Singurul mamifer cu sânge rece din lume

Unul dintre lucrurile pe care le aflăm prima dată despre regnul animal este diferența dintre animalele cu sânge cald și cele cu sânge rece. În timp ce reptilele stau la Soare pentru a se încălzi, mamiferele, inclusiv cele din mare, trebuie să mănânce în mod regulat pentru a obține energia necesară pentru a-și menține o temperatură internă constantă. Cu toate acestea, un mamifer blocat pe o insulă mediteraneană săracă în resurse a făcut ceva destul de extraordinar, devenind singurul mamifer cu sânge rece din lume.

O specie de capră dispărută de mult timp, Myotragus balearicus, a cutreierat odată ținutul care ar fi conectat Insulele Baleare de Europa continentală. Acolo a rămas și, pe măsură ce Insulele Baleare au fost înconjurate de mare, capra antică s-a trezit trăind pe ceea ce este acum insula spaniolă Mallorca.

• Un vultur de alamă din secolul al XVIII-lea, descoperit în Polonia
• Un studiu a descoperit că păsările au trăit alături de dinozauri în Arctica

La doar 45 de centimetri înălțime, singurul mamifer cu sânge rece a suferit o serie de modificări morfologice care au dus la membre mai scurte, o dimensiune mai mică a creierului și organe de simț mai mici, devenind efectiv o specie pitică, pentru a supraviețui. Aceste capre sunt, de asemenea, primele animale care au fost descoperite cu același tip de structuri osoase care se găsesc la reptile.

Singurul mamifer cu sânge rece era o capră pitică

Reptilele cresc foarte lent și au capacitatea de a-și controla sau chiar de a-și opri complet evoluția pe baza disponibilității resurselor. Această încetinire sau încetare periodică a ratei de creștere lasă semne revelatoare în oasele acestor specii.

Analizând histologia osoasă a caprei dispărute, cercetătorii au descoperit aceleași țesuturi din zona lamelară care au fost găsite anterior doar la reptilele ectoterme. Echipa a comparat oasele de capră cu cele ale crocodililor și a găsit asemănări remarcabile, cu aceeași capacitate de a avea rate de creștere lente și flexibile și chiar de a-și înceta cu totul creșterea.

De asemenea, s-a constatat că M. balearicus ajungea la maturitate destul de târziu, la aproximativ 12 ani; în schimb, o specie tipică de capră ajunge la maternitatea sexuală înainte de vârsta de 9 luni, conform Manualului Veterinar MSD, citat de IFLScience.

Trăsăturile care i-au fost atât benefice, cât și fatale acestui animal

Cercetările sugerează, de asemenea, că aceste capre ar fi avut un stil de viață mult mai lent decât speciile tipice de capre moderne. În loc să alerge și să sară peste stâncile insulei, ar fi petrecut mai mult timp în lumina soarelui și ar fi devenit mai încete.

„Myotragus nu numai că și-a redus capacitățile aerobe și trăsăturile comportamentale, dar și-a sincronizat flexibil ratele de creștere și nevoile metabolice la condițiile predominante de resurse, așa cum fac reptilele ectoterme”, au scris cercetătorii Meike Köhler și Salvador Moyà-Solà în un studiu publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences în 2009.

Privind numai oasele, pot apărea controverse. La speciile cu sânge rece, sau ectoterme, oasele sunt de obicei făcute din țesut lamelar cu creștere lentă. Cu toate acestea, oasele fibrolamelare cu creștere rapidă, întâlnite de obicei la speciile cu sânge cald, au fost găsite și la speciile de dinozauri și la păsări. Cercetătorii iau în considerare faptul că ar putea exista o a treia condiție intermediară între ceea ce ar fi complet cu sânge cald sau complet cu sânge rece.

Singurul mamifer cu sânge rece din lume nu a supraviețuit oamenilor

Capra pitică M. balearicus este un model de studiu excelent, deoarece pe insula pe care a trăit nu avea prădători naturali. Pe insula Mallorca săracă în resurse, a dezvoltat trăsături asemănătoare reptilelor, care i-au permis să supraviețuiască timp de 5,2 milioane de ani, de peste două ori mai mult decât speciile de pe continent.

Cu toate acestea, din cauza dezvoltării acestor trăsături, din păcate singurul mamifer cu sânge rece din lume nu a supraviețuit sosirii oamenilor pe insulă în urmă cu aproximativ 3.000 de ani, ceea ce, împreună cu o scădere a speciilor de plante preferate, i-a cauzat probabil dispariția.

Vă recomandăm să citiți și:

Arheologii au descoperit dovezi ale unor decapitări ritualice într-o piramidă mayașă

Albine de pe vremea faraonilor, găsite mumificate pe coasta de sud-vest a Portugaliei

Specia umană a fost la un pas de extincție în urmă cu 900.000 de ani

Săpăturile la o conductă de apă uzată au scos la iveală un adevărat tezaur