Home » Istorie » Top 10 acte de răzbunare care au intrat în istorie

Top 10 acte de răzbunare care au intrat în istorie

11 poze
Vezi galeria foto »

Adrian Popovici

Publicat: 10.11.2020

Share:

În unele societăți umane, răzbunarea era considerată o chestiune de onoare personală.

Cărțile, piesele de teatru și filmele ne-au prezentat de-a lungul timpului o serie de povești de răzbunare cu adevărat impresionante, dintre acestea, cea mai cunoscută fiind cea a contelui de Monte Cristo, scrisă de către Alexandre Dumas. Adevărul este că această poveste a fost inspirată din realitate și după cum arată acest top de la Listverse, unele povești de răzbunare își merită locul pe care îl ocupă în istorie.

10. Povestea lui Anthony Ray Stockelman

Pe 25 ianuarie 2005, Katlyn „Katie” Colman, în vârstă de zece ani, a fost răpită în timpul călătoriei sale către un magazin din apropiere. Până la ora 19:30 în acea seară, a fost raportată dispărută. După cinci zile de căutări intense, trupul lui Katie a fost găsit lângă un pârâu de către un ofițer al poliției de stat din Indiana. La început, poliția l-a arestat pe Charles Hickman pentru crimă, dar au existat unele neconcordanțe în povestea sa, iar dovezile ADN au dus la arestarea lui Anthony Ray Stockelman. El a fost arestat și acuzat de răpirea, molestarea și uciderea lui Katie.

În 2006, Anthony a fost condamnat la închisoare pe viață, evitând execuția. În timp ce își ispășea pedeapsa, acesta a fost abordat de mai mulți deținuți și tatuat cu forța cu cuvintele „RĂZBUNAREA lui KATIE” foarte vizibil pe frunte. După cum au descoperit angajații închisorii, un văr al lui Katie era încarcerat în aceeași închisoare și și-a asumat sarcina de a răzbuna copila.

9. Ginghis Han și cucerirea Imperiului Khwarezmid

În 1218, Ginghis Han, conducătorul Mongoliei, a dorit să formeze o alianță cu liderul Imperiului Khwarezmid, Ala ad-Din Muhammad. Imperiul Khwarezmian se afla la vestul Imperiului Mongol și Khan-ul se mulțumea să colaboreze alături de vecinul său și să nu îl subjuge. În acest sens a trimis un emisar și, pentru aproximativ un an, între cele două imperii a fost pace.

În decurs de un an, Ala ad-Din Muhammad a ordonat atacarea unei caravane mongole, iar cele 500 de care călătoreau au fost masacrate în orașul Otrar. Acest lucru a adus mânia omului pe care nimeni nu ar fi trebuit să-l mânie, Genghis Khan. În 1219 și până în 1221, Ginghis Han și Hoarda sa mongolă au distrus Imperiul Khwarezmid, în decursul a doi ani, toate rămășițele fostului său vecin au fost șterse de pe fața Pământului, dar el nu s-a oprit aici. Odată ce a învins Imperiul Khwarezmid, s-a răspândit, cucerind aproape toată Eurasia.

8. James Annesley și problemele din familie

James Annesley s-a născut ca membru al aristocrației, dar, la fel ca mulți membri ai familiei sale de-a lungul istoriei, viața sa a fost cam tumultuoasă datorită locului său în linia de succesiune. Mama sa era fiica primului duce de Buckingham și Normandia, dar a fost alungată din căminul, cel mai probabil, din cauza infidelității.

Tatăl lui James, Lord Altham, și-a respins fiul, aruncându-l în stradă, ceea ce a făcut ca lucrurile să devină foarte dificile pentru James. El a fost răpit și expediat în Delaware, unde a fost vândut în servitudine, răpirea lui fiind complotul unchiului său, Richard Annesley, care a vrut să-l îndepărteze pe James de pe linia succesorală pentru a revendica pământurile comitatului Anglesey.

James a reușit să se întoarcă în Irlanda pentru a-și cere drepturile sale, provocându-l pe unchiul său în instanță. Unchiul său a încercat să-l prezinte pe James ca un copil nelegitim, dar în cele din urmă a pierdut cazul, iar după după ce a încercat să-l asasineze de câteva ori. Din păcate, James a murit înainte de a-și putea primi pământurile. Totuși, răzbunarea sa a fost că și-a ridiculizat unchiul în public, făcându-l să piardă totul în fața lui sa.

7. Duelul dintre Aron Burr și Alexander Hamilton

Aaron Burr a intrat în istorie ca bărbatul care l-a ucis pe Alexander Hamilton, primul secretar al Trezoreriei, în timp ce era încă în funcția de vicepreședinte al Statelor Unite. Sfârșitul lui Hamilton a venit într-un duel și a fost punctul culminant al anilor de animozitate între cei doi bărbați. Burr l-a văzut ca fiind împlinirea răzbunării pe care a căutat-o ani de zile împotriva lui Hamilton. Câteva incidente au dus la disputa lor, dar picătura care a umplut paharul a fost reprezentat de cursa pentru postul de guvernator al New York-ului din 1804.

Burr a pierdut acele alegeri și l-a învinovățit pe Hamilton, despre care credea că a orchestrat o campanie împotriva lui. Hamilton i-ar fi trimis o scrisoare în care a negat orice implicare, dar aceasta nu a avut efectul scontat. Burr l-a urât pe Hamilton timp de 15 ani din această cauză, iar pentru a-și rezolva problemele, l-a provocat la un duel, care a avut loc la Weehawken, New Jersey, în același loc în care Hamilton ar fi pierdut un fiu cu trei ani mai devreme, tot într-un duel. Hamilton a tras, dar glonțul l-a ratat pe Burr, din nefericire, vicepreședintele nu a avut probleme în a-și atinge ținta

6. Grupul Nakam

Grupul Nakam a fost format din aproximativ 50 de supraviețuitori ai Holocaustului, iar aceștia au avut un singur scop: să găsească și să omoare orice german și nazist ca răzbunare pentru uciderea a șase milioane de evrei în timpul Holocaustului. Aparent, aceștia nu făceau discriminări legate de victimele răzbunării pe care o duceau mai departe.

Liderul grupului, Abba Kovner, a conceput „Planul A”, acela de a otrăvi alimentarea cu apă din Nürnberg, Weimar, Hamburg, Frankfurt și Munchen, dar a fost prins înainte ca acesta să-și poată iniția și „Planul B”. Nakam a vizat prizonierii de război germani aflați în custodia Statele Unite care ar fi putut sfârși morți prin otrăvirea pâinii cu arsen. Membrii grupului Nakam vizau brutăriile care aprovizionau închisorilor și au otrăvit 3.000 de pâini, vizând peste 12.000 de prizonieri naziști. Peste 2.000 de prizonieri germani au fost bolnavi, dar nu au rezultat decese din atac.

5. Sfânta Olga, împărăteasa Rusiei

Olga este o excepție a calendarelor ortodoxe, ea reușind să fie canonizată chiar dacă a distrus un întreg trib. Aceasta s-a căsătorit cu prințul Igor în anul 912 și a devenit regina a Rusiei Kievene. În 945, Igor a călătorit pentru a se întâlni cu drevlenii, un trib slav, pentru a cere o creștere a tributului. Aparent aceștia se opuneau creșterii obligațiilor materiale și au decis să îl omoare pe prinț.

Pentru a face pace, liderii tribului au decis să trimită emisari care să-i propună Olgăi un nou mariaj, dar aceasta a decis să-i ardă și să declanșeze o campanie împotriva tribului. Anul următor, derevlienii i-au oferit tributul, în speranța de a pune capăt campaniei acesteia. A acceptat trei vrăbii din fiecare gospodărie și i-a pus pe oamenii ei să atașeze cârpe înmuiate în sulf de picioarele păsărilor, așa că, când s-au întors la cuiburi, au dat foc așezărilor. Rezultatul a fost distrugerea completă și totală a drevilienilor rămași.

4. Akku Yadav și răzbunarea femeilor pe care le-a rănit

Akku Yadav a fost un gangster indian care s-a acuzat de numeroase infracțiuni, inclusiv răpiri, violuri , ucideri și jafuri. Acesta controla orașului indian Nagpur din statul Maharashtra, iar asta i-a adus o mulțime de inamici. Aparent, îi plăcea mai ales să organizeze violuri în grup împotriva femeilor ca un avertisment pentru cei care îl sfidau, iar uneori au căzut victime chiar și fete de până la zece ani. Era un sociopat brutal, căruia îi plăcea să omoare și să tortureze oameni, dar situația lui s-a schimbat radical.

O femeie pe nume Usha Narayane i s-a opus lui Yadav și ea a organizat un grup care a ars casa gangsterului. Yadav, deși era un criminal de carieră, a mers la poliție pentru protecție, dar a fost refuzat. El a fost capturat și linșat de câteva sute de femei care i-au înjunghiat și au aruncat cu pietre în el timp de zece minute. Răzbunarea femeilor nu s-a oprit aici, aprent i-au acoperit fața cu pudră de ardei iute, i-au mutilat corpul și i-au dezmembrat cadavrul. Mai multe femei au recunoscut crimă și, în timp ce unele au fost arestate, dar, în cele din urmă, toată lumea a fost achitată.

3. Revolta reginei Boudicca

Boudicca a fost căsătorit cu Prasutagus, cel care i-a condus celții ca aliat independent al Romei până la moartea sa. Deși și-a numit cele două fiice moștenitoare la tronul său pentru a guverna împreună, Roma a avut alte planuri și, în schimb, cele două fete au fost violate, iar aceasta a fost biciuită. Boudicca și-a întors armatele împotriva celei mai puternice entități militare din lume la acea vreme și a pus bazele unei rebeliuni împotriva cuceririi romane a Britaniei din anul 60 al erei noastre, iar mânia ei a dus la vărsarea sânge nemaintâlnită până atunci.

Boudica a incendiat Londinium, care a lăsat un strat de resturi carbonizate cu o grosime mai mare de jumătate de metru, care poate fi încă găsit sub Londra modernă. Cucerirea ei a continuat împotriva orașelor romane, se estimează că a ucis până la 70.000 de civili în Londinium, Verulamium și Camulodunum.

2. Operațiunea „Mânia lui Dumnezeu”

În 1972, 11 membri ai echipei olimpice israeliene au fost uciși de un grup militant palestinian numit „Septembrie Negru”, evenimentul fiind numit Masacrul de la München. Evenimentul a fost documentat în cele din urmă în documentarul „Sword of Gideon” din 1986 și în filmul lui Steven Spielberg ”München” din 2005.

Israelul a răspuns atacului prin delegarea Mossad-ului, agenția națională de informații a Israelului, să lanseze Operațiunea „Mânia lui Dumnezeu”, o descriere adecvată a operațiunii secrete de răzbunare. Scopul operațiunii era simplu: asasinarea membrilor grupului militant armat palestinian „Septembrie Negru” și a altor figuri importante din cadrul Organizației pentru Eliberarea Palestinei. Operațiunea a fost autorizat de prim-ministrul israelian Golda Meir în toamna anului 1972 și se crede că s-a desfășurat timp de două decenii.

1. Pierre Picaud, un conte de Monte Cristo

Există șanse mari ca Alexandre Dumas să-l fi creat pe Edmond Dantès pornind de la un cizmar din secolul al XIX-lea din Nîmes, Franța, pe nume Pierre Picaud. În 1807, Picaud urma să se căsătorească cu o femeie bogată, dar trei dintre așa-zișii săi prieteni l-au acuzat că spionează pentru Anglia înainte ca el să poată ajunge la altar.

Picaud a petrecut următorii șapte ani încarcerat în cetatea Fenestrelle și nu i s-au făcut cunoscute acuzațiile aduse împotriva sa până în anul trei de prizonierat. În timp ce era închis, a săpat un tunel într-o celulă adiacentă, unde s-a împrietenit cu un preot italian pe nume Torre. Un an mai târziu, Torre zăcea pe moarte, așa că i-a lăsat moștenire prietenului său o comoară ascunsă în Milano. Când guvernul imperial francez a căzut în 1814, Picuad a fost eliberat și și-a petrecut următorii zece ani planificându-și răzbunarea împotriva celor care l-au trimis la închisoare, asta după ce a luat comoara.

Picaud a ucis sau a comandat uciderea unuia dintre foștii prieteni. Apoi a mers după fostul său prieten Loupian, cel care s-a căsătorit cu fosta logodnică. Picauda păcălit-o pe fiica fostului său amic să se căsătorească cu un criminal, ducând la moartea acesteia, în cele din urmă.