Un tsunami a lovit coasta Chile, în urmă cu aproape 300 de ani, dar nimeni nu a știut până acum

Coasta Chile din partea de centru-sud ar putea fi mai vulnerabilă la tsunami decât sugerează documentele istorice.

Cercetările geologice din mlaștinile de maree din Chaihuín au dezvăluit acum căderea unui zid lung și înalt de apă care a lovit pământul în 1737. Însă documentele scrise din acea vreme nu descriu un astfel de val, relatează Science Alert.

• Cum salvăm planeta alegând să consumăm un alt tip de pește decât cel de obicei?
• Test de cultură generală. Cât de veche este Cascada Niagara?

„Există înregistrări ale unui cutremur în zonă în 1737, dar nu există nimic în aceste înregistrări care să indice că a generat un tsunami”, spune Emma Hocking, de la Universitatea Northumbria din Regatul Unit.

Coasta Chile a fost lovită de tsunami aproape la fiecare 130 de ani

Aceasta este o problemă, deoarece sugerează că previziunile noastre pentru viitorul tsunami se bazează pe o greșeală de calcul. În loc să se repete o dată la 280 de ani, cutremurele care au potențialul de a produce tsunami pot apărea la fel de frecvent ca o dată la 130 de ani.

Descoperirea se bazează pe straturile de sedimente găsite într-o mlaștină de maree lângă Valdivia, un oraș istoric de pe coasta de sud a Chile, care a fost lovit de un cutremur masiv cu magnitudinea 9,5 în 1960.

Acest eveniment revoluționar a declanșat în cele din urmă un tsunami mortal care a lovit coasta chiliană la o înălțime de aproximativ 25 de metri, în timp ce a lovit și coastele Japoniei, Filipinelor, Noii Zeelande și ale Hawaii.

Înregistrările scrise sugerează că cutremurele din apropiere de Valdivia au fost urmate de tsunami în 1837 și 1575, dar din anumite motive, cutremurul din 1737 nu a avut un val corespondent.

În trecut, cercetătorii au explicat acest tsunami lipsă sugerând că cutremurul din 1737 a fost cauzat de o ruptură adâncă între două plăci tectonice de sub pământ, spre deosebire de sub mare.

Dar când cercetătorii au analizat sedimentele și algele unicelulare găsite în Chaihuín, au găsit dovezi ale inundațiilor de tsunami pe uscat.

„Combinând deformarea și modelarea tsunami-ului, arătăm că dovezile noastre de subsidență de coastă și inundații de tsunami la Chaihuín sunt mai bine explicate prin alunecarea unei falii tectonice în larg, mai degrabă decât prin alunecarea mai adâncă sub pământ, așa cum s-a sugerat anterior”, scriu autorii.

Cea mai probabilă adâncime a cutremurului care a provocat acest tsunami ar fi de aproximativ 20 de kilometri sau mai puțin. La urma urmei, un cutremur mai puțin adânc care lovește în larg este mai probabil să producă un tsunami în urma lui.

Dovezile tsunamiurilor au fost găsite în straturile sedimentare

La Chaihuín, autorii au găsit trei straturi distincte de nisip, depuse de tsunami de proveniență locală.

Depozitele stratului A coincid cu cutremurul și tsunamiul din 1960, în timp ce nisipurile din B și C reprezintă tsunami derivate din cutremurele din 1737 și, respectiv, 1575.

Deși au existat și alte cutremure care au lovit în timpul în care a fost depus stratul B, cutremurul din 1737 a fost cel mai apropiat de această mlaștină sărată. Alte cercetări geologice desfășurate în altă parte de pe coasta Chile nu au descoperit depozite similare, ceea ce sugerează că tsunami-ul de la cutremurul din 1737 a lovit o regiune mai mică decât tsunami-ul din 1960.

Aceleași linii de falie, așadar, par capabile să producă dezastre naturale ușor diferite în timp, lucru de care trebuie să fim foarte conștienți în viitor.

„Evaluarea pericolului de tsunami se bazează adesea pe înregistrări istorice ale inundațiilor de-a lungul anumitor linii de coastă, frecvența apariției unui tsunami din trecut fiind folosită pentru a prezice riscul potențial viitor”, explică Hocking.

„Cu toate acestea, astfel de înregistrări sunt uneori incomplete, deoarece raportarea tsunami-urilor poate fi afectată în mare măsură de tulburările societale sau de alte crize. În acest caz, se crede că lipsa cronicilor unui tsunami ar putea fi atribuită revoltelor care i-au alungat pe coloniști din majoritatea avanposturilor coloniale din zonă”, a adăugat cercetătorul.

Drept urmare, cercetătorii fac apel la prudență atunci când vine vorba de utilizarea înregistrărilor istorice pentru a prezice viitoare cutremure și tsunami.

Pentru a ne da o idee mai bună despre ce s-ar putea întâmpla în viitor și când, trebuie să comparăm înregistrările istorice cu dovezile geologice directe.

Noile descoperiri provin doar dintr-o regiune a coastei chiliene, la aproximativ 20 de kilometri sud de Valdivia, așa că vor fi necesare cercetări suplimentare în alte zone din apropiere pentru a înțelege cu adevărat tipul și momentul tsunami-ului din 1737.

Studiul a fost publicat în Communications Earth & Environment.

Vă recomandăm să citiți și:

Oamenii sunt practic lipsiți de apărare. De ce nu ne atacă animalele sălbatice mai des?

Momentul în care maimuțele capucin fac echipă pentru a salva un camarad mai tânăr din strânsoarea unui șarpe boa

O treime din speciile de animale şi plante ar putea dispărea la nivel global

Descoperirea surprinzătoare în Groapa Marianelor în cea mai adâncă expediţie marină din istorie