Locul în care viața ar fi existat cândva pe planeta Marte

Straturile de argilă de pe Marte pot ajunge la sute de metri înălțime. Fiindcă formarea lor necesită prezența apei, aceste depozite au atras de mult timp atenția oamenilor de știință interesați să descopere urme ale vieții trecute pe Planeta Roșie.

Un nou studiu arată că majoritatea acestor formațiuni s-au format în apropierea unor corpuri de apă stagnante, precum lacurile, care erau comune pe Marte acum miliarde de ani. Un astfel de mediu ar fi favorizat alterarea chimică necesară pentru formarea acestor straturi minerale bogate în argilă și ar fi putut oferi combinația potrivită de apă, minerale și stabilitate pentru apariția vieții.

• Rămășițele unei comete „moarte” încă ar putea exista în Sistemul Solar
• Peștii ar putea ascunde secretul pentru o alternativă sustenabilă la ambalarea alimentelor

Studiul a fost publicat în revista Nature Astronomy.

„Aceste zone aveau multă apă, dar nu prea multă variație topografică, ceea ce le făcea foarte stabile. Dacă terenul e stabil, nu îți distrugi potențialele habitate. Condițiile favorabile pot fi menținute mai mult timp”, a spus autoarea principală a studiului, Rhianna Moore, care a realizat cercetarea în perioada postdoctorală la Jackson School of Geosciences din cadrul Universității Texas din Austin (SUA).

Ce ne arată straturile groase de argilă de pe Marte?

Cercetarea a fost realizată în cadrul Center for Planetary Systems Habitability de la UT, care studiază originile și condițiile necesare apariției vieții pe Pământ și pe alte corpuri cerești. În prezent, Moore face parte din echipa NASA care sprijină misiunea Artemis spre Lună.

Cercetătorii sugerează că straturile groase de argilă de pe Marte ar putea indica și un dezechilibru în ciclul apei și al carbonului în trecut, ceea ce ar putea explica lipsa aproape totală a rocilor carbonatate în zonele în care, pe Pământ, acestea s-ar fi format în mod natural.

Acum câteva miliarde de ani, Marte era o lume umedă, cu râuri și lacuri, ale căror urme sunt vizibile și azi în peisajul marțian. Straturile de argilă s-au format în acea perioadă, dar până la acest studiu nu era clar în ce fel de medii s-au format și ce rol a avut terenul în evoluția lor, scrie Phys.org.

Moore a analizat imagini și date despre 150 de depozite de argilă identificate anterior într-un studiu global realizat cu ajutorul sondei Mars Reconnaissance Orbiter a NASA. A examinat caracteristicile topografice ale acestora și apropierea față de alte formațiuni geologice, cum ar fi fostele corpuri de apă.

Ea a descoperit că argilele se regăsesc, în general, în zone joase, în apropierea fostelor lacuri, dar nu în apropierea rețelelor de văi, unde apa ar fi avut un flux mai puternic. Acest echilibru între alterarea chimică (care favorizează formarea argilei) și eroziunea fizică (care ar putea-o distruge) a permis conservarea acestor straturi în timp.

Diferența dintre Planeta Roșie și Pământ

Tim Goudge, coautor al studiului și profesor la Departamentul de Științe ale Pământului și Planetelor din cadrul aceleiași universități, spune că aceste medii de pe Marte seamănă cu regiunile tropicale de pe Pământ, unde se găsesc frecvent depozite groase de argilă.

„Pe Pământ, cele mai groase straturi de argilă se formează în medii umede, unde eroziunea fizică e minimă și nu afectează produșii de alterare recent formați. Rezultatele noastre sugerează că același lucru se aplică și pe Marte, iar indiciile arată că și condițiile umede au existat acolo”, a spus el.

Totuși, aceste argile reflectă și o planetă Marte antică foarte diferită de Pământul actual.

Pe Pământ, plăcile tectonice reîmprospătează constant scoarța, expunând roci noi care pot reacționa cu apa și cu dioxidul de carbon din atmosferă, un mecanism esențial pentru reglarea climei. Marte, însă, nu are tectonică activă. Așadar, când vulcanii marțieni eliberau CO₂, lipsa rocilor proaspete cu care acesta să reacționeze făcea ca gazul cu efect de seră să persiste, ducând la o încălzire și umidificare a planetei.

Această situație ar fi putut contribui la formarea straturilor de argilă, spun cercetătorii. În plus, lipsa de roci noi ar fi împiedicat reacțiile chimice necesare pentru formarea rocilor carbonatate, care, în mod normal, se formează din roci vulcanice expuse la apă și CO₂, într-un proces de durată.

Formarea continuă a argilelor ar fi putut capta apa și produșii chimici în interiorul acestor minerale, în loc să-i lase liberi să reacționeze cu alte materiale geologice, ceea ce ar fi împiedicat formarea carbonatelor în mediul înconjurător.

„Probabil că e doar unul dintre multele motive pentru care Marte are atât de puține roci carbonatate, în ciuda așteptărilor noastre”, a concluzionat Moore.

Vă recomandăm să citiți și:

Iată de ce orbita Pământului în jurul Soarelui nu este așa cum crezi!

Un fizician explică de ce nu există centrul Universului

Vantablack, „cel mai negru negru”, ar putea salva astronomia

Pentru prima dată în istorie, oamenii au fotografiat polii Soarelui