Prima pagină Istorie

Regele Decebal din Cazanele Dunării. Istoria din spatele celei mai mari şi mai spectaculoase statui din Europa

Mihaela Stoica | 10.04.2017 | ● Vizualizări: 24683

Una dintre cele mai spectaculoase porţiuni ale Dunării se află în celebrele Cazane, aflate lângă Drobeta Turnu Severin. Pe aceste stânci, cu înălţimi de peste 200 de metri, se ridică o statuie spectaculoasă: chipul lui Decebal, marele rege al dacilor.

Sculptată în stâncă, statuia impozantă care îi fascinează pe toţi cei care ajung în zonă pare veche de sute de ani. A fost inaugurată, însă, în urmă cu 13 ani de către cunoscutul om de afaceri Iosif Constantin Drăgan, pasionat de istorie, care susţinea că identitatea culturală a românilor se defineşte în special prin originea noastră daco-tracă.

Americanii de la Business Insider au inclus-o, în urmă cu câţiva ani, în topul celor mai spectaculoase statui din lume.

Statuia lui Decebal din zona cataractelor de la Cazanele Mici (golful Mraconia), unde Dunărea măsoară în adâncime 120 de metri, este cea mai înaltă sculptură din Europa. Are cu doar şase metri mai puţin decât Statuia Libertăţii, cu opt mai mult decât monumentul lui Christos din Rio de Janeiro, dar cu aproximativ 10 metri mai mult decât înălţimea legendarului Colos din Rhodos.
 
Statuia lui Decebal este înaltă de 40 de metri şi lată de 25 de metri. Lungimea ochilor este de 4,3 metri. Nasul, care a creat probleme sculptorilor din cauza fisurării blocului imens de piatră, a ajuns să măsoare la finalul lucrărilor şapte metri în lungime şi 4 metri în lăţime. Sub faţa lui Decebal se găseşte o inscripţie în latină: "DECEBAL REX - DRAGAN FECIT" ("Regele Decebal - făcută de Drăgan").
 
Construcţia statuii a durat 10 ani şi a fost realizată de 12 alpinişti-sculptori coordonaţi de sculptorul orşovean Florin Cotarcea. Lucrările au început în 1994, iar condiţiile au fost extrem de periculoase din cauza înălţimii şi a viperelor. S-a început cu defrişarea copacilor care împădureau stânca, au urmat curăţarea rocilor şi a stâncilor masive, extrem de periculoase pentru cei care au lucrat. Echipa s-a împărţit în două, lucrând în ture de şase ore. De la baza stâncii până la schelă, alpiniştilor le lua o jumătate de oră să se caţere. Aceştia au lucrat timp de şapte luni în fiecare an, până în 2004. Toate uneltele de lucru au fost transportate cu barca, iar sculptorii-alpinişti au dus în spinare saci şi cu 40-50 de kilograme de materiale. 
 
În cei 10 ani de lucrări au avut loc şi accidente: unul dintre lucrători a fost muşcat de o viperă, iar alţi cinci au căzut în gol cu tot cu schelă. Din fericire nu au existat victime.
 
Lucrarea a costat peste un milion  de dolari, iar sculptorul Florin Cotarcea a afirmat că este realizată în proporţie de 60% din planul ei iniţial agreat cu Iosif Constantin Drăgan. Omul de afaceri s-a îmbolnăvit, iar lucrările s-au sistat în 2004. 
 
Născut la Lugoj, în 1917, Iosif Constantin Drăgan a terminat Dreptul la Universitatea din Bucureşti, iar în anul 1941 a obţinut o bursă de studii în Italia, la Universitatea din Roma, unde a studiat ştiinţe politice şi economie. Susţinător al mişcării legionare în perioada interbelică şi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Drăgan s-a înţeles bine şi cu Ceauşescu. Există voci care susţin că ultranaţionalismul impus de dictatorul comunist ar fi fost inspirat de Drăgan.