ADHD în viața de zi cu zi: ce îngreunează concentrarea și ce ajută, concret

Pentru multe persoane cu ADHD, problema nu este lipsa de dorință de a se concentra, ci dificultatea reală de a susține atenția în mod constant, zi de zi. Neuroștiința explică de ce acest efort este mai solicitant și, mai important, ce strategii pot ajuta creierul să funcționeze mai eficient în viața de zi cu zi.

Una dintre explicațiile centrale ale dificultăților de concentrare în ADHD ține de modul în care funcționează sistemul dopaminergic. Dopamina este implicată în motivație și recompensă, iar în ADHD disponibilitatea ei diferită face ca sarcinile fără stimulare imediată să fie mult mai greu de susținut.

• Cele mai consumate băuturi din lume au un efect crucial pentru sănătatea oaselor noastre
• Secretul succesului s-ar putea ascunde în creier, arată o nouă cercetare

Diferențele structurale și funcționale ale cortexului prefrontal, regiunea implicată în funcțiile executive, explică dificultățile de planificare, organizare și reglare emoțională întâlnite frecvent în ADHD. Aceste particularități nu reflectă lipsa de efort, ci un mod diferit de maturizare și funcționare cerebrală.

Studiile de neuroimagistică arată că rețeaua de mod implicit (DMN) este mai activă în ADHD chiar și în timpul sarcinilor care cer concentrare, ceea ce contribuie la distragere și dificultatea de a menține atenția susținută.

De aici apare și o altă idee importantă, și anume, concentrarea nu este doar o alegere conștientă, ci rezultatul unui mecanism chimic și structural care funcționează diferit la fiecare individ.

Printre aceste strategii se numără terapia cognitiv-comportamentală, care îi ajută pe pacienți să identifice tiparele de gândire negativă și să își creeze rutine mai eficiente. De exemplu, o persoană cu ADHD care tinde să amâne poate învăța să își împartă sarcinile mari în pași mici și clari, folosind liste vizibile sau alarme pe telefon pentru a rămâne pe direcție. Alt exemplu este exersarea unor tehnici de restructurare a gândurilor: în loc să creadă „nu voi reuși niciodată să termin acest proiect”, pacientul învață să își spună „pot începe cu primul pas și să fac progrese treptat”. De asemenea, CBT poate introduce exerciții practice pentru gestionarea impulsivității, cum ar fi pauze scurte de respirație sau reguli autoimpuse de tipul „așteaptă zece secunde înainte să răspunzi la un mesaj sau la un impuls”. În timp, aceste mici ajustări devin obiceiuri care reduc stresul și cresc sentimentul de control.

Un rol deosebit de important îl poate avea și tratamentul medicamentos. Sub supravegherea unui medic specialist, stimulente precum metilfenidatul sau amfetaminele sunt uneori prescrise pentru a crește nivelurile de dopamină și norepinefrină din creier, ceea ce poate duce la o mai bună concentrare și la reducerea impulsivității. Pentru unii pacienți, aceste medicamente reprezintă o componentă esențială a tratamentului, ajutându-i să își gestioneze mai bine viața de zi cu zi, fie că este vorba despre performanța profesională sau despre relațiile personale. Totuși, medicația nu este singura soluție și nici nu se potrivește tuturor. Abordările eficiente includ adesea o combinație între tratament medicamentos, terapie și adaptări practice în rutina zilnică. Exercițiul fizic regulat, care stimulează producția de neurotransmițători, s-a dovedit a fi un aliat valoros, îmbunătățind nu doar concentrarea, ci și starea de spirit.

Diferențele dintre creierul tipic și cel cu ADHD nu ar trebui privite doar ca un handicap. Mulți specialiști subliniază faptul că aceleași particularități care fac dificilă concentrarea pe sarcini plictisitoare pot stimula creativitatea, gândirea laterală și capacitatea de a găsi soluții neconvenționale. Asta înseamnă că, odată înțeles și gestionat, ADHD poate fi și o sursă de resurse neașteptate.

Înțelegerea neuroștiinței ADHD este un pas necesar către empatie și sprijin real. Dacă știm că această tulburare are la bază mecanisme biologice clare, putem privi persoanele afectate cu mai multă răbdare și respect, în loc să le judecăm pentru ceea ce nu pot controla. În același timp, putem oferi soluții adaptate, fie că este vorba de intervenții terapeutice, de adaptări în mediul educațional sau profesional, fie de sprijin în familie.

ADHD nu se rezumă la dificultăți de atenție, ci la modul în care o persoană este nevoită să își construiască viața în jurul unui creier care funcționează diferit. Atunci când strategiile sunt adaptate acestui mod de funcționare, respectiv prin terapie, medicație acolo unde este necesar și ajustări realiste ale rutinei, concentrarea devine mai accesibilă, iar efortul zilnic mai ușor de gestionat. Înțelegerea nu rezolvă totul, dar este primul pas către soluții care chiar funcționează.

Surse:

https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10501041/

https://childmind.org/article/how-is-the-adhd-brain-different/

Vă mai recomandăm să citiți și:

De ce creierul preferă să țină minte gândurile și experiențele negative?

De ce bărbații sunt mai expuși la probleme ale inimii și creierului în cazul bolilor renale?

Cinci moduri în care microplasticele îți pot afecta creierul

Creierul uman încă bate Inteligența Artificială, confirmă noi cercetări