Unul din 100 de oameni din întreaga lume suferă de bâlbâială. Care sunt cauzele tulburării?

Ce îți vine în minte atunci când te gândești la cineva care se bâlbâie? Atitudinea ta față de oamenii care au o astfel de tulburare ar putea depinde, parțial, de percepția legată de cauzele bâlbâielii.

Dacă tu crezi că bâlbâiala are la bază cauze psihologice, cum ar fi nervozitatea, cercetările sugerează că este mai probabil să te distanțezi de cei care se bâlbâie și să îi privești mai negativ.

• Oamenii de știință au dezvoltat o nouă metodă de a „asculta” limbajul ascuns al creierului
• Un psiholog explică de ce unele cântece ne rămân „blocate” în minte

Unu din 100 de oameni din întreaga lume se bâlbâie. Cinci până la opt la sută din copiii cu vârsta de preșcolari dezvoltă bâlbâială, potrivit BigThink.

Experiența bâlbâitului

Cele mai ușor de recunoscut caracteristici ale bâlbâielii evolutive sunt repetițiile, prelungirile și blocajele din discursurile oamenilor. Oamenii care se bâlbâie pot experimenta tensiune musculară în timpul vorbirii și manifestă comportamente secundare, precum ticurile și grimasele.

Persoanele care se bâlbâie reacționează adesea experiențelor lor de bâlbâială cu anxietate, frustrare și stânjeneală. În plus, oamenii anticipează de multe ori că s-ar putea bâlbâi și evită în mod activ bâlbâiala prin evitarea sunetelor sau a situațiilor. Unii ar putea să dezvolte gânduri și credințe nefolositoare despre ei înșiși și abilitatea lor de a comunica cu alții.

O tulburare de dezvoltare neurologică

Cauza exactă a bâlbâielii este încă necunoscută. Cu toate acestea, consensul este că bâlbâiala este o tulburare de dezvoltare neurologică.

Studiile neuroimagistice, efectuate atât la adulți, cât și la copiii care se bâlbâie indică o funcționare defectuoasă în zone ale creierului responsabile pentru sincronizarea mișcărilor și controlul motor calificat, cum ar fi producerea vorbirii. Totuși, cercetătorii știu, de asemenea, că dezvoltarea creierului poate fi influențată de experiență.

Prin urmare, anomaliile în conectivitatea creierului printre adulții cu bâlbâială ar putea rezulta din experiența lor de bâlbâială mai degrabă decât din ce contribuie la declanșarea acesteia.

Majoritate copiilor care se bâlbâie, în jur de 80%, își revin spontan sau fără intervenție înainte de vârsta de șapte ani, în timp ce restul de 20% se confruntă cu bâlbâiala până la vârsta adultă.

Cercetătorii au găsit dificiențe neuroanatomice similare la copiii cu vârste cuprinse între 9 și 12 ani care continuă să se bâlbâie și la cei care și-au revenit. Dar cei care continuă să se bâlbâie și la vârsta adultă este mai probabil să fie bărbați care au un membru al familiei care, la rândul său, se bâlbâie. Când apare bâlbâiala, raportul băiat-fată este 1 la 1. Fetele care se bâlbâie au mai multe șanse să se recupereze decât băieții; ca urmare, raportul bărbat-femeie în rândul adulților care se bâlbâie este de aproximativ 4 la 1.

Oamenii a căror bâlbâială persistă tind să aibă performanțe mai scăzute la cel puțin o evaluate standardizată în ceea ce privește pronunțarea sau manipularea sunetelor din cuvinte – cum ar fi pronunțarea unui cuvânt fără sunetul său inițial.

Cercetătorii explorează încă factorii care prezic persistența bâlbâielii față de recuperare.

Ce cred oamenii că duce la bâlbâială?

O concepție greșită despre bâlbâială este aceea că este cauzată de anxietate. Însă o persoană care se bâșbâi nu o face întotdeauna la fel. Adulții care se bâlbâie nu o fac când vorbesc cu ei înșiși, într-un cadru privat. De asemenea, aceștia declară că se bâlbâie mai mult atunci când presiunea este mare, când ascultătorii sunt nepoliticoși sau când vorbesc la telefon.

Dar cauzele sunt adesea mult mai complexe decât te-ai fi gândit. Deoarece bâlbâiala implică în primul rând vorbirea disfluentă, este probabil ca deficitele neuronale din regiunile creierului responsabile pentru producerea vorbirii să fie la originea acestei tulburări. Cu toate acestea, cercetările indică un set de condiții, cum ar fi factorii lingvistici și emoționali, care ar putea menține bâlbâiala de-a lungul vieții.

Cercetările arată că bâlbâiala este de obicei considerată o caracteristică nedorită și că persoanele care se bâlbâie sunt discriminate și adesea devalorizate din punct de vedere social.

Joe Biden s-a bâlbâit din copilărie

În ultimii ani, au apărut din ce în ce mai multe titluri de ziare despre persoanele care se bâlbâie. Alegerea președintelui Joe Biden, care se bâlbâie din copilărie, a fost o sursă de inspirație pentru milioane de persoane.

În prezent, nu există un tratament eficient pentru vorbirea bâlbâită atunci când aceasta persistă la vârsta adultă. Într-un studiu de amploare, mai puțin de 2% dintre adulții care au crescut cu bâlbâială au indicat că nu se mai identifică ca fiind persoane care se bâlbâie.

Vă mai recomandăm și: 

Cum controlează creierul vorbirea? Un nou studiu schimbă tot ce știam până acum

Afecțiunea neurologică care îi face pe oameni să spună glume nepotrivite

Un test ADN simplu ar putea detecta afecțiunile neurologice, indică un nou studiu

Zincul ar putea trata o tulburare genetică rară