O nouă descoperire rezolvă o problemă esenţială în formarea asteroizilor şi contribuie la înţelegerea formării sistemului nostru solar

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Astronomii au explorat cele două explicaţii ale formării planetezimalelor. Una spune că granulele din praful care înconjura soarele nou format s-au strâns, încetul cu încetul, formând în ultimă instanţă asteroizii de astăzi. A doua ideea presupune că granule de dimensiuni centimetrice s-au prăbuşit sub greutatea lor colectivă pentru a crea planetezimalele cu diametre de sute de kilometri. Dacă a doua variantă este adevărată, atunci asterozii de astăzi care au doar câţiva kilometri sau zeci de kilometri sunt fragmente rezultate în urma ciocnirilor asteroizilor primordiali, scrie Science News.

Pentru a determina care teorie este cea corectă, cercetătorii au căutat unii asteroizi originali pentru a vedea dimensiunea acestora. Pentru a realiza acest lucru, echipa a trebuit să elimine asteroizii care s-au format în urma coliziunilor.

• Pentru prima dată în istorie, fizicienii au obținut „aleatorismul perfect”
• Ce este solstițiul de vară și de ce este cea mai lungă zi a anului?

Aşadar, Kevin Walsh şi colegii săi de la Southwest Research Institute din Boulder, Colorado, au examinat o regiune din centura de asteroizi care este de 2,1-2,5 ori mai departe de Soare decât este Terra. În această regiune, astronomii pot recunoaşte diferite familii de asteroizi pe baza orbitelor şi compoziţiei chimice similare.

Prin combinarea datelor a mai multe studii de cercetare anterioare, echipa a reuşit să identifice încă o familie de asteroizi – vestigii ale unor ciocniri care au avut loc acum patru miliarde de ani în urmă. Noua  familie descoperită, alături de toate celelate familii care se cunoşteau, formau aproape toţi asteroizii din regiunea studiată.

Acest lucru a însemnat că au rămas câţiva asteroizi singuratici. Aceste obiecte erau prea izolate pentru a fi membri ai vreunei familii, ceea ce însemna că nu pot fi fragmente rezultate în urma coliziunilor, ci mai degrabă să fie membri ai populaţiei originale din centura de asteroizi.

Aceştia aveau cel puţin 35 de kilometri în circumferinţă. Faptul că niciunul nu era de doar câţiva kilometri, elimină prima teorie descrisă anterior conform căreia corpurile au crescut gradual. După ce experţii au calculat câtă materia au pierdut aceşti asteroizi de la formare, s-a ajuns la concluzia că asteroizii primordiali aveau cel puţin 100 de kilometri în circumferinţă.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

O nouă descoperire poate rescrie teoriile cu privire la formarea primilor asteroizi şi poate rezolva anumite mistere ale meteoriţilor

Va reuşi NASA să devieze un asteroid?

Avertismentul astronomilor: riscul impactului cu un asteroid este în creştere

Doi asteroizi din sistemul solar au primit nume româneşti