaţia unui oficial care spunea că „nu putem elimina posibilitatea că măcar o parte din ofiţerii şi oficialii sovietici au interpretat greşit Able Archer 83 drept o ameninţare reală”. Secretarul Cabinetului de la acea vreme, Sir Robert Armstrong, i-a comunicat lui Margaret Thatcher că reacţia sovieticilor nu părea să fie un exerciţiu militar, „deoarece a avut loc în timpul unei sărbători importante, a luat forma unei activităţi militare normale şi era limitată geografic la zona în care avea loc exerciţiul NATO”.

Armstrong i-a spus lui Thatcher că reacţia Moscovei „arată îngrijorarea URSS că NATO ar putea lansa un atac surpriză sub camuflarea unor exerciţii militare”. Documentele declasificate arată că Thatcher era atât de îngrijorată de ceea ce i-au spus oficialii britanici încât le-a ordonat să „afle ce se poate face pentru a elimina pericolul ca, printr-un calcul greşit, Uniunea Sovietică să înţeleagă greşit intenţiile occidentalilor şi să reacţioneze excesiv”. De aceea, premierul britanic le-a ordonat oficialilor să „ia în calcul în mod urgent metode prin care să comunice cu americanii şi să afle cum să clarifice temerile sovieticilor în ceea ce priveşte un atac surpriză al NATO”.

Documentele secrete arată că, drept reacţie, Ministerul Apărării britanic şi Ministerul de Externe au elaborat un document prin care propuneau SUA ca „NATO să informeze Uniunea Sovietică în mod curent despre activitatea exerciţiilor militare ce implică arme nucleare”.

Informaţiile au fost împărtăşite cu Reagan, care se pare că a fost convins de argumentaţie şi a devenit deschis detentei între SUA şi URSS.

Totuşi, Burt subliniază că sfârşitul războiului rece nu înseamnă că riscurile au dispărut. „Deşi Războiul Rece s-a încheiat acum peste 20 de ani, mii de arme nucleare sunt încă active în uzul ţărilor ce dispun de acestea. Continuăm să ne înfruntăm cu riscuri inacceptabil de mari şi vom continua să facem acest lucru până când vom lua măsurile necesare pentru a elimina aceste arme extraordinar de periculoase”, a concluzionat Burt.

Sursa: The Guardian