Astronomii au aflat cum s-a format Jupiter, iar gigantul gazos a avut unele „tulburări de creştere”

Mecanismul de formare al planetelor gigantice a fost un subiect de dezbatere aprigă timp de mai multe decenii. Acum, savanţii de la NCCR (National Centre of Competence in Research) din Elveţia au putut veni cu o explicaţie, publicată în detaliu în noul număr al revistei Nature Astronomy.

„Putem arăta că Jupiter a crescut în faze diferite, distincte”, explică Julia Venturini de la Universitatea Zürich, membră a echipei de cercetare.

• Test de cultură. Care fasole este toxică atunci când este mâncată crudă?
• JWST a descoperit o galaxie spirală asemănătoare Căii Lactee undeva unde nu ar trebui să existe

În prima fază, embrionul planetar a acumulat pietriş de dimensiuni reduse, construind un miez în decurs de un milion de ani, cât a durat etapa incipientă. Următoarele două milioane de ani au fost dominate de o acreţie slabă cauzată de roci de dimensiuni kilometrice numite planetezimale. Acestea au lovit puternic planeta în creştere, emanând căldură, scrie Science Daily.

„În prima fază, pietrişul a adus masă. În a doua fază, planetezimalele au adăugat şi ele puţină masă, dar ce este mai important a fost că au adus energie”, precizează Yann Alibert, autorul principal al studiului.

După alte trei milioane de ani, Jupiter a crescut într-un corp care avea de 50 de ori masa Terrei. Apoi, o a treia fază de formare a început unde a avut loc acreţia de gaz, ducând la masa de 300 de mase terestre pe care Jupiter o are în prezent.

Noul model al naşterii gigantului gazos se potriveşte cu datele meteoriţilor care au fost prezentate la o conferinţă din State Unite anul trecut. Măsurătorile compoziţiilor meteoriţilor au arătat că în timpurile primordiale ale Sistemului Solar, nebuloasa solară era divizată în două regiuni într-o perioadă care a durat 2 milioane de ani. S-a ajuns la concluzia că Jupiter a reprezentat un fel de barieră atunci când a crescut de la 20 la 50 de mase terestre. În această perioadă, planeta în formare a fost perturbată de praful discului, creând o supradensitate care a prins pietrişul în capcană, în afara orbitei planetei. Aşadar, materialul din regiunile externe nu s-a putut amesteca cu cel din regiunile interne, lucru valabil până când planeta a ajuns la o masă suficientă pentru a atrage materialul în interior.

Vă recomandăm să citiţi şi următoarele articole:

Fenomen uimitor găsit la cea mai mare planetă din Sistemul Solar. Aurorele lui Jupiter au o particularitate surprinzătoare

Misterul caracteristicilor colorate din atmosfera lui Jupiter a fost rezolvat

Fulgerele de pe Jupiter sunt remarcabil de similare cu cele de pe Pământ

Descoperire neaşteptată a astronomilor: au găsit încă 12 sateliţi ai lui Jupiter. Acum, gigantul gazos are în total (cel puţin) 79 de luni