A fost Ceaușescu un adevărat vânător? „Nu. Categoric, nu”

S-a scris mult despre vânătorile la care a participat Nicolae Ceaușescu. Încă din anii comunismului umbla zvonul că era „cel mai performant vânător” din România și probabil nimeni nu îl va putea depăși vreodată, dar s-a apropiat dictatorul de noțiunea de vânătoare și de definiția vânătorului? Ce spun cei care l-au însoțit la vânătoare?

De-a lungul vremii, Nicolae Ceaușescu a transformat pasiunea pentru vânătoare într-o adevărată obsesie.

• Un bazin roman monumental, ascuns timp de 2.000 de ani, a fost dezgropat lângă Roma
• Prima „hartă biblică” încă influențează modul în care percepem granițele

Dorea să împuște animale cât mai multe și cât mai frumoase. Tocmai de aceea, cei care l-au însoțit deseori la vânătoare și-au pus des întrebarea dacă Ceaușescu a fost un vânător în adevăratul sens al cuvântului? La această întrebare a răspuns argumentat și echilibrat inginerul silvic Vasile Crișan.

Nimic nu conta pentru Ceaușescu

Vasile Crișan a fost unul dintre oamenii care s-au ocupat vreme de decenii de organizarea partidelor de vânătoare la care a participat Nicolae Ceaușescu. E unul dintre oamenii cei mai îndreptățiți și avizați să răspundă la această întrebare. În opinia sa, dictatorul nici măcar nu s-a apropiat de noțiunea de vânător, darămite să respectele regulile vânătorii și vânatul.

„Nu! Categoric, nu! El habar nu avea de vânătoare. Era numai un trăgător cu arma și, din păcate, un ochitor foarte bun. Era prea îndârjit în a transforma vânătoarea într-un carnaj, doborând aproape tot ce îi ieșea în cale.

Niciodată nu contau mijloacele prin care săvârșea acest lucru. Nu conta legea, nu conta etica vânătorească, nu avea nicio sensibilitate față de frumos, nu simțea nicio emoție sau trăire interioară, atunci când era în mijlocul naturii sau în preajma vânatului. Atunci, nimic nu conta pentru el!”, susține Vasile Crișan în cartea „La vânătoare cu Ceaușescu”.

„Să urmărești şi să împuști cerbi comuni din elicopter, oare ce înseamnă?”

Pentru a își susține afirmația că Nicolae Ceaușescu nici măcar nu s-a apropiat de noțiunea de vânător, Vasile Crișan a oferit câteva argumente. În primul rând, Ceaușescu era un adevărat măcelar. Împușca tot ce îi ieșea în bătaia puștii. Era și leneș. Prefera să vâneze din elicopter sau telecabină, iar vânatul mai mereu era împins către locul în care aștepta dictatorul.

„Să vânezi 46 de capre negre la goană, așteptându-le la o trecătoare printre stânci sau urmărindu-le din cabina telefericului, fără să fi văzut un `alergat`, fără să fi auzit `şuieratul` lor specific, fără să fi înfruntat vicisitudinile vremii din golul alpin, încercând să-ți apropii vânatul, înseamnă că eşti vânător?

Să urmăreşti şi să împuşti cerbi comuni din elicopter, oare ce înseamnă? Să decimezi de unul singur, într-o singură zi şi în aceeaşi pădure, 10 cerbi comuni sau 24 de urşi la goană, sau 70 de cerbi lopătari, sau 82 de mistreţi. Oare nu cumva se numește carnaj?”, se întreabă Vasile Crișan.

Legea nu era un obstacol pentru Ceaușescu

Pentru Nicolae Ceaușescu nici legea nu reprezenta un obstacol atunci când era vorba de vânătoare. El încălca cu bună știință perioadele când vânatul la o anumită specie era interzis.

„Să împuști cocoși de munte în luna septembrie şi nu în aprilie-mai, când este sezonul legal, fără să vezi şi să te bucuri de acel unic şi splendid `rotit`, nu cumva este o încălcare, cu bună știință, a legii? Să împuști cu sânge rece, într-un țarc de un hectar, două capre de stâncă aduse din import sau 16 mufloni într-un țarc de trei hectare, se cheamă că ai făcut vânătoare? Să stai în stand la capătul unei pâlnii, făcută din garduri care colecta toți mistreții dintr-o goană şi îi dirija numai la acel stand, ce este? Să `vânezi` 5 urși uriași, pe alese, aduși `pe tavă` la locul de hrănire lângă observator, fără ca aceștia să aibă vreo șansă de scăpare, oare este etic? Să ți se aducă din fazanerie 5.000, rețineți, cinci mii de cocoși de fazani, pentru două-trei ore de vânătoare, din fericire ultima din viața lui este… ce?” îi întrebă pe cititori Vasile Crișan.

Maurer, singurul care îl confrunta pe dictator

Ion Gheorghe Maurer a fost singurul personaj care avea curajul să ironizeze metodele lui Nicolae Ceaușescu la vânătoare. Nu de puține ori, Maurer îl apostrofa pe Ceaușescu. O astfel de vânătoare în care au ieșit „scântei” între cei doi a avut loc la începutul anilor `70, în Pădurea Cioflecu.

După ce Ceaușescu s-a bucurat că a împușcat mai mulți fazani decât Maurer, acesta din urmă a răbufnit și i-a spus direct dictatorul comunist: „ `Bravo, mă, Nicule! Cum să nu împuști tu atâția fazani când băieții ăștia – arătând cu mâna spre noi (organizatorii vânătorii, n.r.) – de o săptămână au tot căutat să vadă unde este locul cel mai bun, ca să te așeze pe tine. Şi nu ți-a fost de-ajuns numai atât: te-ai întins cu arma şi la fazanii care veneau la mine sau la Feneşer.

Măi, Nicule! Unde dracu’ să mai cauți dreptatea asta că nici în pădure nu o găsești!”.

Poate și pentru că avea curajul de a îl ironiza pe dictator, Nicolae Ceaușescu avea să îl îndepărteze pe Maurer și de la partidele de vânătoare comune.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Ultima vânătoare a lui Nicolae Ceaușescu la capre negre: „Numai un om bolnav psihic putea face acest lucru”

Ce mașini folosea Ceaușescu pentru a se deplasa la vânătoare? De la jeepurile americane la GAZ-urile sovietice, ajungând la mașinile ARO

Cum se manifesta Ceaușescu când se enerva: „Generale! Mâine să vină un tanc şi să dărâme clădirea!”

Ceaușescu și cocoșii de munte. „Cine îl putea opri să nu comită şi această faptă abominabilă?”