Home » Istorie » Îmbrăcămintea care te putea ucide a fost un adevărat trend

Îmbrăcămintea care te putea ucide a fost un adevărat trend

Publicat: 22.10.2016
Într-o după-amiază a anului 1861, soţia poetului Henry Wadsworth Longfellow, Fanny, a suferit arsuri grave după ce o bucată de hârtie aprinsă a intrat în contact cu rochia sa, iar ziua următoare a murit. În acea vreme, decesele cauzate de aceste evenimente nu erau un lucru rar, căci casele erau luminate cu ajutorul petrolului lampant prin intermediul candelelor sau al lămpilor, iar fustele evazate ale femeilor şi rochiile din tul reprezentau un real pericol în acest sens, putând fi atinse extrem de uşor de focul care ilumina încăperea.

Dar nu doar fustele şi rochiile reprezentau un pericol: şosetele, în alcătuirea cărora intrau coloranţii de anilină, erau un adevărat pericol pentru bărbaţi, provocând  răni muncitorilor. Folosirea de către femei a produselor cosmetice din plumb afectau încheieturile mâinilor. Pieptenii de celuloid, pe care multe doamne îi purtau în păr, puteau exploda când materialul devenea fierbinte. Toate aceste efecte se explicau prin faptul că, la confecţionarea hainelor, se foloseau produse chimice care astăzi sunt interzise, şi mai afectaţi decât cei ce le purtau erau cei ce le fabricau.

Maladiile provocate de mercur

Oamenii sunt de părere că expresia „nebun ca un pălărier” face referire la afecţiunea psihică pe care aceştia o dobândesc în urma folosirii mercurului. În secolele XVIII şi XIX, pălărierii foloseau blana de iepure în confecţionarea acestora, iar pentru a o face mai fină şi mai uşor de utilizat, aceştia o periau cu mercur, obicei care era extrem de toxic.

Unul dintre primele simptome era reprezentat de problemele neuromotorii, precum clătinarea, apoi apăreau probleme psihice, manifestate prin timiditate acută şi un comportament paranoic. Mai mult, pălărierii dezvoltau şi probleme respiratorii, stomatologice şi mureau la vârste fragede.

Arsenicul

Arsenicul se găsea peste tot în Marea Britanie, în perioada victoriană, fiind regăsit în conţinutul lumânărilor, al perdelelor şi al tapetului şi a sfârşit prin a fi utilizat şi la confecţionarea rochiilor, mănuşilor, pantofilor şi a florilor artificiale cu care femeile obişnuiau să îşi decoreze hainele şi chiar părul. Dar, la fel ca în cazul pălărierilor, aceste confecţii reprezentau un pericol mai mare pentru cei care le produceau decât pentru cei care le purtau.

Siguranţa modei

Cererile publicului au făcut ca folosirea arsenicului în confecţionarea hainelor să fie stopată, acest eveniment având loc în Scandinavia, Franţa şi Germania., iar această decizie a fost influenţată şi de apariţia coloranţilor sintetici.

Chiar şi în zilele noastre, încă se mai folosesc metode periculoase în industria textilă, în anul 2009 fiind reclamată o situaţie revoltătoare: în 2009, Turcia a interzis metoda prin care pe denim se aplica nisip pentru conferirea unui aspect uzat, pentru că muncitorii inhalau acest nisip, fiind extrem de dăunător pentru plâmâni.

Sursa: National Geographic

Citeşte şi:

Moda si costumul balurilor interbelice

Chanel după Chanel

Geanta – istoria unui accesoriu din Evul Mediu pina in sec 21, un atelier interactiv cu Silvia Timofte

Urmărește DESCOPERĂ.ro pe
Google News și Google Showcase