De ce antibioticele pot eșua chiar și împotriva bacteriilor care nu sunt rezistente?

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Urmărește-ne in Discover

Antibioticele sunt indispensabile pentru tratarea infecțiilor bacteriene. Dar de ce sunt ele uneori ineficiente, chiar și atunci când bacteriile nu sunt rezistente?

În ultimul studiu, publicat în revista Nature, cercetătorii de la Universitatea din Basel contestă opinia convențională conform căreia un mic subset de bacterii deosebit de rezistente sunt responsabile de eșecul terapiilor cu antibiotice.

• Cum să faci un avion de hârtie „aprobat” de NASA?
• Un proces inspirat de păianjeni transformă proteinele din porumb într-un material similar plasticului

În anumite boli infecțioase cauzate de bacterii, antibioticele sunt mai puțin eficiente decât se aștepta. Un exemplu sunt infecțiile cauzate de bacteria Salmonella, care pot duce la boli precum febra tifoidă. Timp de mulți ani, cercetătorii au crezut că un mic subset de bacterii latente reprezintă principala problemă în combaterea infecțiilor.

Acestea pot supraviețui tratamentului cu antibiotice și pot provoca recidive mai târziu. Cercetătorii din întreaga lume au lucrat la noi terapii menite să vizeze și să elimine aceste bacterii „adormite”.

Într-un nou studiu, echipa profesorului Dirk Bumann de la Biozentrum al Universității din Basel contestă conceptul predominant conform căruia bacteriile sunt cauza ineficienței antibioticelor.

Antibioticele, indispensabile pentru tratarea infecțiilor bacteriene

„Contrar credinței larg răspândite, eșecul antibiotic nu este cauzat de un mic subset de persisteri. De fapt, majoritatea Salmonella din țesuturile infectate sunt greu de ucis”, explică Bumann.

Cercetătorii au investigat problema atât la șoarecii infectați cu Salmonella, cât și la modele de laborator care imită țesuturile. Mecanismele de apărare ale organismului împotriva bacteriilor includ adesea reducerea disponibilității nutrienților.

Cercetătorii au dezvăluit acum că, de fapt, această lipsă de nutrienți este principalul motiv pentru care bacteriile Salmonella supraviețuiesc tratamentelor cu antibiotice. Cercetătorii presupun că același lucru este valabil și pentru alți agenți patogeni bacterieni.

„În condiții de lipsă de nutrienți, bacteriile se dezvoltă foarte lent”, spune Bumann. „Acest lucru poate părea bun la început, dar este de fapt o problemă, deoarece majoritatea antibioticelor ucid doar treptat bacteriile cu o creștere lentă”. Ca urmare, medicamentele sunt mult mai puțin eficiente, iar recidivele pot apărea chiar și după un tratament prelungit.

Noi instrumente pentru cercetarea antibioticelor

Oamenii de știință au folosit o metodă inovatoare pentru a monitoriza în timp real acțiunea antibioticelor în bacterii unice. „Am demonstrat că aproape întreaga populație de Salmonella supraviețuiește tratamentului cu antibiotice pentru perioade îndelungate, nu doar un mic subset de bacterii persistente hiperrezistente”, spune Dr. Joseph Fanous, primul autor al studiului.

O problemă majoră a metodelor standard utilizate la nivel mondial timp de decenii este măsurarea indirectă și întârziată a supraviețuirii bacteriilor, ceea ce duce la rezultate distorsionate.

Aceste descoperiri ar putea schimba fundamental cercetarea antibioticelor. „Lucrarea subliniază importanța studierii comportamentului bacterian și a efectelor antibioticelor în direct și în condiții fiziologice relevante”, subliniază Bumann.

„În câțiva ani, metode moderne precum analiza monocelulară în timp real vor deveni, sperăm, standard.” Deplasarea atenției de la persisteri la impactul lipsei de nutrienți este un pas important către terapii mai eficiente împotriva infecțiilor greu de tratat, scrie EurekAlert.

Vă recomandăm să mai citiți și:

Iată de ce antibioticele sunt mai puțin eficiente în combinație cu lactatele

Cercetătorii au găsit toxina din plante care va revoluționa antibioticele

Cercetătorii au descoperit „trucul” prin care bacteriile evită antibioticele

Utilizarea antibioticelor de către femeile de vârstă mijlocie, asociată cu declinul cognitiv ulterior