Motivul pentru care unii doctori își scot apendicele înainte să plece în Antarctica

Dacă te îndrepți către stațiile din Antarctica australiană pentru o iarnă lungă, rece și izolată, există o mulțime de lucruri de care trebuie să ai grijă înainte de a pleca. De exemplu, unii doctori își scot apendicele.

Apendicectomia este o cerință pentru toți medicii care iernează în aceste stații, pentru că odată ce se instalează vremea rece este foarte, foarte greu plece de acolo. Toți ceilalți au voie să-și păstreze micul organul intact. Dar la medici, acesta trebuie să fie tăiat.

• Ce este ura și de ce apare?
• De ce ne gândim obsesiv la aceleași lucruri noaptea

„Acest lucru este cauzat de faptul că, de obicei, există un singur medic la stație în timpul iernii. Evacuarea pentru îngrijire medicală în Australia este imposibilă pentru cel puțin o parte a anului”, se arată într-o postare pe site-ul Programului Antarctic Australian.

Apendicita este o inflamație a unui organ mic atașat de intestinul gros. De obicei, nu este fatală, dar este destul de comună, afectând aproximativ 5-9 oameni din 100 în SUA, conform Science Alert.

Și atunci când apare apendicita, aceasta poate lovi puternic: este adesea severă, bruscă și se poate agrava în câteva ore. Necesită intervenție chirurgicală înainte ca apendicele să se poată sparge și să provoace o infecție gravă care se dezvoltă în peritonită potențial fatală.

De ce unii doctori își scot apendicele înainte de a pleca în Antarctica?

Pentru cei mai mulți expediționari din Antarctica, medicul este disponibil să ajute în caz de apendicită, ca în cazul palpitant al bucătarului Jack Starr, de la stația Heard Island, operat de medicul Otto Rec în octombrie 1951, în timpul primăverii. Dar dacă medicul însuși este afectat, lucrurile devin dintr-o dată mult mai complicate. De aceea, unii doctori își scot apendicele înainte de a merge în Antarctica.

Probabil vă întrebați „Care sunt șansele?”. Iar răspunsul este: destul de mari încât s-a întâmplat de două ori.

Povestea doctorului Udovikoff

Primul a fost doctorul Serge Udovikoff, de la stația Heard Island, cu puțin mai mult de un an înainte de intervenția chirurgicală palpitantă a lui Starr, în iulie 1950, chiar în toiul iernii antarctice (ceea ce ar putea explica de ce dr. Rec, înlocuitorul doctorului Udovikoff, a fost atât de bine pregătit pentru o astfel de situație).

Dr. Udovikoff, potrivit știrilor de la acea vreme, se gândea să se opereze singur, o noțiune stresantă, deoarece nu se cunoștea niciun medic la acel moment care să fi efectuat cu succes o apendicectomie pe el însuși. Cu toate acestea, nu a fost nevoie, până la urmă. Nava HMAS Australia (II) a marinei australiene a fost trimisă pentru a evacua pacientul. Iar lucrurile nu au decurs tocmai bine pentru niciuna dintre persoanele implicate.

„În afară de condițiile incomode create de vânturile cu rafale de până la 65 de noduri, lapoviță, zăpadă și grindină, nava a întâmpinat dificultăți de alimentare cu apă din cauza prevalenței crescute a planctonului în mare”, se arată pe site-ul Naval Historical Society of Australia.

„Folosirea apei navei era limitată la băut și curățarea dinților și nimeni nu avea voie să se spele. Condițiile meteorologice nu erau mai bune când Australia (II) a sosit pe Heard Island, dar când a avut loc o pauză rezonabilă, doctorul Udovikoff a fost adus în cele din urmă la bord pentru călătoria către Fremantle”, menționează site-ul.

Unii doctori își scot apendicele când merg în Antarctica pentru că acolo nu ar avea cine să îi opereze

După această întâmplare a fost stabilită cerința cu privire la apendicectomie. Dar alte națiuni nu au urmat exemplul, iar în aprilie 1961, medicul Leonid Rogozov, staționat la Novolazarevskaya pe Antarctica continentală, nu a fost atât de norocos în ceea ce privește salvarea.

El s-a autodiagnosticat cu apendicită pe 29 aprilie. Existau stații care se aflau la o distanță care să le permită să intervină, dar niciuna nu avea avion, iar pe 30 aprilie, când doctorul a început să recunoască semnele de peritonită, afară a năvălit un viscol.

Deoarece Rogozov era singurul personal medical de la stație în acel moment, nu a avut de ales decât să-și efectueze singur apendicectomia. Cu ajutorul a doi asistenți, un anestezic local și o oglindă, s-a pus pe treabă. Prima incizie a fost făcută la 22:15, ora Moscovei.

„A fost adesea necesar să ridic capul pentru a mă simți mai bine și, uneori, a trebuit să lucrez în întregime pe pipăite”, își amintea el într-o relatare din 1962 trimisă către Soviet Antarctic Expedition Information Bulletin.

„Slăbiciunea generală a devenit severă după 30–40 de minute și a apărut vertijul, astfel încât au fost necesare pauze scurte de odihnă. După rezecția apendicelui vermiform grav bolnav (a fost găsită o perforație de 2 x 2 cm la baza acestuia), au fost introduse antibioticele în cavitatea peritoneală, iar rana a fost strâns suturată. Operația a fost finalizată la miezul nopții, pe 30 aprilie”, își amintea doctorul.

Rogozov a fost norocos: după două săptămâni își putea îndeplini sarcinile normale și a continuat să trăiască zeci de ani, decedând în anul 2000.

Aceasta este cu siguranță o experiență care nu trebuie repetată, iar controalele și cerințele medicale extinse sunt acum destul de standard pentru plecarea în Antarctica, iar unii doctori își scot apendicele înainte de a merge acolo.

Vă recomandăm să citiți și:

erapia genică pentru Parkinson ar putea fi un leac pentru dependența de alcool

Test de cultură generală. Care este cel mai rapid dintre simțurile omului?

O nouă eră pentru biosenzorii capabili să identifice cancere și alte boli

Cine face sport doar în weekend se bucură în continuare de beneficii