Cum se fură operele de artă?

Furtul este meserie veche, validă probabil de la Facerea Lumii. De-a lungul timpului, au existat metode ingenioase, controversate și chiar amuzante prin care hoții au reușit să sustragă opere de artă din muzee, incidentele rămânând în istorie, iar în multe cazuri obiectele furate nemaifiind vreodată reperate și recuperate.

Ei bine, una dintre cele mai comune metode utilizate de ei este infiltrarea sub acoperire. Practica aceasta implică adesea angajarea unor persoane care să se prezinte ca vizitatori sau chiar angajați ai muzeului.

• Ce este fenomenul „manosphere” și de ce politicienii britanici cer măsuri ferme pentru protejarea bărbaților?
• Astăzi se împlinesc 140 de ani de la naşterea unuia dintre cei mai mari pictori ai…

De exemplu, în cazul jafului de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston (1990), hoții s-au deghizat în ofițeri de poliție pentru a păcăli paznicii, legându-i și închizându-i apoi în subsolul muzeului. În 81 de minute, au reușit astfel să fure 13 opere de artă (inclusiv lucrări de Vermeer și Rembrandt), în valoare de aproximativ 500 de milioane de dolari fără a fi opriți.

Exploziile și Intrările Forțate

Furturile spectaculoase sunt adesea realizate prin metode brute, cum ar fi utilizarea explozibililor. Este și cazul recent, din nefericire, al celor care au folosit o explozie pentru a pătrunde în Muzeul Drents din Olanda, de unde au sustras artefacte dacice valoroase, inclusiv Coifului de Aur de la Coțofenești. Deși autoritățile olandeze colaborează cu Interpol pentru a recupera obiectele furate, există temeri că acestea ar putea fi topite pentru a elimina urmele.

În plus, tehnologia joacă un rol important în furturile moderne, având în vedere că infractorii au recurs inclusiv la drone pentru a cartografia muzeul înainte de a comite furtul sau camere ascunse pentru a observa rutinele personalului.

Un alt aspect interesant este colaborarea cu angajați ai muzeului.

Conform statisticilor FBI, aproximativ 89% din jafurile din muzee sunt „inside jobs” – adică „din interior”. Angajații pot oferi informații valoroase despre sistemele de securitate și programul personalului, facilitând astfel furtul. Au fost și cazurile Muzeului de Artă Modernă din New York (MoMA) – atunci când în anii ’70 mai multe lucrări valoroase au fost furate, investigațiile ulterioare arătând că angajații muzeului aveau cunoștințe despre programul de securitate și despre momentul în care erau mai puțini paznici prezenți – și ale Muzeului Național al Naturii din Washington D.C. (2004), când un fost angajat a fost arestat pentru că a orchestrat un jaf complex care a implicat furtul unor exponate rare. Acesta a folosit informațiile obținute în timpul angajării sale pentru a planifica furtul.

În această categorie pot fi incluse și câteva dispariții misterioase ale unor obiecte din Muzeul Național Peleș. În iulie 2023, de exemplu, a fost semnalat furtul unei cești de cafea, dintr-un serviciu de porțelan cu emblema regelui Carol al II-lea, serviciu ce fusese expus într-o încăpere nesupravegheată video, în cadrul vernisajului „Vânători regale” ce oferea vizitatorilor, pentru prima dată, posibilitatea de a vedea obiecte folosite de cei patru regi ai României în timpul vânătorilor organizate pe domeniile coroanei. Bănuielile nu au fost îndreptate către vizitatori ci spre unul dintre angajați, speculându-se faptul că poate ceașca a fost lovită și spartă din greșeală, făptașului fiindu-i teamă să declare „accidentul”. De asemenea, în 2014, niște angajați au fost la un pas de a arunca la gunoi mai multe pahare ale Reginei Maria, obiecte de patrimoniu de mare valoare, din simplul motiv că fuseseră acoperite, din greșeală, cu ambajale ce urmau să fie aruncate la gunoi. Din fericire, paharele au fost salvate la timp de la o soartă „mizerabilă” și nedemnă. Un alt caz suspect a fost semnalat și în 2013, când un vas cu picior din metal argintat a dispărut fără urmă, ancheta care s-a făcut ulterior semnalând că angajații au duși la Ploiești pentru teste poligraf și reconstituire.

În 1911, Vincenzo Peruggia, un italian care lucrase la muzeul Luvru, a decis să fure tabloul lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa, pe care îl considera o comoară națională italiană. După închiderea muzeului, Peruggia a ascuns pictura sub haine și a părăsit clădirea fără să fie observat. Motivația sa a fost o combinație între naționalismul italian și dorința de câștig financiar. Deși a reușit să ascundă tabloul timp de doi ani, Peruggia a fost prins când a încercat să-l vândă unui dealer de artă din Florența. Furtul a transformat „Mona Lisa” într-o senzație internațională și a crescut enorm notorietatea tabloului.

Deseori, obiectele furate nu au mai fost recuperate vreodată și nici nu s-a mai aflat ceva de soarta lor. Multe opere de artă furate ajung pe piața neagră unde sunt vândute fără documentație legală, colecționarii dispuși să plătească sume mari pentru acestea contribuind la perpetuarea fenomenului.

În numeroase cazuri, autoritățile nu dispun de suficiente dovezi sau resurse pentru a urmări obiectele furate eficient. Furturile bine planificate lasă puține urme, iar lipsa camerelor de supraveghere funcționale complică investigațiile.

În alte cazuri, hoții aleg să distrugă obiectele furate pentru a elimina dovezile sau pur și simplu pentru că nu pot fi vândute pe piața legală. Este, din păcate, o realitate tristă care afectează patrimoniul cultural al umanității.

Surse:

https://time.com/6286931/how-to-steal-a-masterpiece-advice-from-the-worlds-greatest-art-thief/

https://www.bbc.com/news/uk-66535958

https://www.gandul.ro/actualitate/furt-la-muzeul-peles-un-vas-cu-emblema-regelui-carol-al-doilea-a-disparut-dupa-o-expozitie-20406579

Vă mai recomandăm să citiți și:

Radu Dogaru, românul care a furat tablouri dintr-un muzeu din Rotterdam. Mama sa ar fi ars lucrările de artă

Cel mai mare jaf dintr-o bancă din istorie

Jaful de la Muzeul Isabella Stewart Gardner, cel mai mare jaf de artă din istorie. Capodoperele furate în valoare de jumătate de miliard de dolari

Cinci dintre cele mai mari jafuri din muzee. „Dacă mă iei de pe perete, vei regreta tot restul vieții tale”