Prima pagină Natură

Dogul de Tibet şi legendele celei mai scumpe rase de câini din lume

Nicu Pârlog | 21.05.2013 |
Mastif tibetan campion     + zoom
Galerie foto (8)

Dogul de Tibet, sau mastiful tibetan, cum mai este denumit, este o rasă de câini unică şi magnifică. Este un protector înnăscut al casei şi stăpânilor, precum şi o prezenţă greu de uitat odată ce ajungi în preajma vreunui exemplar. În ţinuturile sale de origine, în îndepărtatul Tibet, acest vajnic gardian este încă folosit la paza turmelor, a caselor şi a templelor. Este una dintre cele mai vechi rase de câini din lume, iar cercetătorii consideră că acest câine deosebit se află la originea majorităţii câinilor de talie mare şi de tip „dog” sau mastiff. Este o rasă cu adevărat coborâtă din legende, o apariţie din alte timpuri şi, nu în ultimul rând, una dintre cele mai scumpe rase de câini din lume.

Paznicul lui Padmasabhava

Dogul tibetan este o rasă străveche care a rămas (cel puţin în cazul exemplarelor izolate care mai trăiesc astăzi în Tibet) în general neschimbată de-a lungul secolelor. La acest aspect deosebit de important pentru conservarea caracterului unic al rasei, a contribuit izolarea geografică a platoului tibetan.

Primele referinţe despre mastifii de pe Acoperişul Lumii ne parvin prin intermediul celebrului călător Marco Polo, care notează în scrierile sale despre nişte „câini mari cât măgarii, cu voci puternice ca ale leilor”. Alte surse chineze  încă mai vechi amintesc despre nişte câini uriaşi trimişi  din Tibet sub formă de daruri către împăraţii chinezi.
 
Oricum, adevărul este că această rasă are o vechime milenară, după cum o demostrează resturile osteologice descoperite în diferite ere, precum şi picturile străvechi din templele şi cărţile vechi tibetane şi chinezeşti. Este posibil ca străvechiul dog tibetan să îşi tragă existanţa chiar din perioada Epocii Bronzului.
 
Stampă veche chineză care prezintă un dog tibetan    
 
Tot mai mulţi cercetători îl consideră, alături de ciobănescul de Asia Centrală, drept câinele din care au provenit toate rasele de molossoizi, în special cei cu blană lungă, precum mastiful spaniol, mastiful de Pirinei, câinele de Saint-Bernard, ciobănescul caucazian, leonberger-ul şi multe altele. Tibetul şi-a deschis relativ târziu porţile lumii exterioare, un argument în plus pentru selecţionarea şi dezvoltarea izolată şi neschimbată a acestei rase de câini puţin cunoscută.
 
Primii occidentali care au intrat în contact cu aceşti câini au fost fascinaţi instantaneu de înfăţişarea şi caracterul lor deosebit. În anul 1820, regele George IV al Angliei avea deja un dog tibetan în colecţia sa de câini. În anul 1847, Lordul Hardinge, vicerege al Indiei, îi trimitea în dar reginei Victoria un câine uriaş din Tibet, denumit Bhout.
 
 
Interesul pentru rasă a crescut subit în Anglia, astfel încât aceşti câini apar tot mai des în concursurile canine de profil, iar englezii sunt cei care au standardizat în permieră rasa. În ţinuturile sale de origine rasa este iubită şi apreciată. Tibetanii sunt extrem de religioşi, iar budismul Vajrayana este încă foarte popular în ciuda deceniilor de propagandă ateistă impuse de Beijing după invadarea şi anexarea acestei ţări cu regim teocrat prin tradiţie.
 
Într-o legendă locală se spune că Padmasambhava, nimeni altul decât sfântul care a introdus budismul din India în Tibet, a fost vegheat şi apărat pe parcursul întregii sale vieţi petrecute în Tibet de către un astfel de câine...
 
Bonomul violent
 
Fiecare mastif tibetan are propria sa personalitate, dar în general aceşti câini sunt deosebit de protectori şi au un comportament extrem de teritorial. Sunt calmi şi foarte iubitori cu copii. Sunt foarte inteligenţi, învaţă repede, dar se plictisesc la fel de repede şi au un caracter independent.
 
Deseori sunt foarte gălăgioşi pe timpul nopţii, când sunt atenţi la orice zgomot sau mişcare. Spre deosebire de alte rase de câini de talie mare, care au o durată relativ scurtă de viaţă, dogii tibetani trăiesc în medie 15 ani.
 
Mastif tibetan la un concurs de selecţie canină din Polonia    
 
Nu sunt nişte câini agitaţi care să aibă nevoie imperioasă de mişcare sau activitate fizică intensă. Din contră, ei tind să-şi conserve energia, fără a deveni însă nişte câini leneşi.
 
Fiind o rasă selecţiontă şi pentru paza teritoriului, dogii tibetani îşi păstrează energia pentru momentele critice, atunci când devin incredibil de explozivi şi agresivi. Chiar şi exemplarele selecţionate în ultimele decenii în Occident au nevoie de socializare de la o vârstă fragedă, precum şi de un dresaj de bază.
 
Unitate canina din cadrul poliţiei chineze in timpul unei defilări şi prezentări a rasei    
 
Există o mare diferenţă de comportament între exemplarele din Tibet, Nepal, Bhutan sau Mongolia şi cele care provin din canise europene şi americane, unde câinii au fost selecţionaţi mai mult pe baza criteriilor fizice. Crescut iniţial pentru a păzi turmele de oi, capre şi yaci de atacurile lupilor şi leoparzilor, sau pentru paza locuinţelor, dogii tibetani din ţinuturile lor de baştină au încă ferocitatea şi dârzenia câinilor care i-au impresionat pe exploratorii şi călătorii din vechime.
 
Câinii din Tibet sunt deosebit de agresivi şi feroce cu oricine se apropie de turma sau casa pe care o au în pază. Pentru a le spori agresivitatea, tibetanii îi ţineau legaţi cu lanţuri de la vârste fragede, eliberându-i doar pe timpul nopţii. Primii exploratori moderni ai Tibetului au scris despre sate întregi păzite de un singur câine, a cărui agresivitate exagerată ţinea departe orice vizitator nepoftit, fie el patruped sau om.
 
Portretul unei legende canine
 
Textele vechi tibetane relatează despre două mari tipuri de mastifi, aşa numit-ul Do-khy sau câinele de lanţ, într-o traducere aproximativă, şi Tsang-khy, câinele care păzea templele şi lamaseriile. Acesta din urmă era mai mare, mai masiv şi cu mai multe cute faciale decât Do-khy, câinele nomazilor, folosit în special la paza turmelor şi a satelor.
 
Oricum, când occidentalii au standardizat rasa, au încrucişat şi au înmulţit între ei orice tip de dog tibetan pe care reuşeau cu greu să-l importe, astfel încât câinii de astăzi din canisele occidentale sunt din nou diferiţi de cei din China actuală.
 
Sunt câini de talie mare, masculii având în medie înălţimea de 80 centimetri la umeri, iar exemplarele care depăşesc greutatea de 70 kilograme nu sunt deloc rare. Sunt câini rezistenţi şi primitivi prin definiţie.
 
Spre deosebire de marea majoritatea a raselor de câini, la care femelele au două cicluri de ovulaţie anual, căţelele de dogi tibetani intră în călduri o singură dată pe an, precum lupoaicele şi alte canide sălbatice.
 
Pui de mastif tibetan pe meleagurile sale natale    
 
Înfăţişarea sa este caracterizată şi de blana lungă şi groasă.
 
Culoarea variază de la negru complet la diverse nuanţe de roşcat, bej şi gri, cea mai des întâlnită fiind aşa numită „culoare de rottweiler”, adică colorit de fond negru cu „pete de foc” pe bot, sprâncene, piept, abdomen şi interiorul membrelor.
 
Experţii, precum şi cei care au studiat această rasă, susţin că dogul tibetan nu este o rasă recomandată celor care nu au mai avut niciodată un câine. Şi asta nu neapărat din cauza temperamentului său care poate deveni instabil, ci datorită comportamentului său deosebit şi nevoilor speciale ale rasei. De asemenea, sterilizarea masculilor şi a femelelor duce le modificări importante în textura şi funcţionalitatea blănii.
 
Cel mai scump câine din lume
 
Acest „Leu al Tibetului”, cum mai este denumit în China, a revenit în atenţia iubitorilor de câini odată cu imensul boom economic chinez, fenomen care a dus în ultimii ani la apariţia unei pături de oameni de afaceri bogaţi.
 
Astfel se prezintă şi cazul lui Big Splash, sau Hong Dong în limba chineză, un dog tibetan care a intrat recent în Cartea Recordurilor cu titlul de cel mai scump câine din lume. Hong Dong a fost cumpărat de un milionar chinez cu afaceri în domeniul minelor de cărbuni din nordul Chinei.
 
Câinele a costat aproximativ 2 milioane $, iar Lu Liang, crescătorul său, declară că preţul este justificat deoarece Hong Dong este un exemplar perfect al rasei sale, iar pentru selectarea şi creşterea sa nu a precupeţit nicio investiţie. Pentru ca un alt crescător de mastifi tibetani să îşi poată împerechea femelele cu Hong Dong, acesta va trebui să plătească suma de 20.000$, acesta fiind costul dreptului de montă.
 
Dog tibetan oferit spre vânzare în China    
 
Preţiosul câine avea vârsta de 11 luni când a fost cumpărat şi cântărea deja 81 de kilograme. Suma exorbitantă plătită pentru acest mastif tibetan cu blană roşcată este o dovadă că exemplarele pure au devenit peste noapte un nou simbol al statutului social al chinezilor bogaţi, înlocuind astfel bijuteriile şi maşinile de lux, altădată modul în care epatau în public cei din păturile superioare. Chinezii bogaţi consideră că roşul este o culoare care aduce noroc, iar prezenţa unui dog tibetan binecuvântează cumva sănătatea şi securitatea posesorului. 
 
Dog tibetan in timpul unei expozitii canine     
 
Tibetanii au crezut dintotdeauna că acei călugări şi călugăriţe care nu au fost îndeajuns de virtuoşi pentru a merita o încarnare umană sau o intrare în lumea tainică a Shambalei se reîncarnează sub forma unor mastifi. La ora actuală, se estimează că sunt înregistraţi în Marea Britanie circa 300 de mastifi tibetani, iar preţul unui căţel variază între 850-1.000 lire sterline.
 
Undeva, departe, pe platoul tibetan, înfruntând bătaia vântului rece şi uscat, mii de câini ai nomazilor sau ai templelor veghează şi astăzi ,asemeni bravilor lor strămoşi. Sunt duri, necruţători, sălbatici, maiestuoşi şi enigmatici. Nu vor şti niciodată care este valoarea lor.
 
Deoarece, comparativ cu câinii la modă în cercurile înalte ale Beijingului, străjerii de la umbra clopotelor tibetane sunt cu adevărat nepreţuiţi.