Cine au fost druizii? Druidul era un membru al clasei instruite din rândul celților antici, îndeplinind roluri de preot, profesor și judecător.
Cine au fost druizii? Cele mai vechi mențiuni despre druizi datează din secolul al III-lea î.e.n. Numele lor ar putea proveni dintr-un cuvânt celtic care înseamnă „cunoscătorul stejarului”. Despre druizi se știu puține lucruri cu certitudine, deoarece nu au lăsat în urmă însemnări proprii.
Potrivit lui Iulius Cezar, principala sursă de informații despre druizi, în Galia existau două categorii de bărbați bucurându-se de mare prestigiu: druizii și nobilimea (equites). Cezar relata că druizii se ocupau de sacrificiile publice și private, iar mulți tineri veneau la ei pentru a primi educație.
Ei judecau conflictele publice și private și stabileau pedepsele. Cei care nu se supuneau hotărârilor lor erau excluși de la sacrificii, sancțiune considerată cea mai gravă dintre toate. Un druid era desemnat conducător, iar după moartea acestuia era ales un succesor; dacă mai mulți aveau merite egale, alegerea se făcea prin vot, deși uneori se ajungea la violență armată. O dată pe an, druizii se adunau într-un loc sacru de pe teritoriul carnuților, considerat centrul întregii Galii, unde erau soluționate toate disputele juridice.
Cezar mai consemna că druizii nu participau la războaie și nu plăteau tribut. Datorită acestor privilegii, mulți i se alăturau ordinului de bunăvoie sau erau trimiși de familii. Studiile lor includeau poezie veche, filosofie naturală, astronomie și mitologia zeilor, iar pregătirea putea dura până la 20 de ani.
Se spunea că druizii credeau în nemurirea sufletului și în trecerea acestuia, după moarte, dintr-un trup în altul. Scriitorii romani afirmau, de asemenea, că druizii practicau sacrificii umane pentru cei grav bolnavi sau aflați în pericol de moarte în luptă. Uneori erau arse structuri uriașe din nuiele, umplute cu oameni vii; deși erau preferați infractorii, în lipsa acestora erau sacrificați și nevinovați, explică Britannica.
Deși Cezar este autoritatea principală, se crede că o parte din informațiile sale provin de la filosoful stoic Poseidonios, ale cărui relatări sunt adesea confirmate de saga irlandeze medievale timpurii. Acestea confirmă și adunarea anuală a druizilor, precum și alegerea unui arhidruid.
La început, ritualurile aveau loc în poieni din pădure, clădirile sacre fiind folosite abia mai târziu, sub influența romană. Druizii au fost suprimați în Galia de către romani în timpul lui Tiberius (14-37 e.n.) și probabil puțin mai târziu în Britania.
În Irlanda, și-au pierdut funcțiile sacerdotale odată cu creștinismul, supraviețuind ca poeți, istorici și judecători. Mulți cercetători consideră că brahmanul hindus din Orient și druidul celtic din Occident reprezintă supraviețuiri paralele ale unui vechi cler indo-european. Interesul pentru druizi a renăscut periodic, mai ales în secolul al XIX-lea, în perioada romantică, când au apărut diverse mișcări care revendicau credințe druidice în Marea Britanie și în Statele Unite.
Matriarhatul este complet pierdut? Ce ne spune știința despre rolul femeilor în preistorie
Intestinul unei mumii mexicane a dezvăluit o lume microbiană antică uimitoare
Mormintele primilor creștini din Polonia, scoase la lumină lângă o așezare medievală
Nava Endurance a lui Shackleton nu era construită pentru expediții polare, relevă o nouă analiză