În sfârşit, misterul a fost desluşit: cum creează creierul experienţele extracorporale?

Descoperirile prezentate recent în cadrul întâlnirii Society for Neuroscience indică regiunile din creier care sunt active atunci când o persoană are o experienţă în afara corpului. 

Studii recente au indicat că în creier sunt incorporate informaţii transmise de mai multe simţuri cu scopul de a crea senzaţia de deţinere a corpului. Cu toate acestea este neclar cum reuşeşte creierul să perceapă locaţia corpului în spaţiu. 

• Dispariția sufrageriei. Cum trăiesc tinerii fără spații comune și ce pierd odată cu ele
• Cum să fii o gazdă sau un musafir bun în sezonul sărbătorilor?

În noul studiu, care momentan nu a fost publicat într-un jurnal ştiinţific, participanţii au fost rugaţi să stea într-un RMN în timp ce purtau un dispozitiv numit head-mounted display (prescurtat HMD, dispozitivul este un fel de cască ce dispune de un ecran optic în faţa ochilor). Cu ajutorul HMD-ului, subiecţii vedeau imagini ce păreau a fi înregistrate prin ochii unei alte persoane ce stătea întinsă într-un colţ al camerei de scanare având capul fie paralel cu peretele, fie perpendicular pe el. 

Oamenii de ştiinţă de la Institutul Karolinska, din Suedia, au atins în mod repetat fiecare individ cu un obiect, atingând simultan şi copul ce se vedea prin dispozitivele HMD. În acest fel, participanţii aveau iluzia că trupul pe care îl vedeau prin dispozitiv era al lor. 

Pentru a accentua iluzia, oamenii de ştiinţă au folosit un cuţit cu care ameninţau corpul care se vedea pe ecran. În tot acest timp, ei măsurau răspunsul galvanic al pielii participanţilor sau capacitatea ei de a conduce electricitate (oamenii transpiră mai mult atunci când sunt speriaţi). În urma acestor experimente s-a constatat că răspunsul galvanic a fost mai mare atunci când corpul observat de participanţi prin dispozitivele HMD era ameninţat. 

Cu alte cuvinte, în timp ce participanţii experimentau o iluzie, cortexul parietal şi cel premotor se activau. Aceste zone sunt implicate în integrarea informaţiei senzoriale şi planificarea mişcărilor corpului. Mai mult, nivelul de activitate cerebrală corespundea cu cât de puternică era iluzia. Acest lucru sugerează că aceste regiuni din creier sunt importante pentru producerea unui sentiment de deţinere a corpului.

De asemenea, oamenii de ştiinţă au examinat care părţi din creier reprezentau locaţia unei persoane şi direcţia. Folosind algoritmi care analizau modelele din creier, specialiştii au descoperit că, pe lângă cortexul parietal, şi hipocampul (o regiune critică pentru memorie) era implicat în producerea informaţiilor privitoare la locaţie. 

Aceste descoperiri sugerează că ai noştri creieri se bazează pe o interacţiune complexă a informaţiilor provenite de la simţuri diferite, cu scopul de a produce senzaţia omului de a deţine un corp. 

Sursa: Live Science