Hitler și problemele balcanice

Înainte de a ataca Uniunea Sovietică, în vara anului 1941, dictatorul nazist Adolf Hitler a dorit să obțină controlul total asupra Balcanilor, numai că a avut parte de surprize deloc plăcute.

Hitler a sperat să obțină controlul în Balcani fără prea multe probleme, recurgând la „diplomația înarmată”. El considera că după victoriile repurtate în Vest era normal să nu mai întâmpine greutăți. „Rusia îi netezise calea spre România, anexând Basarabia; prin recul, România căzuse în brațele lui. Și următorul pas a fost simplu.

• Mitul medieval care ascunde una dintre cele mai profunde teorii despre sufletul uman
• Legendele uitate care au modelat miturile arturiene: Iosif din Arimateea și primii Vânători ai Graalului

La 1 martie, guvernul bulgar a acceptat un pact prin care forțelor germane li se îngăduia să se deplaseze pe teritoriul Bulgariei și să își consolideze pozițiile la frontiera cu Grecia. Guvernul sovietic a dezaprobat public această abatere de la neutralitate, dar faptul că rușii s-au abținut de la măsuri mai dure l-a convins pe Hitler că Rusia nu era pregătită pentru război”, menționa istoricul militar Liddell Hart.

Grecii îl refuză pe Hitler

În ceea ce privește Grecia, Hitler a întâmpinat o mare problemă. Guvernul grec s-a arătat mai puțin sensibil la demersurile diplomatice inițiate de Germania nazistă. Acest aspect era perfect normal, mai ales că Grecia fusese invadată de partenerul lui din Axă, Italia. Poporul grec a luptat cu mult curaj și multă determinare împotriva lui Mussolini. În februarie, trupe britanice au debarcat în Grecia pentru a sprijini această țară împotriva atacatorilor fasciști.

„În aceste condiții, Hitler a pus la cale atacul împotriva Greciei şi l-a lansat o lună mai târziu. În acest fel el s-a abătut de la obiectivul lui principal, dacă ținem seama că forța englezilor era suficientă doar pentru a provoca o zgârietură pe umărul său drept, iar grecii se luptau cu italienii”, precizează Liddell Hart.

Evenimentele din Iugoslavia

Însă marea problemă a lui Hitler s-a ivit în Iugoslavia, iar evenimentele din această țară l-au constrâns pe dictatorul nazist să își amâne planul de invadare a URSS-ului.

„La început, sub presiunea germană, guvernul iugoslav a acceptat să se atașeze la Axă, cu condiția ca Iugoslavia să fie eliberată de obligații militare, dar a acceptat în secret ca linia ferată Belgrad-Niș, spre frontiera greacă, să fie pusă la dispoziția trupelor germane.

Reprezentanții Iugoslaviei au semnat pactul la 25 martie 1941. Două zile mai târziu, la Belgrad, a avut loc o lovitură de stat organizată de generalul Dusan Simovic, comandantul forțelor aeriene iugoslave, şi de un grup de tineri ofițeri. Aceștia au preluat controlul asupra stației de radio şi a centralei telefonice și au format un guvern nou sub conducerea lui Simovic, care n-a ținut cont de pretențiile germanilor.

Complotul fusese sprijinit de câțiva agenți britanici; când vestea despre reușita loviturii de stat a ajuns la Londra, Churchill a spus, într-un discurs: `Am veşti mărețe pentru voi și întreaga țară. Azi-dimineață, devreme, Iugoslava şi-a recăpătat suflul`”, scrie Liddell Hart.

În urma evenimentelor din Iugoslavia, Hitler a hotărât invadarea țării, dar şi Greciei. Deși pregătirile s-au desfășurat rapid, astfel încât atacul a putut fi lansat zece zile mai târziu, la 6 aprilie 1941, atacul avut consecințe asupra planului „Barbarossa”. Iugoslavia a fost ocupată într-o săptămână, iar capitala ei a fost devastată de atacuri aeriene. Grecia a fost ocupată în circa trei săptămâni.

„Deşi întârzierea a fost de numai cinci săptămâni, ea a diminuat, totuşi, șansa de victorie în Rusia”

Deși nu a angajat pentru ocuparea Greciei și Iugoslaviei forțe numeric importante, Hitler nu-și putea permite o campanie în Iugoslavia şi Grecia simultană cu invadarea Rusiei. Cucerirea rapidă a celor două țări era condiționată de folosirea diviziilor blindate, care erau esențiale în invadarea URSS-ului.

„În această situație, la 1 aprilie 1941, planul `Barbarossa` a fost amânat – de la mijlocul lui mai în a doua jumătate a lui iunie.

Hitler a reușit să cucerească suficient de repede cele două țări, lucru ce i-a permis să respecte data fixată pentru invadarea Rusiei. Generalii lui au considerat că, dacă Grecia ar fi fost apărată de englezi, `Barbarossa` nu s-ar fi putut realiza. Deşi întârzierea a fost de numai cinci săptămâni, ea a diminuat, totuşi, șansa de victorie în Rusia. Alți factori negativi au fost lovitura de stat din Iugoslavia şi o întârziere neprevăzută în august datorată unor nehotărâri şi instalarea timpurie a iernii”, consideră Liddell Hart.

Vă mai recomandăm să citiți și:

Hitler, România și decizia de invadare a Uniunii Sovietice

Capcanele pe care Hitler și Stalin și le-au întins reciproc

Hitler și pierderile grele din insula Creta: „A trecut vremea trupelor de parașutiști”

Desantul asupra insulei Creta: „Se poate spune că, în Creta, Hitler își scrintise încheietura mâinii”