Cum ar putea delfinii să ascundă informații secrete?

La fel ca noi, oamenii, multe animale depind de interacțiunile sociale pentru a supraviețui și a se dezvolta. Prin urmare, comunicarea eficientă între indivizi este esențială. Ce putem afla de la modul în care delfinii își dau nume?

Animalele foarte sociale tind să aibă sisteme de comunicare mai complexe. Gândiți-vă, de exemplu, la un grup de cimpanzei care se exprimă prin gesturi și sunete sau la o familie de elefanți care comunică prin atingeri și sunete de frecvență joasă.

• Cel mai bătrân strămoș al rechinilor înota în apele Australiei pe vremea dinozaurilor
• ADN-ul de lup se ascunde în majoritatea câinilor, au descoperit oamenii de știință

Delfinii comuni Indo-Pacific (Tursiops aduncus) trăiesc în societăți sofisticate, în care fiecare individ menține legături strânse cu un număr mic de semeni, dar și relații mai lejere cu un cerc social mai larg, un model similar cu rețelele sociale umane. Pentru a păstra acest echilibru social, interacțiunile personale au un rol crucial.

De multă vreme se știe că delfinii folosesc „fluierături-semnătură”, sunete unice care funcționează ca o semnătură acustică individuală. În studiul recent, au fost găsite dovezi că aceste fluierături ar putea transmite mai mult decât doar identitatea delfinului. Ce se ascunde în modul în care delfinii își dau nume?

Delfinii își dau nume care conțin și alte informații

Delfinii comunică printr-o varietate de sunete, cum ar fi impulsuri rapide și fluierături. Fluierăturile se împart în două mari categorii: cele „semnătură” (individuale, unice pentru fiecare delfin) și celelalte, mai generale.

Fluierătura-semnătură este un tipar de frecvență distinct, dezvoltat de fiecare delfin în tinerețe și păstrat de-a lungul vieții. Atunci când interacționează cu alții, până la 30% din fluierăturile unui delfin pot fi reprezentate de această semnătură personală, scrie Science Alert.

„Am observat însă că, deși aceste fluierături sunt foarte stabile în structură, ele prezintă o anumită variabilitate. Am analizat această combinație dintre stabilitate și schimbare pentru a vedea dacă fluierăturile ar putea transmite mai mult decât un simplu ‘nume’”, spune Ekaterina Ovsyanikova, de la Universitatea Queensland (Australia).

Între 2017 și 2018, echipa de cercetare a înregistrat în mod repetat sunetele produse de un grup de delfini de lângă insula Moreton, în estul Australiei. Au fost folosite atât date noi, cât și înregistrări istorice de acum 15 ani.

„Am descoperit că, deși tiparele de frecvență se mențin stabile, există o variabilitate constantă în timp, sugerând că fluierăturile-semnătură ar putea purta și informații emoționale sau contextuale. Interesant este că masculii par să aibă fluierături mai variabile decât femelele, poate din cauza diferențelor în ceea ce privește rolurile sociale și tipul de interacțiuni. Am identificat și un tip de fluierătură asemănătoare cu una de semnătură, dar folosită de mai mulți indivizi, ceea ce susține ipoteza că grupurile de delfini pot împărți semnale distinctive comune, pe lângă cele personale”, scrie cercetătoarea.

Ce înseamnă toate acestea?

În primul rând, fluierăturile-semnătură sunt probabil mai versatile decât se credea. Ele pot transporta informații suplimentare prin modul în care sunt structurate.

În al doilea rând, deși aceste fluierături sunt asemănătoare cu numele noastre, un exemplu mai potrivit ar putea fi fețele noastre. Ca și fluierăturile-semnătură, fețele umane oferă informații stabile despre identitate, dar și informații trecătoare, expresii emoționale și indicii contextuale.

Înțelegerea comunicării la delfini ne ajută să înțelegem mai bine și provocările pe care aceștia le înfruntă într-o lume tot mai afectată de activitățile umane. Un exemplu clar este poluarea fonică din oceane. Este un subiect important în bioacustica marină, dar de care publicul larg este rareori preocupat.

„Pentru noi, oamenii, un mediu zgomotos este deranjant și obositor, dar tot ne putem descurca. Pentru delfini însă, zgomotul asurzitor al navelor e ca și cum lumea ar deveni brusc încețoșată. Imaginează-ți cum ar fi să trăiești, să socializezi și să eviți pericole fără să poți recunoaște fețele celor din jur sau expresiile lor”, spune Ovsyanikova.

Privind fluierătura-semnătură drept echivalentul auditiv al feței umane, putem începe să vedem și să auzim lumea prin urechile unui delfin.

Vă recomandăm să citiți și:

O nouă analiză a identificat 13.000 de gene găsite în toate ierburile

Test de cultură generală. Ce mănâncă moliile?

Test de cultură generală. Cum știu păsările încotro să zboare?

O nouă specie de fluturi a fost descoperită într-un loc neașteptat