Cum au apărut stâncile abrupte de pe planeta Mercur?

Mercur este o planetă ciudată, mică, dar cu un trecut geologic complicat. Ce anume a creat stâncile abrupte ale lui Mercur?

Această lume aflată cel mai aproape de Soare prezintă forme de relief extreme, dealuri abrupte și falii adânci, care i-au fost multă vreme atribuite răcirii și contractării interiorului planetei. Însă unele dintre aceste structuri nu pot fi explicate doar prin procesul de micșorare, iar o echipă de cercetători consideră că vinovatul ar putea fi gravitația Soarelui. Cum a creat aceasta stâncile abrupte ale lui Mercur?

• De ce unii specialiști recomandă cafeaua înainte de somn? Explicația biologică, pe înțelesul tuturor
• De ce lipsesc culori din Soare? Nici măcar oamenii de știință nu au răspunsul complet!

Mercur se află într-o rezonanță de rotație 3:2, adică se rotește de trei ori în jurul propriei axe la fiecare două orbite complete în jurul Soarelui. În plus, orbita sa este mult mai excentrică decât cea a Pământului. Dacă traiectoria Pământului în jurul Soarelui este aproape circulară, Mercur urmează o orbită eliptică, în formă de ou, ceea ce înseamnă că distanța sa față de steaua noastră variază considerabil.

Stâncile abrupte ale lui Mercur ar fi fost create de gravitația Soarelui

Aceste variații generează forțe gravitaționale care pot afecta scoarța planetei. Iar atunci când acestea sunt introduse într-un model al evoluției lui Mercur pe parcursul celor 4,5 miliarde de ani de existență, rezultatele sugerează că forțele mareice provocate de Soare au contribuit semnificativ la modelarea suprafeței planetei, scrie IFL Science.

„Aceste caracteristici orbitale creează tensiuni mareice care pot lăsa urme vizibile pe suprafața planetei. Vedem tipare tectonice care indică faptul că nu doar răcirea globală și contracția sunt în joc. Scopul nostru a fost să analizăm cum contribuie aceste forțe mareice la formarea scoarței lui Mercur. Modificând parametri precum viteza de rotație și excentricitatea orbitei, am reușit să simulăm și să deducem posibila evoluție tectonică a planetei”, a declarat dr. Liliane Burkhard, autoarea principală a studiului.

Un cumul de factori

Deși forțele mareice nu sunt suficient de puternice pentru a produce singure astfel de trăsături geologice, modelul sugerează că direcția în care apar anumite fisuri, direcții care nu pot fi explicate doar prin micșorare, corespunde cu influența gravitației solare.

„Până acum, forțele mareice au fost ignorate în mare parte, fiind considerate prea slabe pentru a avea un rol important. Însă rezultatele noastre arată că, deși nu au suficientă intensitate pentru a crea falii de unele singure, direcția tensiunilor tangențiale provocate de ele corespunde cu orientarea fisurilor tectonice observate pe Mercur. Acest lucru sugerează că forțele mareice ar fi putut influența dezvoltarea și orientarea acestor trăsături tectonice pe termen geologic lung, un aspect al evoluției lui Mercur care nu fusese explorat până acum”, a explicat Burkhard.

Burkhard și colegul său, profesorul Nicolas Thomas, speră să obțină mai multe informații cu ajutorul misiunii BepiColombo, un proiect comun al Japoniei și al Agenției Spațiale Europene, care va ajunge pe Mercur anul viitor. Datele detaliate oferite de această sondă ar putea clarifica originile acestor fisuri misterioase din scoarța planetei.

Studiul a fost publicat în Journal of Geophysical Research: Planets.

Vă recomandăm să citiți și:

Test de cultură generală. Câte stele există în spațiu?

Primele imagini cu eclipsa solară artificială surprinse de misiunea europeană Proba-3

Astronomii ar fi găsit în sfârșit găurile negre „lipsă” ale Universului

Telescopul James Webb a detectat, pentru prima dată în istorie, apă semi-grea în jurul unei stele tinere