Când au trecut strămoșii oamenilor la mersul pe două picioare?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Trecerea la mersul pe două picioare, în loc de patru, este un moment major în evoluția speciei noastre, motiv pentru care oamenii de știință sunt dornici să identifice exact momentul în care s-a întâmplat. Un nou studiu arată că această schimbare s-a produs în urmă cu aproximativ 7 milioane de ani.

Aceasta se bazează pe o analiză detaliată a fosilelor de femur și ulnă (sau cubitus) de Sahelanthropus tchadensis, cea mai veche specie umană. Aceste fosile au fost descoperite pentru prima dată în Toros-Menalla, Ciad, în 2001.

În același timp, este probabil că acești hominini timpurii încă se cățărau în copaci folosind toate cele patru membre.

Dovezi clare ale mersului pe două picioare

„Aici prezentăm dovezi ale comportamentului locomotor al S. tchadensis, cu noi perspective asupra bipedalismului în stadiul incipient al istoriei evolutive a homininului”, scriu cercetătorii într-un nou studiu.

Comparând fosilele coapsei și ale antebrațului cu oasele echivalente de la oameni, cimpanzei și gorile, cercetătorii au reușit să descopere mecanismele modului în care au fost utilizate și cum se deplasa această specie.

Un total de 20 de caracteristici diferite ale oaselor fosilizate au fost utilizate pentru a stabili dacă S. tchadensis a mers pe două sau patru picioare, inclusiv forma exterioară a rămășițelor și structurile interne, evaluate prin imagistica microtomografică .

S. tchadensis era în principal biped

Ei au ajuns la concluzia că S. tchadensis era în principal biped dar își folosea toate membrele pentru a se cățăra în copaci.

Echipa sugerează, de asemenea, că există o diferență între felul în care specia s-a cățărat în copaci în comparație cu gorilele și cimpanzeii de astăzi: cu prinderi ferme, mai degrabă decât să se sprijine pe oasele degetelor de la mâini și de la picioare, arată EurekAlert.

Conform cercetătorilor, „curbura și proprietățile geometrice în secțiunile transversale ale ulnei sunt indicative ale comportamentelor arboricole obișnuite, inclusiv alpinism și cățărare precaută, mai degrabă decât a practicării patrupedismului terestru”.

Descoperirea este una de importanță majoră

Cercetarea se bazează și pe un studiu anterior al unui craniu descoperit în același loc, despre care se crede că aparține lui S. tchadensis. Analiza craniului sugera deja că aceste creaturi asemănătoare maimuțelor erau bipede, dar acum există dovezi mai cuprinzătoare.

Fosilele au o vechime de aproximativ 6-8 milioane de ani, din epoca în care oamenii s-au despărțit genetic de cimpanzei și bonobo, care sunt rudele noastre cele mai apropiate încă în viață, așa că a reprezentat o etapă crucială în evoluția noastră.

„Cea mai plauzibilă ipoteză rămâne că morfologia lui Sahelanthropus este indicativă de bipedalism și că orice altă ipoteză ar avea o putere explicativă mai mică pentru setul de caracteristici prezentate de materialul din Ciad”, scriu cercetătorii .

Cercetarea a fost publicată în Nature.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Încrucişarea între speciile de hominide străvechi ne-a făcut mai rezistenţi la boli

Cum au dispărut neanderthalienii din Peninsula Iberică? Uneltele ar putea oferi răspunsul

De ce creierul oamenilor s-a dezvoltat mai mult decât al maimuțelor?

Homo bodoensis, specia necunoscută din puzzle-ul evoluției umane. A trăit inclusiv în Europa de Sud-Est