Chiar dacă nu au creier, meduzele din adâncurile oceanelor nu plutesc haotic prin mările lumii. Din contră, ele par să respecte cu strictețe un teritoriu prestabilit, având un simț incredibil al ordinii.
Într-un nou studiu, cercetătorii de la Universitatea Western Australia au folosit date istorice, instrumente moleculare și analize genetice pentru a studia distribuția geografică a sub-speciei de meduză Botrynema brucei ellinorae în Oceanul Atlantic, scrie IFLScience.
În mod special, au urmărit două tipuri distincte ale acestei subspecii: una cu un „nodul” caracteristic deasupra umbrelei (răspândită în oceanele din întreaga lume) și alta fără acest nodul, limitată doar la apele arctice și subarctice.
Rezultatele au arătat că meduzele respectă strict această separare: cele fără nodul nu au fost întâlnite niciodată la sud de latitudinea 47°N, ceea ce sugerează existența unei bariere invizibile și semi-permeabile în zona Curentului Atlantic de Nord.
„Diferențele de formă, în ciuda unor similitudini genetice puternice între exemplarele deasupra și dedesubtul paralelei 47, indică existența unei bariere biogeografice de adâncime necunoscute în Oceanul Atlantic”, a declarat Dr. Javier Montenegro, autorul principal al studiului.
Peste 120 de ani de date confirmă că meduzele fără nodul nu sunt niciodată observate la sud de 47°N. Deși cele două forme ale meduzei sunt aproape identice genetic, ele ocupă habitate complet diferite – iar prezența nodului pare să fie cheia.
Funcția exactă a acestui nodul rămâne necunoscută, însă distribuțiile contrastante sugerează că ar putea oferi un avantaj de selecție. Cercetătorii presupun că nodulul ajută meduzele să se apere mai eficient de prădători în regiunile din afara Arcticii și subarcticii, permițându-le astfel să pătrundă mai departe spre sud.
„Este posibil ca meduzele fără nod să fie constrânse la nord, în timp ce cele cu nod să poată migra mai liber către sud, tocmai datorită acestui avantaj adaptativ”, a explicat Dr. Montenegro.
Lumea naturală are mai multe exemple cunoscute de bariere biogeografice care influențează diversitatea speciilor.
Poate cea mai cunoscută este Linia Wallace, care traversează Indonezia și separă fauna asiatică de cea australiană. La vest de linie găsim specii asiatice precum elefanți, tigri, rinoceri și urangutani, iar la est – specii australiene precum marsupiale și ornitorinci.
Studiul complet este publicat în revista Deep Sea Research.
Meduzele suprapopulează apele mărilor, iar bucătarii vor să le mâncăm și caută rețete
Meduzele-cyborg ar putea fi folosite pentru explorarea oceanelor