Cele mai detaliate imagini ale unei erupții solare surprinse la lungimea de undă H-alfa (656,28 nm) ar putea schimba modul în care înțelegem arhitectura magnetică a Soarelui și ar putea îmbunătăți prognoza vremii spațiale.
Folosind Telescopul Solar Daniel K. Inouye al Fundației Naționale pentru Știință (NSF), construit și operat de Observatorul Solar Național (NSO), astronomii au capturat filamente întunecate ale buclelor coronale cu o claritate fără precedent în faza de decădere a unei erupții de clasă X1.3.
Buclele au avut o lățime medie de 48,2 km — unele chiar de doar 21 km — cele mai subțiri bucle coronale imaginate vreodată. Această descoperire ar putea reprezenta un pas major în înțelegerea scării fundamentale a buclelor coronale solare și ar putea revoluționa modelarea erupțiilor, scrie EurekAlert.
Buclele coronale sunt arcade de plasmă care urmează liniile câmpului magnetic solar și preced adesea erupțiile solare, cauzate de răsucirea și ruperea unor astfel de linii de câmp.
Explozia de energie care urmează alimentează furtuni solare ce pot afecta infrastructura critică de pe Pământ.
„Este pentru prima dată când Telescopul Solar Inouye observă o erupție de clasă X”, spune Cole Tamburri, autorul principal al studiului și doctorand la Universitatea din Colorado Boulder.
„Aceste erupții sunt printre cele mai energetice evenimente produse de steaua noastră și am avut norocul să o surprindem.”
Echipa de cercetare — incluzând oameni de știință de la NSO, LASP, CIRES și Universitatea din Colorado — a studiat sute de bucle extrem de subțiri deasupra panglicilor erupției.
Multe dintre ele măsurau în medie 48 km, dar unele se aflau chiar la limita rezoluției telescopului. „Înainte de Inouye, doar ne puteam imagina cum arată aceste structuri. Acum le putem vedea direct”, adaugă Tamburri.
Instrumentul Visible Broadband Imager (VBI) al Inouye poate rezolva detalii de peste două ori mai precis decât cel mai bun telescop solar anterior.
Inițial, cercetătorii plănuiseră să studieze dinamica liniilor spectrale cromosferice cu instrumentul Visible Spectropolarimeter (ViSP), dar datele VBI au dezvăluit structuri coronale ultrafine, esențiale pentru modele complexe de erupții.
Teoriile sugerau de mult că buclele coronale ar putea avea între 10 și 100 km lățime, dar nu exista dovada observațională.
Cea mai captivantă ipoteză este că aceste bucle ar putea fi structuri elementare, adică blocurile fundamentale ale arhitecturii erupțiilor.
Fizicienii au generat cu succes mici erupții solare în laborator
Câmpul magnetic al unei erupții solare a fost măsurat în premieră, iar surpriza a fost pe măsură