Unul dintre cele mai mari și mai vechi aisberguri înregistrate vreodată se topește rapid în apele mai calde ale Atlanticului de Sud și ar putea dispărea complet în câteva săptămâni.
A23a, supranumit „megabergul”, s-a desprins din Antarctica în 1986 și cântărea la începutul acestui an aproape un trilion de tone, având o suprafață de peste două ori mai mare decât Londra.
„Era practic unic ca dimensiuni”, notează Agenția France-Presse pe baza datelor furnizate de programul european de monitorizare Copernicus, potrivit The Guardian.
Astăzi, aisbergul are mai puțin de jumătate din dimensiunea sa inițială, dar rămâne uriaș: 1.770 kilometri pătrați și 60 km lățime în cel mai mare punct. În ultimele săptămâni, bucăți masive de aproximativ 400 kilometri pătrați s-au desprins, iar fragmente mai mici, încă suficient de mari pentru a reprezenta un pericol pentru nave, plutesc în jur.
„Se rupe destul de dramatic. Aș spune că e foarte aproape de final. Practic, putrezește pe dedesubt. Apa e mult prea caldă pentru ca să reziste. Se topește constant”, a explicat Andrew Meijers, oceanograf la British Antarctic Survey.
El estimează că, în câteva săptămâni, aisbergul A23a „nu va mai fi identificabil”.
După desprindere, aisbergul a rămas blocat peste 30 de ani pe fundul Mării Weddell. Abia în 2020 s-a eliberat și a pornit pe traseul supranumit „aleea aisbergurilor”, fiind purtat de curenții puternici către Atlanticul de Sud.
În martie, A23a a eșuat în apropierea insulei South Georgia, ceea ce a stârnit îngrijorări că va bloca accesul coloniilor de pinguini și foci adulte care hrănesc puii. La sfârșitul lui mai s-a deplasat din nou și a continuat drumul spre nord. În ultima perioadă, imaginile din satelit arată că aisbergul a accelerat, avansând până la 20 kilometri pe zi.
Expus la ape din ce în ce mai calde și lovit de valuri puternice, colosul a început să se destrame rapid.
„Suntem surprinși de cât de mult a rezistat. Majoritatea aisbergurilor nu ajung atât de departe. Acesta e atât de mare încât a supraviețuit mai mult și a parcurs o distanță mai lungă decât altele”, a spus Meijers.
Totuși, odată ce părăsesc protecția înghețată a Antarcticii, aisbergurile sunt „condamnate”, a adăugat specialistul. Fenomenul de desprindere a gheții de pe calota antarctică este natural, însă cercetătorii avertizează că ritmul pierderilor este în creștere, probabil ca efect al schimbărilor climatice generate de activitatea umană.
Un aisberg desprins din Antarctica a scos la iveală un ecosistem nemaivăzut până acum
Risc de coliziune între cel mai mare aisberg din lume și o insulă britanică
Cel mai mare aisberg din lume s-ar putea învârti pe loc la nesfârșit
Cel mai mare aisberg din lume a făcut „o piruetă de 360 de grade”