Cucerirea romană nu a fost atât de benefică pe cât se credea. Ce au adus cu ei renumiţii centurioni

Cercetători ai Departamentului de Arheologie şi Antropologie, Universitatea din Cambridge, Marea Britanie, au studiat sisteme de canalizare, gropi de gunoi şi morminte romane, pentru a observa impactul pe care l-a avut procesul de romanizare asupra zonelor cucerite din Europa, Orientul Mijlociu şi Africa de Nord. Oamenii de ştiinţă au aflat că nici băile publice, dar nici latrinele sau fântânile nu i-au protejat pe romani de infecţiile cu paraziţi.

În mod surprinzător, observaţiile făcute asupra latrinelor şi mormintelor antice au arătat că paraziţii intestinali erau mult mai prezenţi în viaţa romanilor, faţă de perioadă Epocii Fierului şi nu invers, aşa cum se ştia până de curând. „Se pare că tehnologiile sanitare introduse de romani nu erau atât de eficiente pe cât am fi crezut”, a declarat arheologul britanic Piers Mitchell.

• Cum s-a transformat prietenia dintre I.G. Duca și Constantin Stere într-o relație dușmănoasă?
• Test de cultură generală. Cât de veche este specia Homo sapiens?

Cercetătorul a descoperit că cei mai răspândiţi paraziţi intestinali în rândul populaţiei Imperiului Roman erau viermele bici (Trichuris trichiura) şi viermele rotund (Ascaris lumbricoides). Ambele microorganisme se transmit prin contaminarea alimentelor sau a fecalelor. Un alt parazit identificat a fost Entamoeba histolytica, responsabil de răspândirea dizenteriei.

Descoperirea făcută de arheologii britanici este mai mult decât surprinzătoare, deoarece romanii erau cunoscuţi pentru faptul că se îmbăiau în mod regulat şi foloseau latrine cu flux continuu de apă. „Aceste tehnologii nu erau ineficiente. Trebuie, însă, ştiut faptul că sistemele sanitare din perioada romană nu contribuiau în mod semnificativ la starea sănătăţii populaţiei, aşa cum se credea până acum”, a adăugat Mitchell.

Una dintre explicaţiile date de către oamenii de ştiinţă se referă la regularitatea cu care deşeurile umane erau curăţate de pe străzi şi transportate în afara aşezărilor. „Fecalele umane, dar şi cele animale erau folosite adesea pentru a fertiliza câmpurile cultivate. Acest proces ar fi putut duce la infestarea cu paraziţi a produselor de provenienţă agricolă”, a mai spus cercetătorul britanic.

Medicii din perioada romană, cum a fost, de exemplu, Galen (130 – 210 î.Hr.), aveau cunoştinţe despre existenţa paraziţilor intestinali. În acest sens, celebrul medic era de părere că aceste microorganisme dăunătoare omului se formează în mod spontan din materia intrată în stare de putrefacţie, în condiţii de temperaturi ridicate.

Sursa: discovery.com