Cum s-a ajuns la limbi atât de diferite? Rezultatul surprinzător al unui studiu care a analizat peste 600 de limbi din întreaga lume

Echipa, condusă de Ian Maddieson, de la Universitatea din New Mexico, a examinat, în total, 628 de limbi de pe tot globul. Ei au observat trăsăturile specifice fiecărei limbi, prevalenţa vocalelor şi consoane la fiecare, în raport cu condiţiile climatice şi mediul în care sunt vorbite. În acest sens, savanţii au depistat o legătură între modul în care sună o limbă, cum sunt folosite silabele şi temperatura medie anuală, precipitaţiile, gradul de acoperire cu copaci, dar şi prezenţa sau nu a munţilor în zona în care sunt vorbite, în mod tradiţional, aceste limbi.

 

Potrivit savanţilor, aceste descoperiri sugerează că aşa-numita adaptare acustică ar putea să explice evoluţia diferitelor limbi din întreaga lume. Această remarcă se referă la modul în care speciile modifică comunicare vocală în scopul de a maximiza transmisia sunetului în mediul lor special. De exemplu, consoanele, care sunt caracterizate prin frecvenţe înalte, sunt mai uşor distorsionate în zone împădurite, deoarece în aceste zone undele sonore emise pot fi deviate de vegetaţie. De asemenea, temperaturile ridicate pot tulbura sau perturba calea undelor sonore emise şi pot face mai greu de auzit consoanele.

 

Echipa a descoperit că limbile vorbite în zonele aride, cu vegetaţie densă şi mulţi copaci, au mai puţine consoane, caracterizîndu-se, însă, printr-o prevalare a sunetelor vocale transmise la frecvenţe mai mici. Astfel, s-a constatat că adaptarea acustică poate fi responsabilă de aproximativ un sfert din variaţia vocală şi consonantică a limbilor.

 

 

Acest lucru lasă, în mod evident, un mare loc pentru analiza altor factori care influenţează diferenţele dintre limbi din întreaga lume. De exemplu, ! Xóõ, care este vorbită în unele părţi ale Botswana şi Namibia, foloseşte mai multe vocale decat orice alta limbă. La celălalt capăt al spectrului, acum dispăruta limbă Ubyx a avut doar două vocale şi 81 de consoane.

 

Anterior, conceptul de adaptare acustică a fost aplicat la păsările cântătoare şi s-a înţeles că acestea îşi modifica frecvenţele cântecelor în funcţie de nivelul de vegetaţie din habitatul lor. Prin aplicarea teoriei limbajului uman, echipa crede că au pus într-o lumină nouă modul în care sistemele de comunicare inteligibile au evoluat din mormăieli şi vocalize generice.

 

Sursa: IFL Science