Cum a reuşit Homo sapiens să devină singura specie umană

În urmă cu 300.000 de ani, pe Pământ existau cel puţin nouă specii umane, iar în prezent există o singură specie, Homo Sapiens, specia noastră, care stăpâneşte şi transformă planeta în moduri în care nici altă specie nu a făcut-o. Într-un articol din The Conversation, dr. Nick Longrich, expert în paleontologie şi biologie evoluţionaă al Universităţii Bath din Marea Britanie argumentează că oamenii au fost primele victime ale celei de a şasea extincţii în masă.

Speciile umane erau răspândite pe întreg globul: Homo neanderthalensis se adaptaseră climatuui de stepă din Europa; Homo denisova stăpâneau Asia; Homo erectus ocupau Indonezia; Homo rhodesiensis cutreierau Africa Centrală. Au existat şi o serie de specii umane, care prezentau un creier mai mic: Homo naledi din Africa de Sud;  Homo luzonensis în Indonezia; iar cercetătorii nu exclud posibilitatea identificării unor noi specii umane în viitorul mai mult sau mai puţin apropiat. 

• O fosilă unică, veche de 190 de milioane de ani, rescrie istoria unei specii de dinozaur
• De ce neanderthalienii colecționau cranii cu coarne?

În trecutul mai apropiat, cu doar 10.000 de ani în urmă, Homo sapiens rămâne singura specie de pe Pământ. Ce s-a întâmplat? Cum a reuşit o specie care a evoluat din Africa de Sud-Est în urmă cu 260.000-350.000 de ani să domine întreaga planetă? Studiile interdisciplinare nu arată că în acest interval ar fi existat o serie de evenimente catastrofale care să ducă la o extincţie în masă. 

Cercetătorii sunt de părere că la orginea celei de a şasea extincţii în masă, un eveniment care se întinde pe mai bine de 40.000 de ani, care a început cu migraţia strămoşilor noştri din Africa şi care continuă şi în prezent, se află Homo sapiens. Şi primele victime ale acestei extincţii ar putea să fie celelalte specii umane. 

Istoria speciei noastre este plină de evenimente în care un grup a dus în mod deliberat şi activ la dispariţia altuia sau altora. Pornind de la exemplele mai apropiate ale epurărilor etnice din cele două Războaie Mondiale şi ajungând la exemple din Antichitate, putem spune cu certitudine că specia noastră este „talentată” în ceea ce priveşte distrugerea şi moartea. Din această cauză nu putem exclude posibilitatea ca Homo sapiens să fi dus, în mod activ, la sfârşitul celorlalte specii umane. După cum arată observaţiile legate de cooperarea masculilor cimpanzei în lupte, războiul nu este o invenţie umană.

Avantajul numeric

Cum am reuşit să eliminăm competiţia reprezentată de celelate specii? În primul rând le-am depăşit numeric. Studiile şi observaţiile arată că, de-a lungul istoriei, la fiecare 25 de ani, specia noastră şi-a dublat numerele. În lipsa unor prădători naturali, din cauza cooperării dintre membri speciei şi cu o planificare familială lăsată la voia întâmplării, populaţia de sapiens a crescut exponenţial. O populaţie în continuă creştere a dus, inevitabil, la probleme cu resursele, hrana în special. Soluţia a fost migraţia, ceea ce i-a adus pe strămoşii noştri în contact cu celelalte specii umane.

Un alt avantaj important pe care l-am avut a fost reprezentat de către capacitatea strămoşilor noştri de a construi şi utiliza unelte: suliţe, cuţite, bâte şi praştii. Totuşi, după cum arată cultura materială a primilor Homo sapiens, arme, podoabe, unelte şi aşa mai departe, aceştia aveau un avantaj mult mai important: intelectul. Capacitatea de abstractizare, de a comunica, a coopera şi de a realiza strategii s-a dovedit a fi „arma” care a dus la superioritatea acestora. În doar câteva mii de ani din momentul în care Homo sapiens au ajuns în Europa, Homo neanderthalensis au fost aduşi la extincţie.

Cercetătorii subliniază şi un alt mecanism prin care am reuşit să devenim singura specie umană a fost cel al împerecherilor, în funcţie de regiune, cercetătorii au identificat urme de ADN aparţinând specilor arhaice umane. În populaţiile din Australia şi Polinezia există urme de ADN al denisovanilor; ADN-ul de Homo erectus poate fi identificat în Asia; iar în Africa pot fi identificate urme de material genetic de la mai multe specii umane care în prezent au dispărut.

Citeşte şi: